Supliment editat de Ziarul Financiar

Cultură /Din vorba un vorba...

Anca Bidian: Un manager de milioane

La 43 de ani, majoritatea oamenilor de afaceri se gandesc cum sa isi consolideze businessul, nu cum sa o ia de la capat. Anca Bidian, in schimb, a inceput sa construiasca un business de la zero. Si nu orice business, ci unul nou-nout pentru piata romaneasca, desi in Vest astfel de afaceri au deja o lunga traditie: o firma de brokeraj de credite

Anca Bidian: Un manager de milioane
Anca Bidian: Un manager de milioane · Foto: După Afaceri

La 43 de ani, majoritatea oamenilor de afaceri se gandesc cum sa isi consolideze businessul, nu cum sa o ia de la capat. Anca Bidian, in schimb, a inceput sa construiasca un business de la zero. Si nu orice business, ci unul nou-nout pentru piata romaneasca, desi in Vest astfel de afaceri au deja o lunga traditie: o firma de brokeraj de credite. Abia se intorsese in tara, dupa sapte ani petrecuti in Canada.
“In acel moment, in 2003, a fost o idee in care nu credea nimeni, toti erau circumspecti. Piata de finantari de retail abia incepea sa se dezvolte si nimeni nu vedea un alt serviciu de intermediere de credite in afara sucursalelor bancare”, povesteste Bidian, care isi descrie ideea ca fiind “fantezista” pentru acele vremuri.
“Cand m-am intors in tara, am luat aceasta idee ca pe o provocare si o oportunitate. M-am nimerit la locul potrivit, in momentul potrivit.”
A reusit sa convinga inca doi oameni sa investeasca in compania care mai tarziu avea sa le aduca milioane: Constantin Dumitrescu, un fost cloeg de facultate, si Adrian Stanciu, ambii fosti manageri ai Xerox. Cu o investitie initiala de 100.000 de dolari, compania a inceput sa creasca.
“Primul pas a fost sa le explicam oamenilor cu care intram in contact ca lucrurile se pot face si altfel, sa le vorbim despre ce inseamna acest serviciu. Clientii erau neincrezatori, nu era istoric si nu existau experiente in acest domeniu. De fapt, aceasta este cea mai grea munca, sa castigi increderea clientilor. Caramida cu caramida, businessul a crescut. Nu a fost o crestere exploziva, a fost o crestere sanatoasa si consolidata.”
Nu s-a gandit niciodata sa renunte la aceasta afacere si nu s-a indoit nicio clipa de succesul pe care avea sa il aiba. L-a vazut cu ochii ei in Canada, unde brokerajul de credite se practica deja de 30-40 de ani.
“In Canada, e greu sa-ti imaginezi cum sa-ti iei o casa fara un broker de credite. Acolo, aceasta meserie este mult mai complexa: consultantul administreaza veniturile familiei si exista o multime de instrumente financiare si fiscale dedicate si sofisticate.”
In 2004, numele Gemini Capital Consult, care mai tarziu a devenit cel mai mare broker de credite de pe piata, a inceput sa fie tot mai auzit in mediul bancar.
“Piata s-a mai deschis si tot dinspre banci a plecat si apetitul de a incheia astfel de parteneriate. La inceput, am lucrat cu o singura banca si cred ca a fost o decizie foarte inteleapta, pentru ca angajatii s-au specializat”, isi aminteste Anca Bidian.
Peste doar un an, a inceput sa apara concurenta, multe firme mici care deseori nu lasau o impresie foarte buna clientilor despre brokerajul de credite. “Nefiind nicio bariera de intrare pe aceasta piata, cum ar fi o limita minima a capitalului social sau o legislatie specifica, se intamplau multe lucruri mai putin etice. Multe firme una spuneau si alta faceau si riscam sa fim asociati cu ele.”
Cel mai greu an pentru Anca Bidian si pentru Gemini Capital Consult a fost 2006, cand compania a inceput sa creasca mult mai repede. “Aceasta a fost cea mai grea perioada, cand am vazut ca businessul creste mult mai repede decat puteam noi sa gestionam cu resursele de la acea vreme. Cand ritmul de crestere e foarte mare, n-ai timp sa consolidezi, sa recrutezi si sa absorbi cresterea. A fost anul in care m-am gandit cel mai des cum sa fac ca afacerea sa se dezvolte in continuare, iar coincidenta a fost ca in toamna a aparut Oresa Ventures si atunci lucrurile s-au rezolvat prin acest parteneriat”, spune Bidian despre momentul vanzarii.
