Ana Rubeli este fondatoarea muzeului virtual al patrimoniului cultural ce poartă numele „Aici a stat”, un proiect care își are originile în Vrancea
#Aiciastat își are originile în Vrancea, în urmă cu mai bine de trei ani, când Ana Rubeli a descoperit într-o monografie a comunei Cotești povestea conacului abandonat al lui Duiliu Zamfirescu din Vârteșcoiu. O fascina acest personaj, așa că a…
#Aiciastat își are originile în Vrancea, în urmă cu mai bine de trei ani, când Ana Rubeli a descoperit într-o monografie a comunei Cotești povestea conacului abandonat al lui Duiliu Zamfirescu din Vârteșcoiu. O fascina acest personaj, așa că a hotărât să găsească acest loc, în ciuda informațiilor precare disponibile. Era doar începutul.
„Am străbătut câteva sate, am mers de-a lungul unor vii, al unor foste IAS-uri, am întrebat sătenii și am ajuns la un conac. Dar surpriza a fost că nu era cel căutat de noi, ci de fapt conacul unui boier zis Mătăsaru, conform sătenilor. Superb de-a dreptul, a devenit prima postare #Aiciastat“, își amintește Ana Rubeli, fondatoarea muzeului virtual al patrimoniului cultural ce poartă numele „Aici a stat“.
A continuat periplul indiciilor primite de la săteni și, în cele din urmă, a descoperit și conacul lui Zamfirescu, într-o stare avansată de degradare, dar cu un aer romantic și boem. Pentru postarea online, hashtagul „Aici a stat“ a fost ușor de ales, pentru că Ana avea de multă vreme în minte această formulă, care i se părea potrivită pentru poezia pe care voia s-o scrie în Social Media, despre patrimoniul clădit de oamenii care l-au iubit.
Cât despre experiența ei în domeniul patrimoniului, aceasta a început în urmă cu trei ani, alături de ARCEN (Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate), de Asociația Istoria Artei și de Oana Marinache, istoric de artă și doctor în Istoria artei, care i-a ghidat pașii în ceea ce privește cercetarea istorică, cercetarea de teren și cercetarea de arhivă. În prezent, Ana Rubeli este masterandă la Facultatea de istorie din cadrul Universității din București, la Masterul de Istorie, Resurse Culturale și Patrimoniu.
„Pasiunea pentru istorie a existat dintotdeauna, de la primele ore la școală, unde am avut o profesoară excepțională care ne-a învățat să înțelegem și să iubim acest subiect.“ Iar lucrurile acestea s-au împletit în timp cu pasiunea pentru clădiri, pe care le-a privit dintotdeauna ca pe o poveste a anilor care au trecut peste ele, a oamenilor care le-au clădit, iubit și în cele din urmă părăsit, ca o amprentă istorică.
Ana avea 14 ani când a trăit prima ei experiență cu o cameră foto pe film, soldată cu nu mai puțin de cinci filme cu pietre, ruine, clădiri. Așa că de atunci crede că datează începutul efectiv al #Aiciastat, o formă de storytelling cultural care a adunat o comunitate cu peste 25.000 de iubitori de patrimoniu.
Acest domeniu este divergent față de specializarea ei inițială, însă îi place să creadă că explorează domenii complementare și că se vor uni la un moment dat. Ana Rubeli lucrează în domeniul financiar și al asigurărilor, după ce a studiat finanțe-bănci, comunicare și PR și științe actuariale în Olanda.
„Proiectul «Aici a stat» este un proiect de familie, la bază se află soțul meu și cu mine, dar avem și câțiva voluntari care ne ajută cu materiale vizuale, schițe ale clădirilor de pe teren, documentare în zonele în care nu avem expertiză și altele. Sperăm ca, în timp, să putem crește numărul voluntarilor pentru a putea face față proiectelor culturale în creștere.“
În mediul offline, Ana Rubeli organizează tururi ghidate, vânători de comori arhitecturale și concerte de muzică clasică pentru a promova clădiri istorice. De exemplu, primul eveniment pentru care a obținut finanțare – după ce a constituit Asociația culturală Aici a stat în 2021 – a fost organizarea unei serii de tururi ghidate și vânători de comori arhitecturale în două mahalale istorice în cadrul festivalului Street delivery. Iar în online, activitatea este și mai bogată, atât datorită contextului pandemic, cât și datorită gradului mai mare de penetrare al activităților care se desfășoară pe internet. La un tur ghidat poate invita câteva zeci de oameni, însă prin social media ajunge la câteva mii o dată.
„Primul lucru la care ne dorim să contribuim este creșterea gradului de conștientizare asupra nevoii de salvare a patrimoniului. Prin social media, ating un public de peste 25.000 de utilizatori care interacționează activ, care încep să cunoască istoria din spatele unor clădiri de patrimoniu și care ajung să înțeleagă valoarea moștenirii culturale în peisajul arhitectural.“
Zona de promovare a patrimoniului se află într-un cerc al specialiștilor, iar Ana a încercat să extindă acest cerc, transformând subiectul într-o tematică accesibilă tuturor categoriilor de public.
„Îmi doresc ca din ce în ce mai mulți oameni să dea scroll în social media și să ajungă să «viziteze» muzeul virtual «Aiciastat», să vadă o clădire de patrimoniu, să vadă mocănița, un sătean în port popular, să se «teleporteze» într-o pădure, într-un sit arheologic. Și dincolo de asta, să-i afle povestea, să se conecteze cu ea. Îmi doresc să reclădesc memoria afectivă a oamenilor în relație cu orașul lor, cu trecutul lor, cu personalitățile care ne-au definit istoria.“
Prin astfel de inițiative derulate pe rețelele de socializare, Ana Rubeli și-a luat titulatura de „influencer cultural“, adică acel utilizator care transformă cultura în vedetă în social media. Datorită influencerilor culturali ca ea, o casă de sine stătătoare își spune povestea, fără să fie doar un fundal pentru o fotografie care vinde ceva. Casa în sine este cea care își vinde povestea și devine inspirație pentru din ce în ce mai mulți oameni.
„La un moment dat, mi s-a spus că am devenit «influencer», că oamenii reacționează la sfaturile mele de a vizita un muzeu, o expoziție, de a susține un anume ONG. Am vrut să îmblânzesc această terminologie de «influencer», adăugându-i nuanța culturală, care pentru mine este esențială. Așa că m-am autointitulat «influencer cultural» și așa am continuat să mă prezint de atunci.“
Mândria ei vine și din faptul că, prin postările proprii, poate inspira tinerii să abordeze subiecte culturale în Social Media, iar datorită articolelor pe care le scrie, oamenii ajung la anumite concerte, la muzee sau expoziții. Inclusiv faptul că a „influențat“ două persoane să aplice la masterul de patrimoniu unde este și ea studentă este o satisfacție personală.
„Avem încă șansa să fim martorii unui oraș ce păstrează urme de secol XIX, pe care nu îl înțelegem suficient de bine pentru a-l salva.“ Din păcate, observă că țesutul arhitectural istoric al Capitalei se pierde încet-încet, din cauza delăsării, din cauza intereselor imobiliare, din cauza ecourilor negative ale naționalizărilor din timpul perioadei socialiste și a retrocedărilor ulterioare, din cauza ignoranței. „Dar, pentru că sunt o persoană optimistă, încerc să văd și lucrurile frumoase care s-au întâmplat pe scena arhitecturală a Capitalei.“
Așa că Ana Rubeli își apleacă atenția asupra restaurărilor de succes care pot deveni lecții de bune practici pentru alte proiecte și asupra eforturilor făcute pentru a salva orașul. Nevoia este însă uriașă, iar eforturi sunt necesare în continuare. Problematica arhitecturii întregii țări este un subiect extrem de vast și divers.
Există regiuni în care salvarea patrimoniului se întâmplă la un nivel accelerat, sunt mici comunități implicate, există recunoaștere internațională pentru câteva demersuri de salvare, precum Premiul EuropaNostra primit de ProPatrimonio și Ambulanța pentru Monumente sau elementele incluse pe lista patrimoniului mondial. Ceea ce lipsește însă este o strategie la nivel național, care să coaguleze aceste demersuri.
Ritmul în care ajunge să cunoască poveștile atâtor locuri speciale din București o face pe Ana Rubeli să-i fie dificil să aleagă o singură clădire preferată. Mereu se îndrăgostește și reîndrăgostește de anumite imobile pe care ajunge să le cerceteze.
„Acum aș spune că (preferata mea – n. red.) este Vila Mathilda din București (în apropiere de Piața Universității – n. red.), cu picturile de Luchian extrem de bine conservate, cu bucătăria, scara de marmură și camera orientală încă bine păstrate.“
Mâine poate favorita va fi alta. Tot ce contează este ca poveștile să fie duse mai departe.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
