A preferat s-o intoarca la Ploiesti

Calatorii rapidului 371 care vine dinspre Transilvania, vor fi avut poate ocazia sa vada un tanar sportiv, cu un rucsac in spate, care se urca in gara de la Ploiesti, la 7.47 dimineata. Timp de vreo 45 de minute cat dureaza o calatorie pana la Bucuresti, tanarul de 35 de ani nu-sI ridica ochii de pe niste reviste cu denumiri ciudate ca PCWorld, CIP sau Xtreme PC. Cateodata, ce-I drept, I se intampla, sa mai atipeasca, dar altiminteri pare complet absorbit de lectura. In jurul sau, calatorii dormiteaza incalzitI de racoarea placuta a diminetii, iar cate unul se trezeste sa mai intrebe in ce gara se afla.

Bogdan Olteanu a revenit in tara in luna august, dupa patru ani de cariera in strainatate sI, dupa ce a dat Occidentul pe Romania, a hotarat sa dea sI Bucurestiul pe Ploiesti. Iar asta pentru ca a fost socat de poluarea sI aglomeratia Capitalei sI pentru ca voia ca fiul sau de numai trei ani sa aiba o copilarie linistita.

“Am stat 30 de ani in Colentina. Dar cand am plecat in Canada, in 2001, am lasat o Colentina cat de cat curata sI n-am mai gasit-o chiar asa”, explica Olteanu.

“Am vrut ca fiul meu, in varsta de trei ani, sa aiba o copilarie cat de cat linistita, iar acum fac lobby pentru toata lumea care vrea sa scape de aglomeratia sI praful din Bucuresti”.

De altfel, primul lucru pe care l-a constatat la coborarea din avionul care l-a adus din Montreal, a fost ca soselele sunt foarte inguste sI ca soferii sunt foarte agresivi.

“Circulatia rutiera a scapat de sub control sI am zis ca nu vreau sa ajung obosit la munca”, isI justifica el decizia de a merge cu trenul.

Dar sa-l urmarim unde merge dis-de-dimineata cu rucsacul in spate. O data coborat din tren, Olteanu sare in primul metrou care-l depune la locul de munca, firma producatoare de antivirusI GeCad Net, de la care Microsoft a achizitionat anul trecut produsul RAV sI unde este director de securitate informationala (chief information officer). Ajuns in birou, primul lucru pe care il face este sa dezbrace rapid hainele de strada sI sa le imbrace pe cele oficiale, de birou.

Crede ca meseria lui e considerata un fel de “ratusca cea urata” a IT-ului, motiv pentru care, la birou, se imbraca mult in negru, pentru ca macar sa confirme asteptarile interlocutorilor.

“Acest domeniu are o componenta destul de neplacuta, pentru ca explici managerului ca poate pierde bani, lucru care poate sa se intample sau nu. Din acest motiv am zis ca ar fi bine sa ne imbracam in negru pentru a avea un ascendent asupra interlocutorului, iar daca ei ne privesc asa cum ne privesc, macar sa le confirmam asteptarile”, se amuza el.

In plus, oamenilor nu prea le convine ca cineva de la IT vine sa ii oblige sa memoreze o parola din multe caractere, iar dupa o luna vine sa le ceara sa memoreze alta pentru siguranta informatiilor depozitate in calulator.

Decizia de a se intoarce acasa, la sfarsitul verii, a fost cantarita pe toate fetele, atat in plan personal cat sI in plan professional.

Oricat de socanta ar parea afirmatia, el crede ca, din punct de vedere profesional, Canada este mult mai putin interesanta decat Romania.

“In Canada, pe care am vazut-o aproape in intregime, am avut o munca interesanta. Faceam ceea ce-mi placea, dar la un moment dat am vrut mai mult, ori mai mult Canada nu-mi dadea”, afirma el. “Iar mai mult insemna acasa. In plus, piata romaneasca este mult mai dinamica sI lasa loc la dezvoltari mult mai interesante decat pietele nord-americane. Noi, ca natie, suntem surprinzatori, putem dezvolta supertehnologii doar din dorinta de a demonstra ca suntem mai tari”.

Pentru a exemplifica, Olteanu spune ca, in 1999, a lucrat pe un tip de tehnlogie care, in 2001, in Canada nu exista.

“Piata canadiana nu nu e dinamica, nu lasa loc de dezvoltare, este marcata de un anumit conservatorism. Pe cand aici lucram cu ultima generatie, se face orice pentru a iesI in evidenta”.

Absolvent al Facultatii de Utilaj Tehnologic din cadrul Universitatii Tehnice Bucuresti, specializarea tehnologii flexibile asistate de calculator, Olteanu a continuat sa studieze temeinic domeniul in care lucreaza, astfel incat CV-ul lui este plin de acronime reprezentand diferite certificari.

