Anca Dușe surprinde universul în miniatură, prin imagini care au fascinat comunitățile de pe Instagram. Cum creează fotografiile și cum alege scenariile?

Să lucrezi în turism și să vezi cum începutul unei pandemii schimbă toate regulile jocului este, cu siguranță, o experiență de neuitat și demoralizatoare pentru multă lume. Pe Anca Dușe, transformarea a prins-o chiar în momentul unei schimbări anunțate: decisese deja să abandoneze siguranța și confortul unei companii din industrie – Eurolines, în care lucrase mai mulți ani și să se dedice proiectelor personale din aria fotografiei de arhitectură și peisaj. Dar unde să se ducă și cu ce hoteluri și resorturi să colaboreze când starea de urgență a venit valvârtej? Ei bine, iată.

Universul ei – ca al întregii omeniri aproape – s-a redus la propriul apartament, așa că Anca Dușe s-a gândit să-l surprindă chiar așa, în miniatură. A pornit de la ideea de naturi statice conceptuale și apoi s-a gândit să adauge și un personaj. Opțiunile erau limitate la ea însăși, așa că s-a strecurat în decor și a început să documenteze modul în care i s-a micșorat universul.

„Imediat ce am început să postez aceste lucrări în martie-aprilie 2020, am fost tare impresionată și măgulită de reacția oamenilor. Pe Facebook eram activă de mulți ani, pe Instagram mai puțin – am ratat valul când un cont putea crește organic rapid, însă acest lucru nu m-a împiedicat să postez și-și. Oamenii au fost tare drăguți și m-au încurajat să continui. A contat mult faptul că toată lumea (mea) era acolo, pe net, în expectativă și avea timp și ochi să vadă“, povestește Anca Dușe.

În prima fotografie postată, ea avea dimensiunea unui pixel și citea într-o sticluță, sub o hortensie uscată. Multă lume nici nu a văzut că este un personaj în sticluță, așa că apoi și-a spus că trebuie să fie mai îndrăzneață și să se evidențieze mai bine. Astfel, în a doua lucrare, a exagerat numeric, apărând de trei ori. Aceasta a fost, de fapt, prima miniatură remarcată. Cea mai apreciată ilustrație de acest tip a fost însă una în care culege liliacul dintr-o vază. A promovat-o și așa a ajuns, în total, la 16.200 de aprecieri pe Instagram, unde postările sunt pe pagina care îi poartă numele.

„Nu m-am gândit să dau un nume distinct proiectului cu miniaturi, poate pentru că nici nu am știut că poate fi considerat proiect. Cel mult mă gândeam la aceste lucrări ca la un «intermezzo» între etapa de turism și următoarele joburi“, spune Anca Dușe.

Și totuși, oricât de „provizorie“ ar fi această idee, eforturi pentru a o pune în practică există. Anca Dușe a început pe un colț de mobilier pe care îl împărțea cu televizorul și în prezent tot acolo se desfășoară, dar „recuzita“ a început să se adune.

„Știu că oamenii sunt curioși în legătură cu procesul de realizare și mie îmi face plăcere să-l documentez pe Stories și, ocazional, să fac câte un Reel. O bună parte din recuzită o reprezintă florile și fructele cumpărate de la piață. Este perfect pentru mine, deoarece locuiesc într-un apartament micuț și, după ce că-l întorc cu susul în jos pentru fiecare shooting, ar deveni de-a dreptul sufocant dacă aș lucra cu recuzită neperisabilă. Chiar și așa, inevitabil, am adunat tot felul de elemente de susținere a obiectelor (îmi place să le fac să «leviteze»), pistol de lipit, fundaluri și alte materiale.“

De regulă, în cazul shootingurilor, hainele reprezintă o investiție semnificativă, însă Anca Dușe s-a încadrat, cu câteva excepții, în ceea ce avea deja în garderobă, ținând această componentă sub control. Cu timpul nu este însă la fel de „econoamă“.

„Fiecare proiect este unic și timpul necesar realizării lui variază destul de mult. Cred că cea mai mare eficiență am avut când am terminat totul într-o zi. Dar e mai degrabă o excepție. La polul opus, am lucrat trei sau patru zile la o imagine.“

În mare, sunt câteva etape pe care Anca le urmează. După ce își conturează în minte ideea, desenează schița inițială pe hârtie, adună elementele de decor și construiește natura statică ce se transformă în cadrul poveștii, etapă care îi ia de la câteva zeci de minute la ore bune. Se joacă apoi cu detaliile, umbrele și lumina naturală, până când este mulțumită de rezultat, și apoi fotografiază scena.

