A venit frigul, e timpul să evadăm în Caraibe!

„Republica Dominicană lo tiene“ sau „Republica Dominicană are de toate“. Așa s-ar putea traduce pe scurt sloganul insulei din Marea Caraibelor. De la plaje infinite, munți de peste 3.000 de metri, istorie, parcuri naturale și regiuni dominate de țestoase care vin să își depună oăule până la ape populate cu delfini și balene, insula le are pe toate, cu excepția zăpezii, dar cine se plânge?

Republica Dominicană este pentru mulți țara plajelor cu nisip alb, a apei clare și turquoise și a hotelurilor all inclusive din Punta Cana sau La Romana. Într-adevăr, insula din Caraibe le are pe toate cele de mai sus, dar nu are doar atât. Cei care vor să meargă pe alte cărări decât cele deja bătătorite de turiști nu trebuie decât să călătorească două ore spre vest până în capitala Santo Domingo, care respiră istorie și care freamătă de viață la orice oră din zi și din noapte.

După o lecție de merengue la unul dintre barurile locale și după o plimbare prin centrul istoric, patrimoniu

UNESCO, turiștii se pot odihni în restaurantul hotelului de cinci stele Nicolas de Ovando, unde la adăpost de soarele dogoritor, îi așteaptă o masă bogată în fructe de mare.

Hotelul este amplasat în zona colonială a capitalei Republicii Dominicane, ocupând chiar casa fondatorului orașului, guvernatorul Nicolas de Ovando. Clădirea, ce datează din secolul al XVI-lea, a fost martora dezvoltării statului, iar dacă pereții ar putea vorbi, cu siguranță ar spune multe. Deși multe povești, fie ele politice sau de dragoste, vor rămâne „prizonierele“ acelor pereți, ce a rămas în istorie este povestea străzii pe care stă hotelul, Calle de las Damas (strada Femeilor), prima stradă pavată din Lumea Nouă. În 1509 fiul lui Cristofor Columb, Diego Columb, a ajuns în Santo Domingo însoțit de membrii mai multor familii importante din Spania. Alături de el au venit și 30 de doamne de la curte care obișnuiau să se plimbe pe această stradă – și ea prima din Lumea Nouă – în timpul lor liber. Pe acest drum se spune că își așteptau pretendenții sau mergeau zilnic pentru a ajunge la Catedrală, și de atunci numele străzii a rămas Calle de la Damas.

Astăzi femeile din Republica Dominicană nu par niciodată că sunt în pas de plimbare prin centrul vechi al orașului sau pe strada care le poartă numele. Zona centrului vechi a rămas zonă de promenadă doar pentru turiștii care rup o zi de plajă pentru o lecție de istorie în Santo Domingo.

Localnicii își fac de obicei plimbarea de seară pe faleză (El Malecon), unde se întâlnesc pentru o sesiune improvizată de merengue sau pentru o discuție aprinsă la malul mării Caraibelor. Sunt prietenoși și mereu puși pe vorbă – mai ales dacă le vorbești limba -, și deși pot părea agresivi și prea insistenți (cel puțin pentru un european), nu o fac cu rea intenție. Turiștii sunt pentru ei o curiozitate, dar și o sursă de venit în contextul în care 20% din produsul intern brut al țării este adus direct sau indirect de turism. Anual, în insula care are o populație de aproape 10 milioane vin 4,5 milioane de turiști. Din România sunt doar puțini peste 1.200, însă trendul este ascendent pentru că înainte de 2007 cifrele nu săreau de 300. „Traficul (către Republica Dominicană, n.red.) a înregistrat o creștere de 57% în primele nouă luni ale anului 2013 comparativ cu aceeași periodă a anului trecut“, spun reprezentanții Air France care oferă trei zboruri săptămânale pe ruta București – Santo Domingo și Punta Cana, pentru 799 euro (toate taxele incluse) la clasa economic și 3.375 de euro (toate taxele incluse) la clasa business.

Pentru a-i vedea pe locuitorii din Dominicană în „largul lor“, cea mai bună perioadă ar fi luna februarie când are loc carnavalul, de care dominicanii sunt foarte mândri și pe care-l compară cu cele de la Rio de Janeiro și Trinidad. „În 2015 împlinim 500 de ani de carnaval“, spun reprezentanții Ministerului de Turism.

