A se citi foarte incet...

Viata nu trebuie “grabita” in niciun fel. Acesta pare sa fie principiul de baza al miscarii slow, un curent care a luat nastere tocmai in secolul vitezei si lupta impotriva a tot ceea ce inseamna fast living: de la mancatul pe fuga in restaurantele de gen pana la turismul pe repede inainte.
“Razboiul” slow/vs/fast a inceput inca din anul 1986, atunci cand jurnalistul Carlo Petrini a protestat impotriva inaugurarii unui nou McDonald’s chiar in Piazza di Spagna (Roma). Asta dupa ce cu putin timp in urma si in Franta avea loc un incident asemanator, dar mult mai violent: un agricultor intrase cu un tractor intr-un restaurant McDonald’s din Paris. Protestul italianului a adunat mai multi oameni care, demonstrativ, au mancat paste chiar in fata restaurantului fast-food.
Chiar daca astfel de proteste sunt mai frecvente in Italia, curentul Slow Food si-a castigat intre timp numerosi adepti – peste 80.000 in peste 50 de tari de pe toate continentele.
Fondata in anul 1989 de catre acelasi Petrini, organizatia non-guvernamentala Slow Food International se bazeaza pe tei principii: Good, Clean and Fair Food. Organizatia isi propune sa promoveze si sa protejeze drepturile “gastronomice” ale fiecaruia. Si mai ales valorile culturale traditionale din jurul farfuriei cu mancare.
In slow food nu doar consumul trebuie sa fie lent (ca si cand fiecare am avea tot timpul din lume sa ne bucuram de gusturi), dar si metodele de preparare a mancarurilor trebuie sa fie cat mai migaloase si mai naturale. Chiar daca asta poate sa consume mai mult timp.
In Romania, slow food a aparut abia in anul 2005, organizatia de la noi traducand principiile miscarii prin mancare “buna, curata si echitabila”.
“Hrana trebuie sa aiba un gust bun, sa fie produsa intr-o maniera curata care sa nu aduca atingere mediului inconjurator, animalelor si sanatatii oamenilor, iar producatorii trebuie sa primeasca o compensatie justa pentru munca lor”, explica Daniela Bacanu, reprezentantul Slow Food Romania.
Mancarea “nezorita” s-a asortat anul acesta cu Festivalul Filmului European care a promovat diversitatea cinematografica si gastronomica. Pe ecran au rulat filme tematice – “Cu dragoste: specialitatea casei” (Marea Britanie) sau “Viata ca un restaurant” (Irlanda), in timp ce in curtea Muzeului Taranului Roman s-au gustat branzeturi de burduf in coaja de pin si alte preparate slow romanesti (unele dintre ele fiind cunoscute deja la Salone del Gusto – Torino, 2006).
Majoritatea dintre ele in Italia, evenimentele Slow Food au acaparat nu doar aria gastronomica, ci si pe cea cinematografica. Daca Salone Gusto (Torino), Slow Fish (Genova) sau Sardegna Slow (Siddi/Sardinia) sunt expozitii cu preparate culinare, Slow Film Festival (Eger/ Ungaria ), Tucson Slow Food and Film (SUA) sau Slow Food on Film (Piemonte/Italia) prezinta diversitatea gastronomica intr-un concept de cinematografie “lenta” al carei simbol este in loc de rola cinematografica – o bicicleta inversata.
Se pare ca slow food a atras dupa sine “inventii” slow si in alte domenii, mai ales ca acest concept se potriveste de minune cu principiile ecologice. Astfel a aparut chiar si ideea de “design green pentru restaurante slow”. Este si cazul unui restaurant cu specific din San Francisco, realizat si decorat in intregime din materiale reciclabile, ecologice.
Cartea “In Praise of Slowness” scrisa de jurnalistul canadian Carl Honore in anul 2004 a fost un best seller mondial, fiind tradusa in peste 12 limbi. Coperta acesteia reflecta antagonia viteza/lentoare prin simbolul iepurelui si al broastei testoase. Iar traducerea in italiana a titlului este “…Si broasca testoasa a invins!”.
“S-a dovedit frustranta ineficienta vitezei? Poate viteza sa ucida valori si cutume? Poate distruge relatii si comunitati? Sa sporeasca teama?” Raspunsul la toate acestea este da. Cel putin asa pretinde Honore in volumul sau.
Tot in cartea sa jurnalistul dezbate trendul “CittaSlow” (orase adepte ale fenomenului), conform caruia pana si aglomerarile urbane cunoscute pentru viteza ar trebui sa inspire mai degraba un stil de viata lent, cu plimbari lungi, in care oamenii sa se opreasca in loc, sa admire peisaje si sa miroasa florile.