Au iesit din actionariatul companiei cei doi parteneri ai Ancai Bidian, care si-au vandut participatiile pentru cinci milioane de euro. Ea insa a ramas. “Nu pentru bani am infiintat aceasta companie. Am avut o viziune si determinarea de a demonstra ca poti avea succes intr-un loc unde prea des auzim ca ‘nu se poate face nimic in Romania’ si intr-un domeniu necunoscut la acel moment. Am o misiune de dus la capat si privesc continuu prin lentila viitorului ca sa pot modela prezentul.”
Misiunea este frumoasa, dar deloc usoara. ” Vreau pentru Kiwi Finance sa devina ca Adidas pentru pantofii sport sau Xerox pentru orice coala copiata. Mai am multa treaba, dar sper ca peste cinci ani sa ma vad pe orice frigider din Romania, care sa aiba pe el un magnet pe care sa scrie Kiwi Finance – expert de ajutor in credite.”
Tocmai din acest motiv nu mai vrea sa plece nicaieri, desi a petrecut ani buni in tari ca Suedia, Olanda sau Canada. “Am plecat in Canada in ’96, fetita mea avea cateva luni. Eu nu mi-am dorit neaparat sa plec, insa sotul meu a insistat. Mai traisem in Suedia si Olanda si stiam ca nu e pentru mine plecarea din tara. Sunt un om al acestor locuri, ma simt roman prin orice por, imi iubesc prietenii si amintirile, imi iubesc colegii si zilele petrecute impreuna, familia si cei trecuti in nefiinta, fiecare zi traita si orice vis in viitor se leaga de locul meu. Viata este o succesiune de optiuni, dar sunt doar doua lucruri pe care nu le alegem: parintii si locul unde ne-am nascut. Pentru mine sunt deopotriva de dragi, personale si intangibile.”
Fiind absolventa a Facultatii de Automatica din cadrul Universitatii Politehnice, Ancai Bidian nu i-a fost deloc greu sa isi construiasca o cariera peste ocean. “In 1996 era si boom-ul dotcom, pregatirea mea este de informatician, asa ca n-a trebuit sa trimit vreun CV pentru a-mi gasi un job. Intr-o saptamana, cand inca nu ma dezmeticisem de la diferenta de fus orar, aveam deja un loc de munca.”
Dupa sapte ani petrecuti in Toronto, dorul de casa a devenit insuportabil. Managerul Kiwi Finance spune ca n-ar putea trai in alta parte decat daca ar decupa o parte din Romania si ar duce-o acolo. “Intoarcerea mea a bulversat multa lume, pentru ca s-a intamplat intr-o perioada cand la Ambasada Canadei inca erau cozi foarte mari. M-am intors de dor de casa. Eram realizata acolo si nu vedeam ce putea sa mai urmeze, nu mai aveam niciun fel de provocare. Nu cred ca traim pentru a ne face case din ce in ce mai mari sau pentru a avea cat mai multe masini.”
De altfel, masina si-a abandonat-o de ceva vreme in parcare. Cauza: traficul infernal din Bucuresti si cautarea nesfarsita a unui loc de parcare. “De doua luni merg cu taxiul. Imi place sa citesc in taxi, ca sa nu ma enervez ca merg cu cinci kilometri la ora si sa folosesc acest timp intr-un mod util. Se intampla sa fac chiar si o ora pana ajung unde am nevoie, ora pe care o folosesc pentru lectura”, spune Anca Bidian despre cum si-a facut timp pentru carti, una dintre pasiunile ei.
In ultima perioada, citeste tot mai multe carti de business, insa considera ca nu studiile, atat cele universitare, cat si cele pe cont propriu, sunt baza unei afaceri de succes. “Cred cu tarie ca pentru a reusi in afaceri este nevoie de bun-simt. Multe teorii economice au la baza bunul-simt in logica lucrurilor. Niciodata nu m-am dus la niste cursuri daca am considerat ca imi pierd timpul acolo. M-am dus la cursuri si am citit carti pentru ca imi doream sa fac asta.”
Ii mai plac obiectele vechi, care pastreaza urmele trecerii timpului. “Am multe lucruri vechi, insa nu sunt colectii de antichitati. Mi-ar fi placut sa traiesc in perioada interbelica, ma regasesc in acea perioada. La orice lucru vechi, ma gandesc prin cate maini a trecut sau care a fost locul lui in casa.”
Cea mai mare pasiune a Ancai Bidian sunt insa prietenii. Pe unii dintre ei ii cunoaste chiar de 30 de ani, din primii ani de facultate.
“Castigurile noastre din acea perioada au fost relatiile care s-au consolidat, preocuparile comune pe care le-am descoperit. Pe atunci nu aveam cluburi, televiziune, internet. Aveam doar nopti de discutii si carti imprumutate”, povesteste managerul Kiwi Finance.
“Am un mare defect : oamenii imi creeaza dependenta. Daca ar fi sa fac un alt business, tot in servicii ar fi.”

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția