A veni in Romania nu este un pas inapoi

Niemann, 44 de ani, a absolvit o facultate de Economia Turismului, in Koln, Germania, iar primul job pe care l-a avut a fost cel de director de vanzari si marketing la hotelul Intercontinental din Koln.

“Experienta pe care o dobandisem in practica din timpul facultatii m-a ajutat, insa fusese in alte domenii. Partea de vanzari si marketing reprezenta un mediu complet nou, asa ca a fost o provocare”, povesteste neamtul. Urmatorii doi ani si i-a petrecut intre munca, intalniri in diferite colturi ale lumii, deplasari in SUA, in Asia.

Apoi, o companie hoteliera locala din Germania, Althoff Privathotels, i-a oferit postul de sales manager al celor doua unitati pe care le avea in Koln. Niemann a petrecut inca doi ani aici. Apoi, spune el, a venit oferta Kempinski.

“Nu e neobisnuit in bransa noastra sa te muti atat de des. Daca esti tanar si vrei sa castigi experienta, este recomandabil sa schimbi locurile de munca, nu sa stai intr-un singur post pana la pensie”, spune el. Asa ca s-a mutat la Berlin si a preluat postul de director de vanzari la Kempinski. Si, se pare, i-a placut aceasta companie. Pentru ca in interiorul ei a ramas timp de opt ani. In cadrul Kempinski a primit si primul post de general manager, la hotelul F?rstenhof Leipzig. “Cu cat devii mai matur si urci in ierarhia unei companii, cu atat este mai recomandabil sa schimbi jobul. Astfel, dupa ce cunosti foarte bine o structura, e un “challange” sa o iei de la capat in alt loc”, spune el.

General managerului de la Hilton nu i-a fost greu sa decida sa schimbe posturile pe care le detinea. “A fost mai degraba provocator. Stii ca vei avea de infruntat schimbari, o companie functioneaza intr-un fel, alta in mod diferit. Toate conduc hoteluri si exista o logica in spatele a cum se face acest lucru, insa structurile sunt diferite”, spune el.

De exemplu, explica Niemann, pe atunci Hilton era de circa 20 de ori mai mare decat Kempinski. Primul lant avea cam 400 de hoteluri la nivel mondial, pe cand al doilea in jur de 20. “Erau sisteme si structuri diferite. Trebuie sa intelegi acest lucru si sa te adaptezi”, a continuat reprezentantul Hilton.

Niemann lucreaza in cadrul Hilton International din anul 2000, cand a preluat postul de manager al hotelului Hilton din M?nchen. De acolo au mai urmat doar doi pasi pana la Bucuresti.

A facut o escala de doi ani in Bulgaria, la Sofia, pentru a conduce Hiltonul de acolo. Athenee Palace Hilton are patru competitori pe piata de cinci stele in Bucuresti: JW Marriott, Howard Johnson Grand Plaza, Crowne Plaza si Intercontinental.

Unde se vede peste cativa ani? “Daca vei creste intr-o companie depinde doar de tine. Pana la urma, a fi general manager al unui hotel de lant international inseamna ca ai ajuns la un nivel decent. Exista foarte multe posturi sub cel al meu, dar putine peste. Dar mai e loc de crestere”, spune el. Seful sau direct in cadrul companiei raspunde de Germania, zona Europei de Est si Turcia.

“Urmatorul pas ar fi sa preiau un hotel mai mare sau mai important, din punctul de vedere al incasarilor, pentru companie. Sau poate sa ma mut intr-o zona de dezvoltare sau de marketing, de exemplu, unde nu as mai conduce direct operatiunile”, explica acesta.

Pe de alta parte, Niemann considera ca nu a venit, inca, momentul de a se gandi la urmatorul pas din punctul de vedere al carierei.

“Conduc Hilton Bucuresti de doar noua luni. Mandatele noastre sunt pe doi pana la patru ani. Pe de alta parte, mi-ar placea sa am mai multe provocari. Ele fac viata mai interesanta, nu imi place rutina”, a mai adaugat el.

