Administratorul la romåni sau 2 in 1
Administratorul la romåni sau 2 in 1
Nici nu stiu daca mai are vreun rost sa scriu despre administratorii de bloc, avånd in vedere toate pozele mai mult sau mai putin caraghioase si penibile care circula pe net in ultima vreme, dintre care unele imping absurdul unei situatii mai departe decåt ar fi putut chiar si Eugene Ionesco (sper sa nu jignesc nici o minte luminata cu aceasta alaturare improbabila).
CÃ¥nd eram mica, bunica ma delecta cu povesti de groaza bine cunoscute de multi, sunt sigura, de genul “patiseria din centru care folosea carne de om pentru placinte” sau “vecinul aparent inofensiv care arunca animalele de casa ale colocatarilor la gunoi” etc etc. Ei bine, acum mi se ofera pe tava, la aproape fiecare vizita, relatari ale ispravilor administratorilor bucuresteni, al caror unic scop in viata este sa-si terorizeze platitorii de intretinere. Iar acestia din urma, cu masochismul care il caracterizeaza pe romÃ¥n, nici ca se gÃ¥ndesc sa-l schimbe pe administratorul respectiv, desi locatarele trecute de vreo sase-sapte decenii i-au intocmit deja o fisa amanuntita si “stiu cu siguranta” ca a fost (si poate mai e) “informator, delapidator, isi bate nevasta, are doar patru clase, se imbata de doua ori pe saptamÃ¥na si face abuziv aerisirea in apartament”. La fiecare sedinta de “comitet”, atmosfera se anunta furtunoasa, diversi agitatori si potentiali viitori lideri se plimba printre oameni si propun detronarea administratorului, oamenii se asigura reciproc de sprijin si actiune neintÃ¥rziata in vederea “schimbarii”, dar, culmea, post eveniment administratorul ramÃ¥ne acelasi pentru ca nimeni nu are curajul sa spuna ceva.
Din fericire, eu fiind foarte ocupata cu munca la ziar care, dupa cum am mai spus, imi ocupa circa 12 ore pe zi (am aflat recent ca acest gen de “self-promotion” functioneaza) si avÃ¥nd centrala de apartament, apometre si nu mai stiu cÃ¥te alte contoare, nu prea am de-a face cu respectivul administrator. Ceea ce ma incÃ¥nta. O singura data, insa, am incercat sa imi scutesc bunica de o cearta cu administratorul de la blocul ei (o persoana extrem de dificila si incoerenta), drept pentru care, intr-o seara i-am facut o vizita domnului cu pricina pentru a discuta ceea ce eu credeam ca e o problema “administratoriala”.
Dupa ce sun, bat, strig samd, mi se deschide in sfÃ¥rsit usa si apare respectivul, cu aceeasi mutra ravasita, congestionata si cu aceeasi privire injectata pe care le stiu de niste ani buni. Ii expun problema urlÃ¥nd (pentru ca nu aude bine), dupa care imi trÃ¥nteste categoric: “Domnisoara, ce cauti la mine cu chestiunea aceasta? Asta tine de presedintele blocului, nu de administrator!” Si da sa plece. Eu insist: “Pai si cine e presedintele blocului?” La care imi raspunde impasibil “Tot eu” si imi inchide usa in nas.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
