A invatat ca s-o ia mereu de la inceput
A invatat ca s-o ia mereu de la inceput
Este un om care a luat-o mereu de la inceput din 1976 pana acum, dar nu si in pasiunea pentru studiu. Noua ani a fost profesor de fizica, noua a lucrat in cercetare, apoi alti sase ca matematician in Ministerul Finantelor. Tudor Moldovan, 53 de ani, este acum director general adjunct la compania de asigurari Generali, unde lucreaza din 2002. Este considerat a fi unul din cei mai buni specialisti in reforma pensiilor din Romania si este unul dintre putinii romani care detin o diploma de tehnici actuariale. Actuariatul este o stiinta la granita dintre matematica si economie, pe care se bazeaza industria asigurarilor.
“Totdeauna am folosit oportunitatile pe care le-am avut. Si acum le spun colegilor mai tineri: cand ti se ofera o oportunitate, foloseste-o. Trebuie sa folosesti sansele care ti se ofera”.
Dar sansele de a schimba “traseul” profesional nu le-ar fi avut daca nu avea si “spatele” teoretic asigurat. “Am vrut mereu sa stiu mai mult, sa inteleg, sa am un camp mai larg de cunostinte”, povesteste Moldovan.
El isi aminteste cum, pe cand era profesor de fizica, era nemultumit ca nu intelege unele din teoremele din matematica aplicate in fizica teoretica. “Atunci m-am hotarat sa dau si la Facultatea de Matematica”. De ce s-a dus la fizica? “Mi-a placut fizica teoretica, imi placea studiul”
A fost noua ani profesor de fizica in Bucuresti. A terminat intre primii 20 sectia de fizica teoretica a Facultatii de Fizica de la Magurele, dar nu a “prins” un loc in cercetare. “Am fost repartizat un loc la o scoala in Bucuresti, cu mentiunea ‘propus pentru cercetare'”
“Scoala era in Colentina si eu stateam in Pajura. Faceam doua ore pana acolo si schimbam trei autobuze”.
Fara carnet de partid, provenit dintr-o familie de chiaburi, n-a reusit sa se transfere la o scoala mai aproape de casa. “Oamenii erau atunci blocati pe posturi. Daca plecai prin demisie nu te mai angaja nimeni, iar transferuri nu se faceau”, spune el.
La un moment dat incepuse sa devina stresant. “Strangeam borcane cu elevii, faceam curatenie, era enervant. Aveam si o secretara de partid tampita, cu care eram in ‘meciuri’ mari”, isi aminteste el.
Nu l-a pasionat profesoratul. “Era lucruri elementare. Ce se poate face la clasa a sasea si a saptea?”. In paralel, continua sa studieze si obtine a doua licenta, in Matematica.
In 1985 reuseste sa “scape” de muncile patriotice. “M-am angajat la Institutul de Proiectari si Automatizari (IPA), la centrul de calcul. Facusem informatica in cele doua facultati, dar acum era totul nou. Am avut insa norocul sa intru pe proiecte de la zero. Eram intr-o echipa de oameni care se ocupa de microcalculatoare de proces. Spre exemplu, acolo s-a facut dispeceratul pentru metroul bucurestean”.
Cercetarea romaneasca era atunci mult mai legata de productie. “Lucram numai pe proiecte cu aplicatii in industrie si eram platiti doar dupa livrare. IPA a facut atunci automatizarea combinatului Sidex sau a uzinei de automobile de la Craiova. Cand au venit odata cei de la Siemens au ramas uimiti: din punct de vedere al softului, eram compatibili tot ce era in vest. Cu hardul era mai greu, pentru ca nu se importa nimic”.
Dupa 1990, sistemul s-a prabusit. “Incepusem sa lucram pe proiecte fara aplicatii. Erau bani aruncati in vant, care pana la urma au devenit din ce in ce mai putini. Oamenii au plecat – care in strainatate, care in alte domenii. Ajunsesem sa fac meditatii non-stop. Nu se mai putea”. Asa ca, imediat ce afla de oportunitatea unui post de matematician in cadrul Ministerului Finantelor, nu o iroseste.
