Auto /FILM
Adrenalina pe roti
Jason Statham face ce face si ajunge intr-o situatie iesita din comun in care trebuie sa stranga din dinti si sa dovedeasca (pentru a mia oara) ca e un fel de Superman. In "Death Race", actorul britanic este inchis pe nedrept intr-o inchisoare de maxima siguranta, a carei principala diferenta fata de alte asemenea "stabilimente" este si mobilul filmului: o "cursa mortala" in care totul este permis
Jason Statham face ce face si ajunge intr-o situatie iesita din comun in care trebuie sa stranga din dinti si sa dovedeasca (pentru a mia oara) ca e un fel de Superman. In “Death Race”, actorul britanic este inchis pe nedrept intr-o inchisoare de maxima siguranta, a carei principala diferenta fata de alte asemenea “stabilimente” este si mobilul filmului: o “cursa mortala” in care totul este permis. Premiul? Libertatea.
Pentru amatorii de adrenalina, filmul lui Paul W. S. Anderson (un nume prea lung pentru un regizor atat de… scurt, care ne-a mai dat orori precum “Aliens vs. Predator”) este perfect. “Death Race” il are ca protagonist pe Jensen Ames (Statham), un fost campion NASCAR, care se trezeste ca prin minune (bine, in filmele lui Anderson nu se intampla niciodata minuni) acuzat de uciderea sotiei sale, numai pentru a fi trimis exact la inchisoarea care i se potriveste manusa. Este vorba de Terminal Island Prison, controlata de o corporatie internationala, care nu vede nimic rau din a scoate ceva profit de pe urma detinutilor, cu totii criminali de cea mai joasa speta.
Cea mai profitabila afacere a inchisorii este “cursa mortala”, o cursa pe viata si pe moarte (mai mult pe moarte, de fapt), al carei castigator primeste premiul cel mare: libertatea neconditionata.
Ideea lui Anderson (luata de fapt dintr-un film din anii ’70) este sa conceapa marea confruntare mai degraba ca pe un joc video: participantii, ale caror masini blindate sunt pline de arme, isi activeaza “resursele” trecand peste trape cu scuturi si sabii ingropate in asfaltul pistei. Organizatoarea cursei este malefica directoare a inchisorii, Hennessey (Joan Allen, exact cum ar trebui sa fie) ale carei scrupule si dorinte de a respecta regulile tind catre zero, daca nu si coboara sub acest prag.
La nivelul efectelor speciale, “Death Race” nu ar trebui sa se rusineze: este totul acolo, de la cascade la pirotehnie, de la imagini tremurate pana la bubuituri de simti ca esti alaturi de Statham in masina. Problemele incep in momentul cand periculosii detinuti (cu exceptia lui Ames, desigur) coboara de la volan.
Probabil actorii au avut crize de ras cand au citit scenariul (scris de acelasi Anderson), dar rasetele lor erau provocate de salariile babane primite. Noi, cei care trebuie sa dam bani din buzunar, incepem sa plangem la replici precum “Asta e o cursa! Nu mergi inapoi intr-o cursa!”, la momentele de “sexploitation” (fiecare sofer are un copilot femeie, numai bun(a) de pus pe coperta Maxim), la subplot-urile stravezii si asa mai departe.
Unul dintre acele filme care te obliga sa le vezi intr-o sala de cinema cu ecran cat mai mare (asa cum este si primul film 3D proiectat la noi in tara, “Journey to the Center of the Earth”, care, fara forma pur si simplu spectaculoasa n-ar fi decat o gramada de pelicula de aruncat la gunoi), “Death Race” e de vazut cu baietii, martea dimineata, cand poti azvarli cu popcorn in stanga si-n dreapta fara sa deranjezi pe cineva.
Cu intorsaturi de situatie de-a dreptul rizibile, ultimul film al lui Anderson e de apreciat pentru urmaririle de masini, dar doar atat.
Death Race/Cursa mortala
R: Paul W. S. Anderson
D: Jason Statham, Joan Allen
Din 26 septembrie
Auto /FILM
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția