Amintiri din viitor

“Amintiri despre viitor” e titlul unei carti din 1970, scrisa de Erich von Daniken, care lansa ipoteze despre posibilele vizite ale extraterestilor in trecut si influentele acestora asupra istoriei. Era vorba despre “plasmuiri fantastice, care se imbina cu informatii asupra unor enigme in fata carora mediteaza si astazi savantii, si despre realizari impresionante ale stiintei contemporane”. Oare ce ar fi scris Von Daniken daca ar fi trait in ziua de azi, in epoca GPS-ului, a telefonului mobil si a internetului?
Adolescentii americani marturisesc ca au inlocuit Messengerul cu Facebook, iar e-mail-ul l-au lasat doar pentru rarele ocazii cand le scriu rudelor mai in varsta sau profesorilor. Cu ceva mai mult timp in urma, dictionarele si enciclopediile au fost inlocuite cu Google, Wikipedia si alte site-uri, iar casetele audio cu CD-uri.
Lucrurile se schimba rapid, dar reactia oamenilor e diferita. Unii vor sa tina neaparat pasul si isi iau “cel mai nou” telefon la 6 luni, altii cauta cu infrigurare prin oras “relicve” din trecut, precum mentosanele. Nu excludem nici varianta unor persoane complexe, care tin sa aiba ultimul BlackBerry, dar pornesc din cand in cand aparatul video pentru a vedea filmul preferat pe “suportul original”, o caseta din anii ’80.
Drumurile sunt pentru Diana Danescu,PR manager, o ocazie de a “invia” obiceiuri din trecut. “Cand sunt in tren, mai joc carti cu prietenii, iar hartile in varianta print le folosesc doar cand sunt intr-un oras necunoscut. Dintre lucrurile care au disparut imi lipsesc mentosanele, pe care nu prea le mai gasesc, iar cand dau de unele parca nu mai sunt atat de bune ca atunci…Si imi mai lipsesc guma turbo si batoanele de ciocolata kiss…”, adauga ea.
Pentru Anca Manole, jurnalist, asa-zisele “vechituri” sunt moduri de a socializa. “Cartile de joc sunt preferatele mele, de fapt, nu cred ca le-am considerat niciodata perimate sau demodate. Pot oricand sa joc carti si fac asta des cu majoritatea prietenilor mei, fie ca ne strangem in Bucuresti acasa la unul dintre noi, fie ca suntem la munte, mare sau la tara.”
Mai jos e o lista de obiecte si obiceiuri care dispar incet din amintire.
Pentru o calatorie autentica in trecut si alte exemple, vizitati Cuba. Dar grabiti-va, chiar si acolo totul se schimba de la o zi la alta!
Casete audio si video. In afara unor standuri ratacite prin magazinele de specialitate, nu prea mai sunt de gasit, iar din casele celor tineri au disparut aproape de tot. Compilatiile facute special pentru cineva pe fragilele casete audio sunt, la fel, foarte “pass”.
Erau insa ideale pentru nostalgici cu o apasare pe buton (sau mai multe) ascultai toate hiturile verii si, la fel ca in cazul madeleinei, se declansa valul de amintiri. Unele radiouri incearca sa pastreze obiceiul, scotand pe piata CD-uri cu hituri de sezon, dar nu e acelasi lucru.
Oana Radu, fotograf, marturiseste ca mai are casete video din copilarie “cu desene animate la care s-ar uita si acum cu drag, cu muzica (‘de colectie’: Sabrina in cele mai bune momente ale ei si Lambada) si cu Rambo”. Cat despre casete audio, “mai am povestile pe care mi le punea bunicul cand eram mica, dar nu mai am casetofon. A, si inca ceva, desi putini le mai folosesc, aparatele foto cu film inca sunt folosite de adevaratii fotografi, nu s-au demodat”, adauga ea.

Telefoanele fixe

Acum, cand se organizeaza campionate mondiale de trimis sms-uri, telefoanele fixe mai sunt bune cel mult pentru a comanda un taxi… Sa tii minte un numar? Poate daca ti se descarca bateria. “Il mai folosesc doar ca sa vorbesc cu parintii”, spune Anca Manole. Si pentru Oana Radu telefonul fix e pe cale de disparitie: “O mai sun seara pe bunica, pentru confortul ei psihic (si mai ales ca nu platesc mult pentru provincie) sau sa comand mancare chinezeasca”.

