A venit vremea instrumentelor derivative

Instrumentele de protejare impotriva riscului aparitiei unor evolutii nefavorabile ale cursului sau ale dobanzii vor castiga popularitate anul acesta, spun bancherii.

De altfel, bancile au intuit o crestere a cererii pentru astfel de instrumente de acoperire a riscului (hedging) si le-au introdus in portofoliile lor inca din toamna lui 2005.

Aceasta dupa ce variatiile semnificative de curs i-au pus in dificultate pe cei care aveau fluxuri cu strainatatea, iar prabusirea dobanzilor a facut din asigurarea unui randament bun pentru plasamente un exercitiu aproape imposibil.

Bancherii spun ca dupa pierderile de anul trecut, clientii ar putea sa reconsidere oportunitatea de a folosi instrumente derivative pentru acoperirea riscului, care inainte pareau prea scumpe si dificil de utilizat.

Utilizarea unor asemenea instrumente poate oferi insa detinatorului protectie completa impotriva riscului unor evolutii nefavorbile, atat ale cursului, cat si ale dobanzii. In conditiile in care analistii se asteapta ca intarirea leului sa continue si anul acesta, chiar in termeni nominali, dar pe fondul unei volatilitati mai pronuntate, protejarea impotriva variatiilor nefavorabile este esentiala. O evolutie asemanatoare vor inregistra si dobanzile, analistii asteptandu-se la o scadere moderata pana la sfarsitul anului, fara sa excluda insa unele cresteri intermediare. In 2005, prabusirea cursului a determinat exportatorii sa faca presiuni asupra bancii centrale pentru a contracara aprecierea leului, in timp ce scaderea dobanzilor a lovit serios in apetitul pentru economisire.

HVB Bank, ABN Amro au introdus, de exemplu, in portofoliile lor mai multe instrumente de protejare impotriva riscului evolutiilor nefavorabile de curs si de dobanda. Raiffeisen are o serie de instrumente de protejare impotriva riscurilor valutare, iar BRD-SocGen a inceput de asemenea implementarea unor astfel de produse. “Tinand cont de necesitatea companiilor expuse la riscul valutar de a apela la instrumente de acoperire a acestuia, subliniata si de catre oficialii BNR in repetate ocazii, ne asteptam ca piata produselor derivate din Romania sa cunoasca o dezvoltare semnificativa, reflectata si in cresterea volumului de tranzactii”, spune Razvan Szilagy, seful departamentului Asset&Liability Management la Raiffeisen Bank.

El spune ca Raiffeisen va introduce, pe langa instrumentele de acoperire a riscului valutar, si produse pentru protejarea impotriva variatiilor de dobanda – optiuni pe rata dobanzii. In prezent, banca are in portofoliu instrumente pentru acoperirea riscului valutar – forward si swap si optiuni pe cursul de schimb.

Tranzactiile forward sunt un schimb valutar cu decontarea la o data viitoare, insa la un curs ferm, stabilit de parti la data initierii operatiunii. Cursul forward (la care se realizeaza tranzactia) se calculeaza plecand de la cursul existent pe piata, la care se adauga (sau se scade) diferentialul de dobanda pentru cele doua monede. Acest instrument permite partilor sa stabileasca in prezent o rata de schimb care va fi utilizata la momentul incasarii valutei, protejandu-se astfel impotriva riscului de scadere a cursului in aceasta perioada. Rata stabilita ramane ferma si in cazul in care cursul creste, astfel ca cel care vinde valuta poate inregistra o pierdere potentiala. In general, contractele forward se incheie pe perioade de pana la 12 luni.

Tranzactiile valutare swap presupun efectuarea a doua operatiuni in sens contrar cu aceeasi contrapartida, pentru aceeasi suma, la doua date diferite. Intrucat tranzactia presupune schimbarea valutelor intre cele doua parti, platile de dobanda, dar si principalul trebuie luate in calcul. Prin astfel de tranzactii companiile isi pot echilibra posturile bilantiere pe valute, protejandu-se astfel impotriva riscului valutar.

Optiunile sunt tot instrumente de protejare impotriva riscului, putand fi folosite atat pentru fluctuatiile de curs, cat si pentru cele de dobanda.

