Afaceri pe muchie de cutit
O cravata mai moderna si un aftershave mai bun in Italia, fara porc si alcool in Israel si la musulmani, mare atentie la gesturi in Italia si Grecia. Viata unui om de afaceri care calatoreste nu e usoara, iar ghidurile de bune maniere nu sunt deloc ingaduitoare
O cravata mai moderna si un aftershave mai bun in Italia, fara porc si alcool in Israel si la musulmani, mare atentie la gesturi in Italia si Grecia. Viata unui om de afaceri care calatoreste nu e usoara, iar ghidurile de bune maniere nu sunt deloc ingaduitoare.
Cand a ajuns, in sfarsit, pe Everest, neozeelandezul Edmund Hillary a vrut sa-i stranga mana colegului sau, nepalezul Tenzing Norgay. Acesta insa i-a luat mana intinsa si l-a imbratisat. Gafa sau entuziasm? Probabil ca nu va veti gasi prea curand in situatia celor doi, dar e bine de stiut la ce gesturi sa ne asteptam cand intalnim straini. Mai ales cand e vorba de afaceri.
Printre amanuntele de supravegheat se numara subiectele tabu, gesturile, cadourile si chiar tinuta. In Japonia, de pilda, e bine sa ai mereu sosete impecabile, pentru ca in unele restaurante traditionale pantofii se lasa la intrare. Italienii vor aprecia o infatisare mai “spilcuita”, dar vor fi socati de semnul “ok” facut cu doua degete (mai ales pentru sicilieni ar putea avea unele conotatii sexuale). In Grecia degetul mare ridicat in semn de aprobare e o insulta, ca si semnul victoriei, daca palma e tinuta in afara (in Anglia e invers).
In Japonia, ca in majoritatea culturilor, intarzierile nu sunt permise, dar daca totusi vi se intampla, se va considera ca ati avut un accident (singurul motiv acceptabil) si veti fi privit cu intelegere si compasiune, adauga Cristina Turnagiu, consilier de imagine. In Brazilia insa intarzierile sunt ceva obisnuit, asa ca aveti un pretext sa va aruncati ceasul vechi in ocean. Si pregatiti-va sa asteptati, pentru ca o persoana va intarzia cu atat mai mult cu cat are o functie mai mare…
Cat despre cartile de vizita, japonezii au un adevarat cult pentru ele. In afara de faptul ca trebuie scrise si in engleza si in japoneza, jurnalistul britanic Tom Wilson, care a petrecut mai mult timp in Japonia, spune ca e vorba de un intreg ritual: trebuie oferite cu ambele maini, cu fata scrisa in japoneza in sus. Iar cartea primita trebuie studiata cu atentie, lasata pe masa si abia la sfarsit pusa in portvizit.
Si subiectele abordate in conversatii au riscuri diferite in functie de tara : daca la noi conversatii personale puteti auzi si intre strainii din metrou, un englez va fi uluit daca i se dau amanunte despre oameni pe care nu-i cunoaste, mai ales in privinta banilor. Wilson recunoaste ca a fost de curand intr-o astfel de situatie si nu a avut decat sa asculte cu ochi mari lunga spovedanie a unei cunostinte.
Cat despre distanta fizica pastrata in discutii, regula generala e ca popoarele vestice prefera mai mult spatiu intre parteneri, in timp ce esticii si cei din orientul apropiat stau mai aproape. De aceea uneori rezulta un adevarat “tango” intre doi straini: pe masura ce unul se apropie, celalalt se da inapoi. Dar cum totul depinde de firea celuilalt, pastrati o distanta sigura (lungimea bratului).
Intalnirile informale (de destindere) se desfasoara si ele in locuri diferite: la cluburi private (de golf) in Marea Britanie, la sauna in Finlanda, acasa, pentru dejun sau dineu in Canada, precizeaza consilierul de imagine.
Multa atentie se cuvine si cand e vorba de darurile facute partenerilor de afaceri, pentru ca efectul poate fi o gafa catastrofala. De pilda, nu alegeti vreun coupe-papier sau obiecte ascutite in general, mai ales in Orient. Apoi, orice cadou i-ati face unui japonez sau unui chinez, nu il ambalati in hartie alba, mov sau neagra pentru ca aceste culori sunt asociate doliului. Nici cu florile nu e mai usor: in Franta si Spania crizantemele sunt numai pentru cimitire.
Daca toate aceste detalii au facut deja ca afacerile cu strainii sa nu mai para asa de atractive, ambasadele si ghidurile de specialitate va pot ajuta cu informatii specifice. In rest, bunul simt si cultura generala va vor impiedica sa invitati un japonez la un restaurant numit “Pearl Harbour”, sa va imbracati in haine de piele la intalnirea cu un indian sau sa faceti glume despre “la famiglia” cu un italian. Nu se stie niciodata…
iulia.stancu@zf.ro
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția