Amsterdam: pedaland printre canale

Lalele, mori de vant, saboti din lemn? Poate in filme si-n reclame, pentru ca in realitate nu prea te intalnesti cu ele: o data ce-ai pus piciorul in Amsterdam, primul lucru la care trebuie sa fii atent sunt bicicletele.

Statistica: 500.000 de biciclete la 1 milion de locuitori. Asta inseamna ca pe oriunde ai merge ai face bine sa fii cu ochii in patru. In orice secunda exista cel putin un biciclist-kamikaze gata sa te depaseasca, sa te ocoleasca sau sa se insinueze prin spatiul minuscul pe care s-ar fi putut intampla sa il lasi intre tine si zidurile caselor de pe marginea drumului.

Bicicleta pare sa fie a doua natura a locuitorului din Amsterdam. El circula cu dezinvoltura (si cu viteza extrem de mare) pe banda care-i este rezervata, asteapta din cand in cand la micile semafoare care ii sunt dedicate si traverseaza intersectiile pe “trecerea de biciclete”, desenata punctat cu vopsea alba special pentru el.

Biciclistul este atat de obisnuit ca regulile de circulatie sa fie respectate incat daca un biet turist neexperimentat (din Romania, sa zicem) ii taie calea, vesel ca nu vede venind nici o masina din nici o directie, surpriza e atat de mare incat nici nu mai apuca sa-l claxoneze. Trece cu viteza si-l rateaza la mustata, asta fiind cazul bun. Un exemplu de caz mai putin fericit a fost accidentul dintre un biciclist si un motociclist, care au vrut sa traverseze cu entuziasm egal aceeasi intersectie, in acelasi timp. Noroc ca in urma impactului n-a patit nici unul nimic grav si nici n-au ajuns sa inoate in canal.

Canalele din Amsterdam sunt o poveste in sine. Orice strada importanta este despartita in doua de un canal si nu e deloc neobisnuit ca oamenii sa traiasca la bordul propriilor barci (stil iaht, e adevarat), acostate la mal. Asa ca de ce sa te mai miri cand vezi cutiile postale prinse pe “peretii” caselor plutitoare? Pur si simplu acolo e adresa omului si tot acolo statul ii trimite facturile la utilitati. Avantajul este, probabil, ca daca ai probleme cu vecinii care dau muzica prea tare, pur si simplu ridici ancora si te muti in alta parte.

Odata ajuns in centru, nu v-as recomanda sa incercati berea locala. Daca mai inspre periferie preturile sunt acceptabile, la o terasa inghesuita pe-o straduta ingusta din centru, un paharel de Heineken trece de 5 euro. Probabil in pret intra si laudele chelnerului – “este cea mai buna bere din lume!”. Nici macar insinuarea cu care l-am intampinat (“vrei sa spui probabil cea mai buna bere”) nu l-a emotionat si a insistat: “Nu, cu siguranta e cea mai buna bere din lume!!”.

Aventurile cu chelneri nu s-au oprit aici. La restaurant, grupul de turisti romani este intampinat cu mare entuziasm de un domn respectabil care ne invita la masa si ne intreaba fara sa mai piarda vremea din ce tara suntem.

“A, Romania, stiu. Imi pare rau sa va spun, dar aveti o tara foarte corupta. Am auzit de Ceausescu (pronunta numele surprinzator de corect), dar sa stiti ca problema adevarata era Elena. O femeie malefica!”. Nu stiu daca toate aceste informatii faceau parte din portofoliul sau profesional, dar momentul de sinceritate a continuat. “Am 56 de ani si sunt casatorit de cinci ani cu un barbat. Sa stiti ca in Olanda punem mai presus de orice libertatile. Homosexualii exista in societate, de ce sa te prefaci ca nu exista?”. Am incercat sa-l provoc cu o intrebare – “dar biserica ce parere are despre asta?” – dar nu l-am tulburat nici macar o secunda: “Noi am renuntat sa credem in biserica si in toate prostiile astea cu religia!”.

“Ok, si cu drogurile cum e?”, il mai intreb. “Ca si homosexualii, fac parte din societate. De ce sa le interzici? Pun pariu ca in Romania se face trafic si se consuma pe la colturi. La fel si cu prostitutia!”, insista el. “E mult mai bine pentru toata lumea sa fie legalizata”.