“M-au intrebat de matematici actuariale. Am fost sincer cu ei: nici macar nu auzisem. Facusem statistica, probabilitati, dar nimeni nu imi vorbise pana atunci de actuariat. Insa dupa ce am citit cartea lui Gheorghe Mihoc (mare statistician roman – n.red) am fost fascinat. Mi-am dat seama ca asta vroiam sa fac. Si m-am apucat de invatat”, spune el. Era in 1994, avea 42 de ani.
A fost toata viata dispus sa invete, iar in septembrie anul trecut, la un seminar la Trieste despre reforma sistemelor de pensii din Occident, a aflat ca acesta este de fapt viitorul.
“Cea mai mare problema acum in tarile dezvoltate este imbatranirea populatiei. Sistemele de pensii nu mai fac fata platilor si toata lumea se intreaba ce-o sa se intample”.
De fapt, ceea ce o sa se intample in Occident daca sistemul nu se reformeaza s-a intamplat deja in Romania, dar la alta scara si ca intr-un film cu derulare rapida. Pensionarile anticipate care au mascat somajul, reducerea varstei de pensionare si trendul demografic au facut ca Romania sa aiba acum 6,2 milioane de pensionari la 4,5 milioane de salariati, fata de 4 milioane de pensionari la 8 milioane de salariati in 1990. Solutia a fost micsorarea pensiilor, prin mecanismul inflatiei. Dar Occidentul nu accepta aceasta solutie, desi o enumera printre posibilitati.
“Pe termen lung, este propusa o alta organizare a welfare-state-ului (statul bunastarii – organizarea sociala a statului pe principiul solidaritatii -n.red).
Daca pana acum era considera general valabil impartirea vietii omului in trei perioade distincte: studii pana la 25 de ani, activitate pana la 60, pensie dupa 60, de acum incolo problema se va pune altfel. Toata viata se va imparti in activitate, invatatura, timp liber. Oamenii vor trebui sa fie activi toata viata”, explica el. Cel mai bun exemplu este actuariatul, dar si informatica, unde tot timpul apare ceva nou.
Cat a fost la Oficiul de Supraveghere a Asigurarilor, Moldovan a sustinut 10 din cele 16 examene din cadrul “breslei” actuarilor, organizate de Institute of Actuaries din Marea Britanie. In toata lumea sunt doar cateva zeci de mii de persoane care detin titlul de actuar, obtinut in urma unor examene desfasurate pe parcursul a 4-8 ani.
“Nu mai avea sens sa merg mai departe, pentru ca trebuia sa fii “in piata” pentru celalalte. Sunt probleme foarte legate de piata britanica, foarte departe ceea ce se intampla in Romania”, spune el.
Lucreaza la Oficiul pentru Supravegherea Asigurarilor si Reasigurarilor din cadrul Ministerului de Finante pana in 2000, cand pleaca la Banca Mondiala pe postul de consultant la Biroul de coordonare al reformei pensiilor din Romania.
“Aveam un post relativ bine platit, eram angajat la stat, dar am preferat sa ma implic ceva nou: reforma pensiilor. A fost o provocare, pentru ca stiam ca era vorba de un contract pe perioada limitata. Experienta de la Banca Mondiala mi-a folosit enorm”.
Primeste in acea perioada o oferta de la Generali sa se ocupe de asigurarile de viata, domeniu in care compania abia incepea sa se instaleze, dar initial refuza.
Anularea ordonantei date de Guvernul Isarescu privind introducerea fondurilor de pe pensii private cu contributie obligatorie il face sa se razgandeasca cu privire la oferta asiguratorului italian si o accepta. Pe 1 ianuarie 2002 devine director de asigurari de viata la Generali.