„Ultima parte este cea mai «dubioasă» și, deseori, amuzantă. Presupune adăugarea unui personaj care să pozeze în diferite ipostaze, astfel încât să se integreze natural în poveste. Cum timp de luni bune nu m-am avut la dispoziție decât pe mine, am pus aparatul pe timer și am dat fuga să «îngheț» în ipostaza dorită. Nu prea pot să folosesc aplicația de mobil pentru că am nevoie de ambele mâini libere, așa că îmi rămân doar zece secunde să iau… poziție.“

După ce toți acești pași au fost parcurși, urmează alegerea celor mai reușite fotografii și combinarea lor. Suprapune astfel personajul peste natura statică și, uneori, adaugă elemente fotografiate individual. Pentru această etapă se folosește de Lightroom și Photoshop, însă depune toate eforturile pentru ca imaginile să arate cât mai bine încă din cameră, adică de când le fotografiază, astfel încât să fie nevoie de cât mai puțină intervenție în Photoshop. Însă asta nu o scutește de munca migăloasă. Inspirația este o altă etapă, de fapt cea care le precede pe toate.

„Consum mult conținut vizual și din el îmi trag o parte din inspirație. O altă sursă este sezonul în care ne aflăm și elementele lui specifice (flori, fructe), apoi sunt evenimentele care mi se întâmplă și impresia pe care o lasă asupra mea. Sau ieșirile în natură. De exemplu, miniatura cu maci a fost inspirată de o ieșire în Deltă la începutul verii“, mărturisește Anca Dușe, care datorează, practic, acest proiect pandemiei, fără de care nu ar fi avut timpul necesar atâtor puneri în scenă.

Miniaturile Ancăi au strâns în jurul lor o adevărată comunitate, așa că artista din spate a început să-i implice pe cei care o urmăresc și îi apreciază ilustrațiile întrebându-i, de pildă, ce alte teme li s-ar părea interesante de abordat. Și-a notat cu simț de răspundere feedbackul lor și s-a gândit cum să pună sugestiile în aplicare. Așa a ales tema anului 2021, și anume călătoriile, pentru că speră ca anul acesta să reușim să călătorim din nou, dacă nu la fel de mult ca „înainte“, măcar mai ușor și mai puțin restrictiv decât în 2020.

Tot din epoca „înainte“ datează un alt proiect al Ancăi Dușe, Un An HaiHui, o platformă dedicată informării clienților și consultanților de turism prin povești de la fața locului. Un blog de călătorii mai exact. Și, deși nu fotografiile erau în rolul principal acolo, cele peste 200 de articole nu ar fi fost nici pe departe la fel de elocvente fără imagini.

„Eram tare la început, aveam două aparate entry-level, un teleobiectv și o lentilă de kit și nu înțelegeam de ce fotografiile realizate nu arată ca cele ale profesioniștilor! Cam pe la jumătatea călătoriei, deci după aproximativ șase luni de realizat zilnic sute de poze și de studiat seara pe YouTube, a început să se mai facă lumină și imaginile să se îmbunătățească. Odată cu pandemia, am rămas acasă, însă îmi lipsea libertatea de mișcare cu care eram obișnuită – călătoream destul de mult înainte și scriam despre locurile vizitate pe blogul www.unanhaihui.ro.“

De unde însă aplecarea către artă a Ancăi Dușe? Este absolventă a Liceului de Arte Plastice Nicolae Tonitza din București, iar apoi s-a îndreptat către Facultatea de Istoria și Teoria Artei. Avea așadar bazele în domeniul artistic, doar că nu le-a mai consolidat după terminarea studiilor.

„În 2014, înainte să demarez proiectul Un An HaiHui, proiect susținut de grupul de firme la care lucram, mi-am dat seama că o să am nevoie de niște abilități concrete în ceea ce privește fotografia. Așa că, atunci, m-am înscris la un curs de jurnalism narativ, la unul de spaniolă și la unul amplu, întins pe mai multe luni, de fotografie. Am țintit dobândirea unor cunoștințe de bază, necesare documentării destinațiilor în care urma să ajung. Nu pleacă omul în fiecare zi în jurul lumii timp de un an de zile, îmi era teamă să nu dezamăgesc, așa că am investit cât am putut în educația mea.“

Ceea ce a început didactic și cu un scop clar s-a transformat într-un stil de viață pe care a tot căutat să îl prelungească și să îl replice după ce s-a întors în țară. Pentru că, de fapt, pasiunea Ancăi Dușu nu este fotografia în sine, ci călătoritul cu un aparat foto în mână. Cine este însă ea dincolo de Instagram și de imagini la scară mică sau mare? „Este cea mai dificilă întrebare. Pe Instagram am timp să expun doar o bucățică din activitatea și personalitatea mea. Încă mi se pare stânjenitor să vorbesc cu telefonul, uitându-mă la camera minusculă, deși recunosc că mi-ar fi prins bine skill-ul acesta când am prezentat un eveniment online în vară sau când am fost invitată ca speaker la World of Instagram. Trebuie să mai exersez, fără totuși să fac «zgomot» în online, de pomană.“

A lucrat mai bine de zece ani în marketing și promovare, și-a cultivat abilitățile în zona fotografiei, iar latura artistică a ajuns-o din urmă, deși credea că a încheiat definitiv socotelile cu ea odată cu terminarea facultății.

„Cred însă că cele mai importante aspecte în viață sunt timpul nostru și perseverența: oricât de netalentat ai fi la ceva, dacă exersezi cu bună-credință și consecvență, nu se poate să nu ajungi la un nivel de performanță cel puțin decent“, este crezul Ancăi Dușe.

Cultură