Hotelul Athenee Palace Hilton a avut anul trecut incasari de circa 23 mil. euro, dintre care 35-40% doar din segmentul food&beverage, o pasiune a neamtului, caruia ii plac restaurantele de calitate.

Niemann nu poate estima care va fi urmatoarea treapta in cariera sa, insa e convins ca va gasi o modalitate de a cuceri alte redute.

“Vreau sa merg mai departe, intr-un fel sau altul. Visul meu este sa am un lant de cinci-zece hoteluri, amplasat undeva in nordul Italiei, Austria, Elvetia sau sudul Germaniei, pe care sa il conduc”, spune Niemann.

Pentru un om care se muta la intervale de cativa ani dintr-o tara in alta, problema intemeierii unei familii se ridica de la sine.

“Eu, personal, nu am familie. Dar motivul nu este munca mea, pur si simplu nu s-a intamplat. Pe de alta parte, am colegi care au familii, copii, pe care ii iau cu ei. Sau se poate ca familia sa ramana acasa. Este greu, dar nu imposibil”, considera el.

Neamtul afirma ca nu e la fel de confortabil sa te muti cu toata familia cum este sa ai un job stabil intr-o singura locatie. In cadrul lantului exista si general manageri care conduc acelasi hotel timp de 15 ani din acest motiv.

Insa, spune Niemann, dintr-un total de 400 de hoteluri, maximum 20 de persoane se afla in aceasta situatie.

“Vad si avantajul ca o familie, in special copiii, sa cunoasca noi tari, sa viziteze noi locatii”, precizeaza el.

Niemann spune ca a fost ales pentru a conduce operatiunile hotelului bucurestean pe fondul experientei pe care o acumulase cu piete est-europene lucrand in Sofia. Pe de alta parte, a merge in Europa de Est, dupa ce ai functionat in unitati occidentale, poate fi perceput ca un lucru negativ de cei din jur.

“Imi plac aceste tari. In Romania, de exemplu, ai mai mult spatiu sa te stabilesti, sa te dezvolti, spre deosebire de pietele mature”, spune el. Cea mai mare problema a Romaniei, dar si a tarilor din zona, este imaginea pe care o au in Vest. “OK, Bucuresti nu este la fel de frumos precum Barcelona sau Paris. Insa este un oras activ, fermecator, unde poti trai la aceleasi standarde pe care le ai in Vest. Oamenii, insa, nu au venit aici, nu stiu decat ce au auzit. Este sarcina Guvernului sa comunice lumii ce este Romania si ce are ea de oferit”, a mai spus Niemann.

“Am spus unor colegi ca urma sa vin in Romania si m-au intrebat cu ce am gresit de trebuie sa vin aici. Insa eu, ca si alti expati de aici, nu consider ca am facut un pas inapoi”, povesteste el.

Niemann considera ca in Romania poate functiona mult mai activ decat intr-o piata matura. Acolo lucrurile sunt deja bine “asezate”. Aici, inca se construieste.

Niemann merge si la alte hoteluri, pe care le studiaza. “Cuvantul potrivit ar fi spionaj”, glumeste el. Primul lucru la care se uita sunt curatenia si serviciile. Vrea sa vada cum sunt tratati oaspetii la intrarea intr-un hotel, cum arata uniformele personalului, daca se zambeste, daca nu cumva angajatii petrec timpul discutand unul cu celalalt.

“Imi plac hotelurile, imi place sa calatoresc si sa stau in hoteluri bune, sa experimentez. Ma uit si compar: ce fac ei mai bine, la ce suntem mai buni noi. Invatam unii de la altii”, explica Niemann.

Serviciile pot fi considerate o problema uneori in Romania, insa nu neaparat mai mult decat in alte tari, considera acesta. Experiente negative intr-un hotel, spune el, poti avea oriunde, chiar si in Europa de Vest. “E greu sa inveti oamenii sa zambeasca unui client la varsta de 20 de ani. Daca acest lucru nu vine de la sine, e prea tarziu”, a conchis el. andreea.groenendijk@zf.ro

Călătorii