Telegrama

In 2006, Western Union a pus punct tuturor telegramelor (comerciale sau personale), dupa 150 de ani de istorie. Pe site-ul companiei totusi multi si-au exprimat regretul de a nu fi primit sau trimis niciodata o telegrama – nicio nunta, nicio nastere si nici macar sosirea neasteptata a unei rude nu li se anuntasera in acest mod. Poate ca aceasta brusca nostalgie provine din aura “romantica” a telegramei (adesea eroina in filme sau romane) sau se datoreaza specificului ei (era mai concisa decat scrisoarea si deci si impactul era mai puternic). Plus ca era o ocazie unica de a face glume. Dialogul dintre faimosul dramaturg George Bernard Shaw si Winston Churchill e celebru. Shaw i-a scris lui Churchill: “Rezerv doua locuri la premiera pentru dvs. Veniti cu un prieten, daca aveti”. Churchill i-a raspuns: “Imposibil sa vin la prima reprezentatie. Voi veni la a doua, daca va avea loc”.

Intalnirile aranjate

Asa-numitele “Blind date”, in care se intalnesc doi oameni care nu s-au mai vazut niciodata, nu mai sunt posibile. Aproape oricine poate fi gasit pe Google, Facebook sau Truedater (in cel mai rau caz, pentru ca aici sunt demascati cei care au mintit in legatura cu modul in care arata).

Petreceri acasa

Lumea nu mai invita prietenii acasa sau cel putin zilele de nastere nu se mai fac intre patru pereti. “La ceai dansant te referi? Uneori mai iau ceaiul cu papusile mele din copilarie”, glumeste Oana, “in rest mai fac cu prietenele cate o ‘petrecere in pijama’ sau petreceri restranse de Craciun”.

Ratacitul

In ziua de azi, propozitia “M-am ratacit!” e mai greu de rostit daca intarzii la o intalnire. Cu GPS si internet mereu la indemana, plus telefonul mobil, suna a scuza penibila. Iar hartile clasice nu au disparut inca. Dar odata cu posibilitatea de a te rataci, dispare si spontaneitatea, creativitatea si sansa de a intalni marea iubire pe strada, tot intreband unde e strada X…

Fumatul

Scriitoarea americana Edith Wharton se intreba inca de acum aproape un secol cum ar arata viata sociala daca nu ar exista efectul de perdea romantica al fumului de tigara sau trabuc.
Acum avem ocazia sa constatam pe propria piele. In urma legilor restrictive si a interdictiilor, occidentalii care pana de curand pufaiau au inceput sa vada fiecare fumator un potential terorist si sa-i arunce priviri acuzatoare. In New York, fumatul e interzis in restaurante din 2002, iar in Paris inclusiv in baruri si teatre.

Banii cash

Nu vor iesi probabil niciodata din uz, pentru ca nimic nu se compara cu senzatia de a numara bancnote care iti apartin. Sau de a te juca cu niste monede, pe care eventual le pastrezi pentru Fontana di Trevi. Dar deja in Japonia se fac cumparaturi cu telefonul mobil si nici verdele dolarilor nu mai e chiar verde…

Stirile de seara

Cum programul de lucru s-a prelungit (iar traficul s-a inrautatit), oamenii activi nu prea ajung sa se mai uite la stiri. Sau in orice caz au mult mai multe optiuni si nu mai sunt reuniti in jurul aceluiasi program, la aceeasi ora.
“Stirile nationale erau o sursa de unitate. Americanii isi formau opiniile pornind de la aceleasi informatii si vazand aceleasi imagini, prezentate de jurnalisti-vedete”, spune Madeleine Albright cu regret.

Alte “specii” pe cale de disparitie
Jocurile de computer pe CD-uri – totul e acum online
Telefonul public
Stiloul
Biletele, liste (acum se scriu liste in telefon sau pe computer)
Pierdutul timpului

Cultură /TENDINTE