Antidotul uman
Antidotul uman
Comediile frantuzesti recente nu mai au nevoie de actrite! In tiparul lor nu intra decat doi actori geniali, o intriga comic-absurda si… (o sa radeti) nici nu mai e nevoie de altceva. Daca Christian Clavier si Jacques Villeret nu va spun nimic, imaginati-va o intalnire intre Obelix si extraterestrul din “Jandarmul…”. Pentru ca sunt chiar ei, cei doi protagonisti din “L”Antidote”. O combinatie “devastatoare”…
Un director al unei companii media (interpretat de Christian Clavier ) se confrunta cu o boala nu tocmai profitabila din punctul de vedere al marketingului: crize de anxietate. Daca nu ar fi in mijlocul unor negocieri foarte importante pentru companie si daca anxietatea nu s-ar manifesta prin siroaie de transpiratie si balbaieli bolovanoase (nici vorba de farmecul timidului gen Pierre Richard, in acest caz), Jacques Alain Marty (Jam) ar fi chiar un om fericit. E presedinte al unei multinationale, are o sotie iubitoare si nici nu e prea batran. (Se pare ca JAM e un personaj inspirat din realitate, modelul fiind Jean-Marie Messier, J2M, fostul presedinte al Vivendi, o companie din show-biz-ul francez, cumparata de Universal).
Doctorul nu-l poate ajuta cu nimic si toate risca sa se duca naibii, daca nu reuseste sa gaseasca un antidot pentru blestemata de anxietate provenita dintr-o trauma a copilariei. Pana acum momentul pare destul de tragic si previzibil. Dar, chiar cunoscand talentul francezilor (ca si al romanilor, de altfel) de a face haz de necaz, surpriza abia acum vine: antidotul nu apare sub forma unui flacon cu pastile sau a unei sedinte de yoga, nici macar sub forma unei aventuri extraconjugale (s-au mai vazut cazuri), ci sub forma unui …contabil! Care nici macar nu e nevoie sa faca ceva special (un bilant sau un raport reconfortant), trebuie doar sa fie in preajma pentru ca bolnavul sa-si revina instantaneu!
Doza de Andre Morin (antidotul) nu e insa suficienta o data pe zi sau o data la 6 ore, precum antibioticele, ci trebuie sa fie permanent administrata. Altfel spus, pacientul trebuie sa fie mereu alaturi de antidot, fie ca e la masa, fie ca doarme, fie ca isi petrece timpul cu nevasta (proprie, nu a lui Andre). Si poate n-ar fi atat de greu daca cei doi s-ar cunoaste macar, dar ei abia au facut cunostinta si sunt diferiti, din toate punctele de vedere: ca fire, ca statut social (marele manager arogant al unei companii de media versus functionarul binevoitor de la o fabrica de jucarii) si preocupari (afaceri vs. pescuit). Mai mult, Jam trebuie sa inventeze din mers o intreaga strategie care motiveaza prezenta contabilului in companie, dar care va complica lucrurile si mai mult, incat incepi sa te intrebi daca nu cumva crizele astea de anxietate nu sunt preferabile unor asemenea complicatii. Ramane de vazut cine e mai tare: antidotul sau pacientul?
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
