Acasă la ceasurile elvețiene

În La Chaux-de-Fonds ajungi după o jumătate de oră de condus de la Berna. E unul dintre cele mai înalte orașe ale Europei, situat la mai bine de o mie de metri altitudine. Unul dintre primele lucruri pe care le aflăm de la ghid este că întreaga arhitectură a orașului e realizată în așa fel încât nicio clădire nu ține umbră celeilalte. Motivul este că ceasornicarii trebuia să beneficieze de cât mai multă lumină naturală, vitală pentru producția pieselor.

Pus la pământ de un incendiu în 1794 și reconstruit din temelii, orașul de 37.500 de locuitori a fost reașezat în mod rațional, tocmai pentru a sprijini ideea de orologerie. Spun ideea și nu industria orologeră pentru că asocierea celor doi termeni ridică multe sprâncene în Elveția, dat fiind că tot ce se produce e eminamente manual.

Pentru că iernile durează din octombrie până în mai, iar zăpada ajunge chiar și la cinci metri, producția de ceasuri în mici ateliere și chiar lucrul în propriile case a prins repede printre localnici și ca un refugiu productiv împotriva vremii rele și a plictiselii.

S-au deschis astfel tot mai multe ateliere, iar noile locuințe au început să urmărească tot mai mult lumina soarelui. Arta fabricării ceasurilor se putea face cu puține unelte, deci vara se asigurau proviziile pentru anotimpul rece, iar iarna cei mai mulți dintre localnici se ocupau de orologerie. Meșteșugarii au început să câștige repede notorietate, iar târgurile din țările învecinate – Franța, Germania, Austria, Italia – expuneau și ceasurile din Alpii elvețieni.

După secole de prosperitate, anii ’80 au pus o mare umbră pe provincia elvețiană Neuchatel, de unde și repulsia locuitorilor pentru cuvântul “industrie”.

Compania japoneză Seiko avea să devină pionier în tehonolgia quartzului, dezvăluită în premieră la Târgul internațional de ceasuri de la Basel din 1986, iar primul ceas de acest fel era lansat în Germania în ianuarie 1988 și în luna aprilie a aceluiași an în Japonia.

“Se vorbea despre Le Locle și La Chaux-de-Fonds drept orașe ale tristeții, ale depresiei, iar locuitorii începuseră să revină la muncile agricole sau chiar să se mute din zonă”, spune ghidul, încercând să explice de ce e mai bine să nu porți ceas decât să ai la mână unul automatic când vizitezi zona.

Ce-i drept, dacă la Milano de exemplu primul lucru la care se uită cel cu care te întâlnești sunt pantofii, la Zürich, Geneva, Berna sau Lausanne toate privirile cad pe încheietura de la mâna stângă.

După boomul ceasurilor quartz , Elveția a încercat să se repoziționeze cu succes pe nișa de lux, mizând pe valoarea adăugată pe care un ceas cu mecanism automatic o poate aduce celui care îl deține. Întreg orașul a fost reabilitat pentru a crește moralul locuitorilor, iar după ani buni La Chaux-de-Fonds a reînviat. Azi e unul dintre cele mai prospere locuri ale Europei. Printre casele cu multe ferestre stă și primul atelier al Tissot, într-o clădire luminoasă cu fundație înaltă, locul unde s-au produs mii de ceasuri până când compania să se mute în Beau-Site, în 1907. Tot aici a pornit și Zenith, în 1865, când fondatorul său, Georges Favre-Jacot, avea să înceapă producția.

La fel ca Longines în Saint-Imier, Favre-Jacot și compania sa sunt emblematici pentru regiune, în urma deciziei de a fabrica la scară largă ceasuri, prin producție mecanizată, pe seama inovațiilor prezentate la Philadelphia la finele secolului al XVIII-lea.

Urmele complexului industrial Piaget, transformat între timp în muzeu, stă drept dovadă că orologeria era direcția pe care localnicii mizau încă de acum 200 de ani.

Astăzi, La Chaux-de-Fonds se axează, dincolo de ceasuri, pe turism. Karl Marx asocia estetica locului cu conceptul de “oraș-fabrică”, însă tot din regiune se trage și părintele arhitecturii moderne Le Corbusier, a cărui casă a devenit obiectiv turistic, dar și Louis Chevrolet, fondatorul brandului auto recunoscut internațional.

După cum spun chiar localnicii, La Chaux-de-Fonds va trebui să se reinventeze și în noul secol, iar ingredientul turism adăugat la rețeta orologeră de succes ar trebui să facă uitată umbra anilor ’80 care încă mai bântuie străzile înguste.

Răzvan Mureșan, La Chaux-de-Fonds

Ceasuri & Bijuterii /exclusiv