Antifragil sau care sunt puterile magice ale sticlei dacă este folosită corect în designul interior: Sticla elimină acea închidere brutală a spațiului

După o lungă perioadă în care a avut doar un rol funcțional, sticla este într-o revenire spectaculoasă, de data aceasta în utilizări remarcabile în designul interior. Material care se poate juca cu lumina, sticla, datorită avansului tehnologic, iese din teritoriul oarecum marcat de fragilitatea sa pentru a dezvălui puteri nebănuite. Dar poate cea mai interesantă trasătură a sticlei este că, față de materialele care aduc o închidere brutală a spațiilor, ea este creatoare de spații fără a le închide.

„Sticla își recâștigă în prezent locul binemeritat printre materialele folosite în designul interior. Două motive stau la baza acestei reveniri spectaculoase“, spun reprezentanții Saint-Gobain România, grup cu mai multe fabrici de materiale de construcții pe plan local, inclusiv de sticlă. Revoluțiile tehnologice sunt un prim element care augmentează utilizările sticlei în design.

„Pe lângă versatilitatea pe care o oferă ca material, sticla a căpătat în ultimii ani proprietăți noi, de la nivelul de opacitate controlat electric până la extra transparență sau durabilitate pe formate mari de coală, ceea ce îi deschide noi orizonturi aplicative.“

Tehnicile avansate de fabricație permit acum obținerea de texturi personalizate, culori îndrăznețe și durabilitate de neegalat, extinzând semnificativ repertoarul de soluții disponibile decoratorilor de interior, explică oficialii Saint-Gobain România. Preocuparea pentru sustenabilitate este un alt motiv.

„Faptul că e reciclabilă în proporție de 100%, combinat cu un cost relativ scăzut de producție, a readus sticla în atenția designerilor interesați de folosirea ei pe scară largă și de accesibilizarea soluțiilor eco-friendly.“

Cărămizile de sticlă cu structuri îndrăznețe sunt apetisante pentru cei care au o abordare deschisă a designului, iar alături de materiale clasice precum cimentul sau lemnul, efectele vizuale create pot fi dramatice, în cel mai bun sens al cuvântului.

„Beneficiind de integrarea unor elemente de iluminat arhitectural direct în structură, acestea pun dinamic în valoare suprafețele, creând efecte vizuale dramatice, perfecte pentru spațiile futuriste și high-tech“, completează reprezentanții Saint-Gobain.

Dar mai este ceva ce face sticla atât de interesantă, abilitatea ei unică de a crea spații.

„Cărămizile de sticlă elimină acea închidere brutală a spațiului. Arhitectura modernă caută separări expresive și spații multi-funcționale, iar efectele obținute prin utilizarea sticlei sunt studiate și apreciate“, spune Carolin Ivănescu, coordonatorul departamentului de Design din cadrul Mobexpert.

În calitatea ei de creatoare de spații, sticla trebuie bine înțeleasă de către cei care intră în jocul ei.

„Datorită transparenței, atât lumina naturală, cât și lumina artificială pot fi reflectate și convinse să «danseze» prin filtrele sticlei, obținând reflexii și filtre. Cel mai bun exemplu de magie a translucenței sunt vitraliile, care prin culoare și textură devin expresie artistică inegalabilă“, continuă Ivănescu.

Din aceste puteri apare însă și responsabilitatea utilizatorului.

„Utilizarea sticlei fără a înțelege modul în care lumina o transformă într-o opera unică, artistică și expresivă ar însemna o limitare a acestor caracteristici. Arhitectul Florian Dumitriu a scris o carte despre utilizarea luminii în arhitectură. Mobilarea cu lumină se cheamă“, mai spune reprezentantul Mobexpert.

Rezultatele acestui dialog bine înțeles între utilizator și material sunt aboslut senzaționale, un astfel de exemplu fiind clădirea brandului de modă Hermès din Tokyo, realizată de Renzo Piano, arhitectul italian cunoscut pentru proiecte pentru Centrul Pompidou din Paris, Shard din Londra sau Fundația Stavros Niarchos din Atena.

„La interior, sticla poate fi folosită structural ca element de compartimentare, ca o tranziție in-out și ca separator funcțional.“

Spațiul de locuit modern înseamnă open space, dar ideea de „open“ poate fi menținută și prin separarea vizuală. Bucătăria este cel mai bun exemplu de open space care poate fi separat/compartimentat prin închideri de sticlă. Dressing-ul de asemenea, dă câteva exemple Ivănescu.

Revenind la partea de tehnologie, dar fără a uita designul, o altă tendință interesantă este cea de imprimare cu UV.

„De la flori cu detalii incredibile la imprimeuri geometrice complicate, sticla imprimată digital oferă posibilități nelimitate de design, cu detalii de înaltă rezoluție, transformând suprafețele obișnuite în puncte focale hipnotizante“, adaugă oficialii Saint-Gobain.

Reprezentanții producătorului mai spun că și capacitatea de a controla eficient temperatura, luminozitatea și umiditatea spațiului prin intermediul sticlei face acum posibilă aducerea la interior a unor volume mari de plante, granița dintre spațiul interior și cel exterior fiind astfel estompată. „Această integrare cu spațiul natural îmbunătățește calitatea aerului și creează un mediu mai sănătos, adăugând un plus de estetică și confort spațiilor de locuit sau de lucru.“

În plus, maximizarea nivelului de lumină naturală duce implicit la costuri mai mici, pentru cei care nu sunt atenți doar la detaliile estetice.

Pentru un decor minimalist, este suficient să folosim sticlă transparentă sau sablată, combinată cu metal sau beton. Pentru un ambient rafinat, putem adăuga o notă de eleganță cu sticlă mată sau colorată în tonuri neutre. Stilul industrial combină sticla cu structurile metalice negre.

„Lista poate continua, practic nu există spațiu stilistic în care sticla să nu poată fi folosită integrativ, oferind un răspuns eficient, pe măsura versatilității sale“, continuă reprezentanții Saint-Gobain.

Iar lista chiar nu se termină aici.

„Să adăugăm la asta faptul că sticla poate îmbunătăți confortul acustic, prin reducerea zgomotului, sau poate aduce un plus de siguranță și durabilitate, dar și de ușurință în întreținere, și vom avea o imagine a potențialului său extraordinar.“

Pe scurt spus, sky is the limit pentru utilizarea sticlei, conchide Carolin Ivănescu.

Cultură