Acum are cata guma de mestecat vrea

S-a visat proiectand avioane, este inginer si a devenit om de afaceri. A fost primul angajat al unei companii care, dupa treisprezece ani de existenta, a ajuns sa domine indiscutabil o piata unde guma de mestecat e privita inca drept moft. Dupa ce a pus bazele companiei in Romania, el a fost deschizator de drumuri si pe alte piete, cum ar fi cea din Bulgaria, Liban sau Serbia. Pe langa Romania, Mihai Georgescu coordoneaza astazi si pietele din Bulgaria si din spatiul fostei Iugoslavii.

Absolvent al Facultatii de Institutului Politehnic din Bucuresti, in 1987, Georgescu s-a trezit in 1991 ca trebuie sa puna la punct o afacere despre care nu stia mai nimic. De fapt, singurul lucru pe care si-l amintea despre guma de mestecat coincide cu ce-si aminteste mai toata lumea din perioada de dinainte de 1989: ca nu se gasea decat cu mare greutate si ca se bucura enorm atunci cand tatal venit din cate o delegatie i-o aducea.

“Eram o persoana care se gandea la un moment dat c-o sa proiecteze avioane, apoi roboti si dupa Revolutie si-a dat seama ca toate astea nu prea au mari sanse sa se materializeze in Romania. Atunci m-am reorientat spre ceea ce consideram ca este mult mai legat de viitorul de aici”, spune el.

“Sigur ca era o perioada de cautari in care incercai sa faci anumite lucruri si, intr-o anumita conjunctura, in relatiile de colaborare cu diferite firme, am aflat ca reprezentantii Wrigley incearca sa demareze o activitate in Romania, iar eu am avut marea sansa ca acele persoane sa considere ca as putea realiza lucrurile acestea”.

Pentru o vreme, adica pret de circa un an si jumatate, a fost area manager in Bucuresti, iar din 1992 a devenit director pe Romania, pana in 2001, cand titulatura sa a devenit cea de astazi.

“Cred ca ceea ce am invatat despre business am invatat in acel an si jumatate. In acea perioada acumulai intr-un mod salbatic cunostinte vizavi de economia de piata, comert, distributie, deci nu era ceva foarte structurat. Am invatat dintr-o anumita aplecare pe care dintotdeauna am avut-o catre acest tip de activitate si pe care, pe vremea lui Ceausescu, nu ti-o puteai materializa. La vremea aceea si ASE-ul era tot o scoala politica, ceea ce nu era neaparat ce-mi imaginam eu ca trebuie sa fie management”.

Fata de “salbaticii ani ’90” il incearca o oarecare unda de regret, intrucat considera ca nu se va mai intalni niciodata cu o perioada atat de dinamica, in care lucrurile evoluau spectaculos de pe o zi pe alta.

“In anii 90, satisfactiile pe care le-am avut vizavi de constructia distributiei intr-o piata care se schimba de la luna la luna erau foarte mari, era o perioada unica, care din pacate nu se va mai putea regasi. Vorbesc de dezvoltare si de un ritm al schimbarilor, care au declansat asupra mea o atractie de magnet”, afirma el.

Cata vreme a ocupat functia de director de tara al Wrigley a avut si scurte misiuni de destelenire a unor piete din Balcani sau Liban.

Crede ca i s-a atribuit acest rol de deschizator de drumuri prin prisma experientei din Romania, care reprezinta, in ciuda consumului inca mic de guma de mestecat, piata cea mai mare si mai importanta din zona Balcanilor.

“Acumuland experienta in piata cea mai mare se poate considera ca ea poate fi utila in piete similare unde se poate demara ulterior activitatea”, afirma Georgescu.

“Pietele din Balcani sunt piete oarecum similare cu cele din Romania, si ca organizare a comertului si ca profil de consumatori, iar Libanul a reprezentat o conjunctura legata de existenta aici a unui distribuitor, acelasi cu cel care incerca sa demareze activitatea acolo”.

Primele marci pe care le-a adus in Romania au fost marcile clasice, cu care compania-mama de origine americana a debutat in urma cu 113 ani in SUA: Wrigley Spearmint, Double Mint si Juicy Fruit.

“Ele sunt brandurile care reprezinta istoria firmei. Mi-aduc si acum aminte spotul Wrigley Spearmint Gum, cu o domnisoara care sarea pe plaja cu un pachet mare de guma sub brat. Cand l-am vazut prima data, nu eram decat 20 si ne-am pus cu totii in fata televizorului, eram tare mandri, era in vara lui ’92, moment in care nu erau prea multe spoturi profesioniste care se gaseau pe televiziuni”, isi aminteste el.