La acel moment, asigurarile de viata erau in pregatire. “Compania abia intrase pe aceasta piata. Am prins chiar momentul de schimbare a strategiei. Am luat-o de la inceput: organizare, proceduri, fluxuri, tarife”, spune el. In 2004, compania a ajuns la prime brute subscrise de circa 3 milioane de euro pe acest segment, cu 48% mai mult ca in 2003.
Cum a perceput intrarea intr-o mare companie privata? Generali este una din primele trei firme de asigurari din Europa.
“Diferenta intre companiile multinationale si restul este stiinta planificarii strategice. In marile firme exista cultul planificarii strategice. Asta am invatat si cat am lucrat la Banca Mondiala. Strategiile se transforma in planuri de actiune, care devin dispozitii de lucru. In functiile de conditiile de pe piata, anual se revizuiesc aceste planuri”. Care este planul pentru Generali? “In cinci ani, vom fi in primele cinci companii de asigurari din Romania”.
Despre reforma sistemului de pensii
“Am avut ocazia sa fiu martor la entuziasmul polonezilor cu privire la introducerea fondurilor de pensii private, in 1999. Pana atunci nu eram nici eu convins ca fondurilor private o sa prinda in Romania. Scandalurile SAFI si FNI erau destul de proaspete. Polonezii, care n-au avut parte de asemenea afaceri, au luat cu asalt fondurile private de pensii. Oamenii nu mai aveau incredere in sistemul de stat, asa ca s-au orientat masiv catre sectorul privat”.
In Romania, abordarea strategica a acestei reforme este gresita, afirma Moldovan, pentru ca noi importam modele din Uniunea Europeana care intre timp nu mai sunt de actualitate. “Parerea mea personala este ca trebuie sa se renunte la fondurile de pensii ocupationale. Sa se accepte faptul ca este o idee gresita, ca este prea complicata, greu de pus in practica si neatractiva pentru investitori. Ar trebui pur si simplu sa fie incurajata, tot printr-o deducere fiscala, economisirea pe termen lung in vederea unei pensii, prin orice forma ar fi: depozite bancare, asigurari, fonduri de investitii. Nu e nevoie decat de o lege de o pagina”. In Statele Unite exista o astfel de prevedere, asa -numitul act 401 (k), foarte utilizata pentru economisire in vederea pensionarii.
Moldovan considera ca trebuie schimbate si reglementarile privind fondurile de pensii obligatorii administrate privat. “In acest moment companiile nu sunt incurajate sa investeasca in aceste fonduri. Restrictiile sunt prea mari, sistemul trebuie sa ofere o mai mare atractivitate”.
Ce fonduri private de pensii vor fi introduse in Romania
1. Fondurile de pensii ocupationale, dupa cum le arata numele, vor fi legate de activitatea contributorilor. Sindicatele si patronatele sau, acolo unde nu exista, reprezentantii salariatilor si ai angajatorilor, vor colabora, conform legii, pentru infiintarea unor scheme de pensii ocupationale. La fonduri vor contribui, in mod facultativ, angajatii si angajatorii. Fondurile vor fi administrate de societati specializate infiintate de banci sau de companii de asigurari, alese de salariati. Pentru incurajarea acestor contributii, Codul Fiscale prevede deductibilitatea cheltuielilor in limita a 200 de euro pe an la angajat si 200 de euro pe an la angajator.
2. Fonduri universale de pensii
La acestea ar urma sa contribuie in mod obligatoriu salariatii pana la 35 de ani
care devin pentru prima data asigurati obligatoriu si contribuie la sistemul public de pensii cu o parte din banii care merg acum in bugetul public de asigurari sociale.Persoanele de pana in 45 de ani care sunt deja asigurate si contribuie la fondul public de pensii pot adera la un fond de pensii. Ideea reformei este ca societatile private vor administra banii mai eficient decat statul, pentru ca vor fi in competitie. In plus, fiecare contribuabil va sti la orice moment suma acumulata in contul sau, deci pe ce mizeaza la pensie.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