Luna februarie poate suna rău pentru o parte din europeni și americani, care o asociază cu zăpada, cu temperaturile sub zero și în general cu iarna, însă în zona Caraibelor „iarna e ca vara“, mai exact temperaturile (minime) nu coboară sub 20 de grade Celsius, și, dacă nu plouă, în fiecare zi e zi de plajă. De altfel, în zona Santo Domingo, perioada ianuarie-aprilie este cea mai secetoasă, deci cea mai propice pentru plimbări, expediții și sesiuni de bronzat.

După o plimbare prin Santo Domingo, unde peste toate clădirile pare că s-a așternut negura timpului – acesta este de fapt și farmecul lor – călătoria poate continua spre o zonă mai puțin turistică, dar care ascunde atât plaje, cât și cultură și parcuri naturale.

La doar două ore înspre nord turiștii pot vedea plajele cu nisip auriu, la Oceanul Atlantic și care în zilele bune sunt pustii, iar în zilele și mai bune sunt populate de surferii care testează noi exerciții de respirație și echilibru.

În Cabarete spre exemplu, destinația preferată a surferilor, plaja nu surprinde prin combinațiile de turquoise ale apei sau prin nisipul imaculat însă, ci prin mulțimea de plăci de surf lăsate parcă pe plajă la voia întâmplării. La umbra unui palmier, într-un hamac ce se leagănă la fiecare adiere de vânt, civilizația pare departe. În realitate, la doar câteva minute distanță cu mașina se află însă un alt oraș, Puerto Plata, unde o vizită pare mai degrabă o călătorie înapoi în timp, în perioada victoriană. Casele de lemn, fiecare colorată altfel, în nuanțe ce trec de la roz pal la verde turquoise sau albastru ciel sunt asortate cu haine multicolore întinse la uscat sau cu jaluzele în toate culorile curcubeului. Femeile încă mai păstrează portul popular, cu fuste lungi și bluze albe cu volane, iar transportul pe străduțele înguste încă se poate face cu trăsura. Orașul văzut la pas sau cu trăsura este pitoresc, însă admirat de sus îți taie respirația, mai ales atunci când vezi că cerul se împreunează cu oceanul. După câteva minute de urcat cu telescaunul din Puerto Plata – singurul din Caraibe – ajungi la 800 de metri altitudine și vezi cum orașul, plajele și apa (care sus pare chiar mai albastră), ți se aștern la picioare. În timp ce admiri priveliștea ai alături o replică a lui Iisus din Rio. Dacă peisajul nu a fost suficient să te îmbete, localnicii vor fi fericiți să împartă cu turiștii un pahar de rom Brugal, una dintre cele mai cunoscute branduri locale. În oraș se află și una dintre fabricile companiei, care la cerere poate fi vizitată.

În apropiere de oraș se află și cele 27 de piscine și cascade naturale de la Damajagua, unde turiștii pot face exerciții de curaj, respectiv să sară de pe stânci în piscinele naturale cu apă turquoise sau să alunece pe toboganele pe care natura

le-a săpăt în stâncă. Pentru a ajunge la fiecare piscină în parte turiștii trebuie să înoate, să se cațăre (pe frânghii și pe stânci). Întotdeauna cei curajoși vor fi asistați de ghizii locali. Cei mai puțini curajoși rămân jos și observă cum ceilalți dispar rapid în apă sau după stânci.

Și cum aventura merită premiată, ce poate suna mai bine decât una-două zile la plajă, în Bayahibe, pe coasta de sud a insulei. La doar 45 de minute distanță de mers cu barca se află și insula Saona, despre care se spune că este înconjurată de apa cea mai clară și de nisipul cel mai fin și cel mai alb din zonă. Drumul la dus se face cu o barcă cu motor, însă la întors poate fi „testat“ catamaranul, care se lasă practic în voia vântului.

O călătorie în Dominicană nu trebuie lăsată însă în voia sorții, ci trebuie pregătită minuțios pentru a nu fi ratată nicio regiune.

Așa că, nu uitați nici de Baraona, din sud-vestul insulei, o zonă încă virgină, de care se bucură în special localnicii și broaștele țestose care își depun aici ouăle.

Călătorii