In zona de nord-est a orasului, cartierul Red Light District este intr-adevar o vizita recomandata daca vreti sa va convingeti in timp record de faptul ca Olanda este una dintre cele mai libertine tari.

Pe doua-trei strazi paralele, lungi de mai bine de un kilometru, se intind trei tipuri de magazine.

Primele sunt si cele care dau numele cartierului, cu felinare rosii atarnate deasupra unor vitrine mari si femei de toate natiile, varstele si dimensiunile leganandu-se provocator (fiecare dupa posibilitatile proprii, e adevarat) pentru a-si ademeni clientii.

Programul tine toata noaptea si uneori si in timpul zilei, semnul ca o “sedinta de lucru” este in plina desfasurare fiind perdelele mari si groase care acopera vitrina.

Celelalte doua tipuri de magazine din Red Light District sunt sex-shop-urile si coffee shop-urile.

Daca primele nu rezerva nici o surpriza, pentru ca inauntru se gaseste ce scrie pe firma, in “cafenele” ai destul de putine sanse sa poti cumpara cafea. Sau cafea obisnuita, mai exact. Produsul de baza este, evident, marijuana, servita sub toate formele posibile (bauturi, tigari, prajituri, bomboane etc.).

Cum afecteaza toate aceste libertati libertatea de miscare prin Amsterdam? O cam afecteaza. Desi despre Red Light District se spune ca este probabil cea mai sigura zona, pentru ca politia se plimba non-stop pe acolo, alte parti ale orasului au reputatie ceva mai proasta.

E drept ca prima oara am fost pus pe ganduri de jurnalele de stiri de la televizor, care in doua dimineti consecutive au prezentat cate o crima – dintre care una avusese loc pe strada din spatele hotelului unde stateam.

Pentru ca putin mai tarziu, cumparand o bautura dintr-un supermarket din “buricul” orasului, vanzatorul sa-mi atraga atentia in soapta sa nu mai vantur la vedere bancnota de valoare destul de mare cu care am platit. “This is Amsterdam”, mi-a spus cu aerul ca imi deconspira o informatie cu care, dupa toate aparentele, nu eram la curent.

L-as fi invitat sa ne faca o vizita prin Bucuresti, ca sa ii prezint si eu atractiile locale, dar cred ca n-ar fi fost prea incantat de ocazia de a i se dezvalui, complice, “This is Ferentari by night”.

Revenind la simbolurile Olandei, trebuie sa fiu fair-play si sa spun ca nu sunt chiar imposibil de gasit in Amsterdam. Lalele – cele mai multe le-am vazut in fata aeroportului, probabil ca semn de bun venit.

Morile de vant erau doar in vederi, iar sabotii de lemn populau cu sarg magazinele de suveniruri. Toate amestecate intr-o mare de portocaliu, de data asta fara nici o conotatie politica, ci in exclusivitate comerciala.

O privire de ansamblu

Amsterdam este un oras construit in forma de semicerc. In mijloc se afla centrul vechi, unde poate fi admirata munca arhitectilor din urma cu cateva secole, chiar daca toate cladirile renovate ca la carte arata mai bine decat case mult mai recent construite de pe la noi. Centrul vechi este zona preferata de turisti pentru plimbare si “cascat gura”. In imediata apropiere este canalul Singel, dupa care incepe cartierul felinarelor rosii, Red Light District. Treceti de alte cateva mici stradute intortocheate si veti ajunge la Palatul Regal. Daca istoria nu va pasioneaza, aveti ocazia sa treceti la cumparaturi, pentru ca tot aici este punctul de plecare al strazilor comerciale Nieuwendijk si Kalverstraat.

In cazul in care ajungeti la sfarsit de saptamana in Amsterdam, trebuie sa stiti ca magazinele sunt inchise duminica si luni dimineata. Iar daca optati pentru destinatii culturale, puteti vizita casa memoriala a lui Rembrandt (biletul – 7,50 euro), muzeul dedicat lui Van Gogh (10 euro intrarea), Muzeul de Istorie sau Muzeul Maritim.

Sa nu uitam de distractiile sportive. In oras se gaseste o adevarata “bijuterie” arhitectonica, stadionul Amsterdam ArenA, unde evolueaza echipa de fotbal Ajax. Stadionul are 51.000 de locuri si este dotat cu o copertina retractabila. Evident, in interiorul stadionului se afla si muzeul Ajax, deschis de luni pana vineri intre orele 10 si 17. mihai.musatoiu@zf.ro

Gastronomie