Prin cumpararea unei optiuni, clientul primeste dreptul de a cumpara (optiune call) sau de a vinde (optiune put) la un moment in viitor o suma determinata de valuta, la un pret ferm stabilit la momentul incheierii contractului. Acest pret se numeste pret de exercitare (strike price). Cumpararea de optiuni pe cursul de schimb asigura protejarea impotriva riscului valutar, in timp ce vanzarea de optiuni poate duce la incasarea unei prime. Pentru vanzator exista si riscul unei pierderi, in timp ce cumparatorul poate pierde cel mult suma platita initial.

La cumpararea unei optiuni, clientul poate alege pretul de exercitare, iar la maturitate are posibilitatea de a alege daca isi exercita dreptul optiunii. In cazul in care cursul spot este mai bun, atunci nu isi va exercita dreptul de cumparare.

Pentru a se proteja impotriva riscului valutar, un importator poate cumpara o optiune call euro/leu, caz in care trebuie sa plateasca o prima. Prin achizitia optiunii, importatorul obtine dreptul de a cumpara euro la pretul de exercitare selectat. Astfel, el are optiunea de a exercita dreptul la scadenta, sau in cazul in care cursul de schimb a coborat sub pretul de exercitare, va lasa titlul sa expire. Pentru acest drept, importatorul plateste un “premiu” in euro sau in lei la data incheierii contractului optiunii.

Valoarea premiului depinde de pretul de exercitare, maturitate, volatilitatea ratei de schimb si diferenta de dobanda intre cele doua valute.

Similar, un exportator se poate proteja impotriva riscului valutar prin cumpararea unei optiuni put euro/leu (caz in care trebuie sa plateasca o prima, in una din cele doua valute, la momentul incheierii contractului). Prin achizitia optiunii, el primeste dreptul de a vinde euro contra leu la un pret de exercitare selectat. La scadenta, exportatorul are optiunea de a-si exercita dreptul sau, in cazul in care cursul a crescut peste pretul de exercitare, sa lase titlul sa expire.

Pe lista instrumentelor de protejarea impotriva riscului unei evolutii nefavorabile de curs mai intra optiunile tip cilindru, optiunile ratio-spread, optiunile in participare.

Determinant pentru vanzarea de instrumente de protejare impotriva riscurilor este profilul de risc al clientului.

“In cazul companiilor, este foarte importanta mentalitatea clientului. Cei care se protejau impotriva riscului, prin tranzactii forward, sunt pregatiti sa primeasca noua generatie de produse. In cazul celor care nu aveau insa o asemenea mentalitate, bancile trebuie sa faca investitii pentru educarea lor. Apetitul pentru astfel de instrumente depinde si de gradul de competitivitate al domeniului in care compania activeaza. Cei care sunt intr-un domeniu competitiv vor cauta orice mijloc de a se proteja impotriva riscurilor”, spune Cosmin Bucur, head of FM Distribution la ABN Amro. El spune ca in general clientii individuali au un apetit de risc mai ridicat decat companiile, cautand nu neaparat acoperirea riscului, ci mai degraba un randament mai bun. Cele mai cautate sunt insa instrumentele care asigura un mix intre randamente bune si siguranta, cum ar fi depozitele cu dobanda care creste in functie de sold si de perioada de constituire.

Riscul privind evolutia dobanzilor poate fi diminuat prin swap-uri pe rata dobanzii. Partile convin sa schimbe plati de dobanda pentru aceeasi valuta, in decursul unei perioade de timp determinate. Contractul are la baza o suma fixa, care nu este schimbata intre parti in acest interval. Prin swap-ul de dobanda variabila in dobanda fixa un client isi poate stabili un anumit nivel al costului finantarii, fara a schimba capital.

Partile pot stabili de asemenea nivelul dobanzii in cadrul unui contract – forward rate agreement (FRA). Acesta stabileste un anumit nivel de dobanda care se va folosi intr-o perioada ulterioara incheierii contractului pentru o valoare agreata de capital. In cazul acestor contracte nu exista schimb de principal. Un contract FRA poate fi cumparat (se angajeaza plata unei dobanzi stabilite) sau vandut (se angajeaza primirea unei dobanzi stabilite).

Stil de viață