Din cartea lui Honore reiese ca slow este echivalentul lui “sic” in Japonia, acolo unde pana si publicitarii se folosesc de cuvantul slow (chiar in engleza) pentru a vinde aproape orice – de la tigari pana la apartamente. Intrebat de ce a scris aceasta carte, Carl Honore recunoaste ca a fost, si el, un dependent de viteza: “Eram mereu pe fuga, incercand sa salvez un minut de aici si o secunda de dincolo. Ideea mi-a venit intr-o seara cand ii citeam baiatului meu inainte de culcare din ‘One-Minute Bedtime Stories'”. Atunci Honore si-a dat seama ca a depasit “limita de viteza” si ca e cazul sa se intereseze de un stil de viata cat mai lent. Primul pas a fost sa-si arunce ceasul de mana la gunoi.
Paradoxal, conceptul slow s-a raspandit foarte rapid. Si in numeroase domenii. Daca pana acum am fi putut spune orice despre imbracaminte, cu siguranta n-am fi asociat ideea de “fashion” cu cea de “slow”. Practic aceleasi concepte ca si in cazul gastronomiei se aplica si la nivel de vestimentatie. Slow Fashion inseamna obiecte vestimentare care respecta natura, metoda de producere si sunt atat de “lent” create incat pot rezista cu mult succes trecerii timpului.
Londoneza Sarah Ratty este un designer care a adoptat ideea de “moda lenta”. Pentru ea conceptul descrie “haine clasice, piese de artizanat care cer mult timp pentru realizare”. Din punctul sau de vedere, cumparatorii (care o pot gasi si pe site-ul www.thegreenloop.com) vor investi astfel “nu numai intr-o imagine, ci si in integritatea unui proces”.
Si turismul a trebuit sa incetineasca ritmul, mergand pe principiul “nu te mai grabi atat!”. Nu se mai poarta vacantelele de-o zi la Roma sau la Paris. Nici sejururile foarte planuite – cu harta in mana pe strazi, la vanatoare de muzee. Turistii nu se mai grabesc spre aeroport, preferand un drum lung, dar lent cu trenul in jurul Europei.
Cei care au lansat ideea de Slow Travel (www.slowtrav.com) sustin ca din vacanta nu trebuie sa te intorci cu 1000 de fotografii sau suveniruri. Ci cu o poveste. Si ea redata cat se poate de incet. Sau macar savurata in timp.
“Sa inveti sa astepti reprezinta un demers cultural care necesita personalitate, intuitie, tarie de caracter, respect, pasiune”, spune Porfir Popescu, directorul magazinelor Galt Orologerie Elvetiana din Bucuresti, explicand principiile de baza ale celei mai noi campanii ale manufacturii orologere de lux Girard-Perregaux – “Wait”.
“Pentru ca toate lucrurile cu adevarat bune in viata, cele mai scumpe, mai rare, cele unice, consuma timp sau au nevoie de timp ca sa apara. Timp pentru a fi create sau, pur si simplu, pentru a fi intelese”, continua Popescu.
Printurile de promovare ale campaniei vorbesc despre timp, acelasi timp pe care Stradivarius si l-a luat sa transforme o simpla bucata de lemn intr-o pretioasa vioara, timpul in care “strugurii Cabernet se maturizeaza incet intr-un vin exceptional Chateau Lafite Rothschild sau timpul in care tablourile dispretuitului Gauguin au ajuns sa devina capodopere”, spune Porfir Popescu.
In cautarea unor domenii cat mai “incete” par sa fie si cei de la www.slowmovement.com. Pe lista portalului se afla bifate clasicele de-acum slow food, travel sau cities. Insa din meniu face parte si link-ul Slow Money. Dar daca incerci sa afli calea “molcoma” a banilor descoperi, din nou, ca trebuie sa ai rabdare: “This page is currently being created. It is a slow process. Please check back soon…

“Valorile “slow movement”

Pasi marunti: promoveaza cultura plimbarilor lente pentru a fi in forma si pentru a evita accidentele din trafic.
Imbracamintea slow: este reprezentata de costumele traditionale sau hainele hand-made.
Mancarea slow: traditionala, realizata cu respect fata de natura.
Casa slow: casa ecologica, din lemn si materiale reciclabile, o casa durabila care sa protejeze mediul inconjurator.
Industria slow: pretuirea agriculturii si a silviculturii, precum si a produselor acestor domenii, realizate fara aportul tehnologiei.
Educatia slow: se pune accentul mai putin pe instruirea academica si mai mult pe valorizarea artelor, hobby-urilor si sportului.
Maturizarea slow: scopul este sa imbatranim “frumos”, nu sa ne agatam de tinerete cu orice pret.
Viata slow: bazata pe toate principile de mai sus, o viata cu “anotimpuri”, in care sa ne pastram resursele si energia.

Ceasuri & Bijuterii /TENDINTE