Acasa, cu picioarele pe pamant

Cateva galeti de pamant amestecate cu apa. Se adauga, la nevoie, putin var, nisip si argila. Si o mixtura de uleiuri stabilizatoare. Amestecul poate avea pana la 30 de centimetri grosime. Si se usuca in (doar) cateva saptamani. Se poate decora (dupa gust) cu placi din ceramica in stil toscan. Sau poate reprezenta – pur si simplu – o podea din pamant.
Tehnica pardoselilor ecologice din pamant negru sau din argila nu este nici pe departe o inventie moderna, fiind folosita in urma cu sute (sau chiar mii) de ani. Insa a reintrat in tendintele de design interior odata cu valul “ecofriendly”: adica foarte natural si cat mai putin daunator pentru mediu.
Dezvoltat mai ales in Statele Unite, curentul ecofriendly-housing promoveaza in special podelele din texturi naturale. “Ideea este sa se utilizeze materiale care au nevoie de cat mai putina procesare pentru a fi utilizate. Este cazul pamantului, al stufului sau al bambusului”, explica Lloyd Kahn, editor al rubricii “shelter” din publicatia foarte “eco-friendly” Whole Earth Catalog (una dintre preferatele magnatului Apple, Steve Jobs). Cel mai utilizat este chiar noroiul, specialistii fiind de parere ca exista mai multe avantaje pentru cei care doresc sa isi amenajeze casa folosind aparent banalul material.
Primul atu ar fi cel al echilibrului termic: pamantul, un foarte bun izolator, reducand costurile energiei. Pe planul doi, demn de luat in seama se afla impactul asupra mediului, ecologistii explicand ca este foarte simplu ca o podea de pamant degradata sa se reintoarca in natura. Si sa fie la fel de usor inlocuita cu una noua. Ar mai fi si aspectul estetic al acestora, pentru unii contand foarte mult aspectul natural, “dirty” si cat mai rugos.
Costurile sunt, si ele, demne de luat in calcul. Un metru patrat de podea din pamant poate ajunge la 3 euro (fata de circa 7 euro dolari un metru patrat din lemn). Iar preturile scad daca nu mai platim forta de munca, invitand prietenii la un week-end de distractie. Adica la o campanie de nivelare a lutului ud.
Dezavantajele sunt, cel putin in acest caz, usor amuzante. Cel putin pentru proprietarele (caselor) obisnuite sa poarte tocuri ascutite. Oricat de bine ar fi realizata compozitia podelei, aceasta poate capata in orice moment “urme de trecere”. Sau poate crapa sub greutatea picioarelor scaunului pe care te asezi.
O problema sunt si animalele de companie (nedresate) care vor simti nevoia sa isi mai ascuta ghearele in podea. Si copiii mici pot lasa urme, mai ales daca se dau in vant dupa desenele cu creta.
Pardoselile “ecofriendly” nu sunt facute pentru orice spatiu. Daca se integreaza foarte bine in decorul unui living rustic sau al unei biblioteci cu semineu, sunt greu de imaginat in bucatarie sau baie. “Sunt foarte vulnerabile”, sustin specialistii in astfel de “constructii”. “Daca se intampla sa uiti robinetul deschis, podeaua va absorbi toata apa. Iar podeaua decorativa va prinde aspect de namol”.
Firmele de constructii din domeniu au incercat sa mai “intareasca” putin compozitia, adaugand diversi lianti, cum ar fi rumegusul, fulgii de hartie sau alte fibre naturale. Insa cei care s-au decis “sa aduca pamantul in casa” nu se lasa descurajati asa usor de minimele dezavantaje. Specialistii in constructii ecofriendly sustin ca au intalnit deseori atitudini degajate de genul: “Imi place podeaua mea imperfecta! Are originalitate cu fiecare denivelare in plus!”.

Cultură /TENDINTE