La aproximativ jumatate de an, compania a demarat distributia marcii Orbit, devenita numarul unu pe piata romaneasca, urmata de Hubba Bubba pentru copii, iar catre finalul anilor ’90 au venit si Winterfresh si Airwaves.

Prin intermediul marcilor existente, compania a ajuns la un grad de recunoastere de 95% din partea consumatorilor si la o cota de piata de 94% din punct de vedere valoric si 89% din punct de vedere al volumului.

Sigur ca se poate trai si fara guma de mestecat, uneori o viata intreaga, crede el, dar pana la urma este vorba despre una din micile placeri ale vietii care, in termeni de marketing s-ar numi “o respiratie proaspata”, “albirea dintilor” sau “un plus de calciu”.

“Plus valorile nu reprezinta o constructie media”, afirma el categoric. “Afirmatiile noastre se bazeaza pe studii facute de institute dentare prestigioase, mai ales in SUA si Germania”.

Cunostintele sale manageriale nu se bazeaza integral doar pe o buna intuitie sau experienta, ci si pe traininguri organizate de catre companie, care reprezinta echivalentul unui MBA.

“Cred ca undeva, in interiorul celor care au un anumit grad de implicare in lumea afacerilor, exista intotdeauna acest gand de a avea la un moment dat un business propriu, lucru la care m-am gandit si eu, dar timp de 13 ani la Wrigley nu am facut deloc acelasi lucru, iar gradul de satisfactie pe care l-am avut m-a determinat sa nu plec”, mai spune Georgescu.

Lipsa de monotonie a fost pigmentata cu desele iesiri din tara pentru dezvoltarea activitatilor din alte piete. Astfel, el iti aminteste de provocarea celor trei ani petrecuti in Polonia, pe care o gaseste si asemanatoare dar si diferita fata de Romania.

“Acolo fiind, iti dai seama cam cum va arata Romania peste cativa ani de zile. Avand in vedere ca pe masura ce mai trec anii, diferenta se va micsora. E un fapt de viata ca Romania a pierdut niste ani, or e nevoie de timp pentru ca acei ani sa fie recuperati. La un moment dat Polonia a luat o decizie sa se indrepte intr-o anumia directie, in timp ce Romania a stat sa se gandeasca, iar acest lucru se vede acum si mai putin in viitor”, declara Georgescu. “Pe de alta parte, ritmul schimbarilor care au loc in Romania as aprecia ca este mai mare in Romania decat in Polonia. Deci lucrurile se schimba mai rapid aici decat acolo, iar decalajul existent se micsoreaza”.

Faptul ca a avut dese prilejuri de a vizita tot felul de locuri l-au facut sa nu-si doreasca in mod necesar sa ramana undeva, pentru ca tot acasa e cel mai bine.

“Nu am simtit niciodata dorinta de a pleca efectiv, desi nu am nici o problema in a calatori. Chiar daca intr-un interval de timp imi desfasor activitatea intr-o alta locatie, nu-mi doresc sa plec de tot. Fiecare loc are atractiile ei, am cunoscut oameni care mi-au placut, dar acasa e cel mai bine intotdeauna”, spune el.

Din perioada onirica, in care era fascinat de avioane, s-a ales cu hobby-ul aeromodelismului. Marturiseste ca are o cateva zeci de modele create cu propriile maini si pe care le pazeste cu sfintenie de cele doua membre mai tinere ale familiei.

Poate ca i-ar fi placut in egala masura sa urmeze o cariera serioasa in aeronautica, dar lipsa de perspectiva de la vremea cand a trebuit sa opteze pentru o facultate a fost hotaratoare.

Astazi crede ca inginerii incep sa-si recastige locul pierdut in societate dupa un deceniu in care s-a crezut ca nu folosesc nimanui la nimic.

“Probabil ca au fost niste ani, reflex ai anilor ’80, cand s-au facut ingineri pe banda, fara a se face o evaluare clara a necesitatilor. Nu inseamna ca acei oameni nu erau bine pregatiti, doar ca puterea de a-i absorbi a economiei era mult mai mica, lucru care a creat impresia ca inginerii nu sunt buni la nimic. Acum s-au mai schimbat lucrurile, pentru ca industria a inceput sa se dezvolte si gradul de pregatire din universitati s-a adaptat”.
claudia.covaci@zf.ro

Stil de viață