Acasa la zana verde

Un tablou fara rama. Dar cu poveste. Un decor tenebros si un barbat trist la o masa. Isi sprijina capul cu o mana, iar in cealalta tine strans un pahar. Clar a gustat din licoarea interzisa, caci la masa lui s-a “infiripat” zana stravezie. I se spune “la Fee Verte”. Si este imbracata mereu in nuante verzulii – de Absinth.
Nu doar povestea tabloului din barul Absinth te poate duce cu gandul la o viata boema: la Hemingway, Maupassant, Rimbaud sau Picasso. Absintul, stie oricine, i-a inspirat pe multi de-a lungul vremii. Si chiar daca a fost interzisa odata, licoarea s-a intors in baruri. Fara puteri halucinogene, dar cu la fel de multe povesti.
Cand am ajuns in barul “ascuns” pe stradutele din zona Mitropoliei am intrebat de ce as incerca vreodata un pahar de absinth. Mi s-a raspuns simplu: “Are vise inauntru”. Si chiar daca n-am gustat din licoarea (flambata ? la carte) decat o singura data, “visele” despre care imi vorbeau cei de-ai casei au venit odata cu atmosfera creata prin muzica si decor.
O stare de degajare mi-a inspirat casa “zanei verzi”. Localul se afla intr-o vila veche (probabil si ea cu poveste) pe strada Ienachita Vacarescu. Dupa ce urci treptele de la intrare se zareste mai intai holul care duce la bar.
Apoi descoperi camerele inalte, comunicante. Si chiar daca s-au desfiintat usile din toata casa, mesele par “ferite” de ochii curiosilor. Exact ca in tabloul descris mai sus – o replica dupa “Bautorul de Absinth” de Viktor Oliva.
Camera centrala, cea in care se afla si barul, vorbeste tot despre absinth. Tapetul pare adus de prin decorurile de sfarsit de secol 19, semineele raspandite prin fiecare camera, sfesnicele vechi si lumina stravezie intregind senzatia. De luat in seama fondul sonor: era intr-o vineri seara, asa ca la Absinth Bar se asculta old rock.
“Bautorul.. ” lui Oliva fura privirile. Oridecateori treci prin fata barului aproape te forteaza sa intorci capul. Sa il admiri si (daca e cazul) sa iti aduci aminte unde esti.
Pe peretii incaperilor sunt raspandite reclame vechi. Unele sunt foarte didactice, parand sa te invete cum sa bei absinth-ul. Se vad flacarile si cubul de zahar ars deasupra paharului. Apoi urmeaza textul: “Pernod Fills. Vieille Absinthe Francaise. Fabrique en 1913”. Pe unele reclame scrie simplu: “en vente ici”.
Din meniul barului m-au interesat cocteilurile specifice. Adica “Absinth deligts” care poate insemna un Afterburner (cu absinth, lime, red bull) sau Royal Absinth Fizz (cu sampanie). Se poate incerca o “amnezie” (cu absinth, sambuca, curacao) sau chiar un “Summer Dream” – reteta casei (cu absinth, curacao, orange si lemon juice). La categoria “pentru initiati” sunt trecute Specialitatile “Absinth Green Fairy”. Adica Absinth Old Style sau Pernod Paris 1805.
Sunt si cocteiluri obisnuite pe meniul localului: de la clasicul Mai Tai pana la Daiquiri Hemingway (cu white rum, lime, pineapple, maraschino) sau La Bomba (cu tequilla, triplu sec, grenadine si orange juice).
Astept sa gasesc pe lista barului (pe langa optiunea “la sugestia dumneavoastra” sau sistemul de internet wireles) cocteilurile cu nume celebre.
Ca sa pot alege intre un Picasso si un Rimbaud. Asa cum se poate alege aici si muzica sau chiar starea de spirit. Caci se poate urma modelul “Bautorului de absint” din fata barului. Sau te poti imprieteni vorbind chiar pe tema licorii verzi.
Si se poate dansa in voie. Un singur lucru nu se poate face in Absinth Bar. Mi-au spus si prietenii: de aici nu se pleaca mai devreme de 4 dimineata.

Gastronomie /DJ CULTURE