Are, de asemenea, un Masterat in managementul sistemelor informatice, obtinut la Institutul Politehnic Bucuresti impreuna cu South Bank London sI un alt Masterat in management public sI privat, obtinut de la Scoala Nationala de Studii Politice sI Administrative. In plus, este membru al The Bristish Computer Society sI doctorand in tehnologii flexibile.

“Intotdeauna am fost partizanul scolii bine facute”, spune Olteanu. “La Dacii sI computere se pricepe toata lumea, dupa aia abia incep problemele. In opinia mea, ca sa am o voce suficient de avizata nu pot sa vorbesc de securitate doar pentru ca e un hobby al meu, iar toate diplomele pe care le-am obtinut sunt o dovada ca sunt avizat”.

Crede ca, la noi, ar trebui sa se schimbe “putin” ideea ptrivit careia diplomele nu conteaza.

“Nu conteaza, pentru ca economia nu-tI ofera suport, dar lucrul acesta o sa conteze.Din fericire, la noi tinerii inca mai au aplecare catre studiu, pe cand dincolo apropierea de invatamantul superior nu tine decat de statutul familiei, pentru ca scoala costa foarte multI bani. Singurul loc unde probabil la noi mai este de lucru este aceasta educatie continua”.

In Romania, a lucrat timp de 12 ani, ultimul loc de munca fiind la Telemobil, actualul Zapp. A plecat in Germania in 2000, la 31 de ani, “destul de tarziu”, dupa cum afirma el, pentru ca obtinuse green card-ul care-I permitea sa lucreze cinci ani. N-a lucrat decat cateva luni, timp in care s-a ocupat de securitatea informatiilor la Commerzbank, pentru ca deja isI depusese actele de emigrare pentru Canada.

“In zona de IT incercam sa convertesc lumea catre securitate, dar abia dupa 11 septembrie 2001 mi-a fost mai usor s-o fac. In America de Nord este mult mai usor, pe cand aici, in Romania, cand vorbim de securitate vorbim de produse- antivirus, firewall- ori nu este chiar asa. Se va ajunge sa se vorbeasca de oameni, atunci cand vorbim de securitatea datelor. Pentru ca potI sa-tI cumperi cel mai fancy antivirus, dar daca cineva lipeste un biletel cu parola, degeaba. La noi n-am auzit inca de training pentru asta, nu se vorbeste inca de loialitate versus pierderea datelor, plus ca noi suntem sI foarte comunicativi ca popor, spunem totul”, mai spune el. “Nu vreau sa sune a spionaj, dar cred ca e bine sa se puna accentul pe lucrurile cu adevarat importante”.

Conform unui sondaj efectuat de GeCad in acest an, majoritatea companiilor aloca sub 1.000 de dolari pentru protectia datelor, iar companiile mai mari peste 10.000 de dolari, anual.

Oricat de scumpe ar fi produsele insa, pana la urma totul tine de resursele umane, crede Olteanu.

Dincolo de faptul ca oamenii se cam feresc de tine, meseria asta are sigur viitor.

“In 15-20 de ani, IT-ul o sa aiba o componenta extraordinary de importanta, care se cheama mercenariat. Este una din profesiile destul de bine platite, iar cata vreme o companie plateste bine, e OK, apoi apar probleme individuale, pentru ca tu ca individ te dezvoltI mult mai bine decat o companie. Din acest punct de vedere, Romania are toate premisele sa ofere ceea ce un specialist in IT are nevoie, doar ca trebuie sa mai lucreze la banii pe care mercenarul IT ii vrea”, spune el.

In orice caz, dupa integrarea Romaniei in UE se asteapta ca multI dintre colegii saI de breasla sa se intoarca in tara, chiar daca nu vor sta neaparat la Ploiesti.

“Este de asteptat sa se intoarca pentru ca vor creste salariile. Deja am colegi plecatI care ma intreaba cum este. Cei care au plecat in 2005-2006 cu green card in Germania, urmeaza sa se intoarca, asadar acesta ar putea fi primul val.”

De cand a descoperit calculatorul, Olteanu nu prea mai are timp de alte preocupari, desI cu cativa ani in urma a practicat fotbal sI arte martiale.

“Daca lipsesti o zi din fata ecranului, deja esti pe dinafara”, se justifica el.

DesI este ceea ce in alte tari s-ar numi “commuter” (navetist), Olteanu sustine ca nu a adus cu el obiceiuri de import de pe unde a umblat.

“Eu sunt roman, mananc multa carne, nu sunt vegetarian si nu-mi plac fumurile”, afirma despre sine, inainte de a imbraca din nou hainele de om de pe strada sI a-sI pune ruscacul in spate pentru a prinde trenul de 8 sau 9.30 seara. claudia.covaci@zf.ro

Călătorii