A început să modeleze în lemn pe la 16-17 ani, doar cu ajutorul unui cuțit. Apoi, a descoperit sculptura. Iar de la o pasiune la o pensiune a fost doar un pas
Radu Remeș a moștenit de la tatăl său pasiunea de a lucra cu mâinile. A început cu fierul, un material dur, dar în timp a descoperit lemnul cel „blând“, după cum îi place să spună. Astfel, acum în mâinile lui…
Radu Remeș a moștenit de la tatăl său pasiunea de a lucra cu mâinile. A început cu fierul, un material dur, dar în timp a descoperit lemnul cel „blând“, după cum îi place să spună. Astfel, acum în mâinile lui prind contur vulturi sau urși sculptați, dar și mese, scaune și chiar o casă, pentru că, uneori, de la o pasiune la o pensiune este doar un pas. Șura Bunicilor din Băsești (județul Maramureș), abia deschisă, îi întâmpină pe oaspeți cu piese vechi de mobilier și cu obiecte tradiționale recondiționate. Asta alături de creațiile originale ale meșterului local.
„Tatăl meu a lucrat cu fierul. Și eu mă pricep la fier, pot repara utilaje, spre exemplu. Totuși, am ales lemnul pentru că e mai blând și mai cald“, povestește Radu Remeș.
A început să modeleze în lemn pe la 16-17 ani. Spune că la momentul acela îi dădea formă doar cu ajutorul unui cuțit. Pentru început, a făcut oamenilor din sat galerii din lemn pentru draperii.
Apoi, a descoperit sculptura.
„Timp de o lună am învățat despre această artă în Cehu Silvaniei (județul Sălaj, la granița cu Maramureșul – n. red.), la Ovidiu Lungu (sculptor – n. red.). Și mi-a plăcut foarte mult.“
Așa a început totul.
În Băsești, localitatea maramureșeană unde își are atelierul, Radu Remeș lucrează doar cu stejar, un lemn puternic și trainic, dar asta pentru că în zonă nu se găsește brad, care ar fi mai ușor de modelat atunci când se usucă.
El creează în momentul când îi vine o idee. Dar nu o desenează pe hârtie, ci preferă să o „coacă“ în minte, vrea să-i dea timp să prindă formă. De obicei, așteaptă
două-trei zile până când poate vizualiza rezultatul final.
Sunt însă și obiecte asupra cărora poposește mai multă vreme. Se gândește cum să le facă, ce formă să le dea. Există pe de altă parte și acelea pe care alege să nu le lase pentru mai târziu, când va fi momentul potrivit. Astfel, uneori, inspirația vine pe moment și tot atunci meșterul se apucă de treabă: dimineața se gândește la un proiect, iar până seara este deja terminat. „Într-o dimineață, am văzut un copac dărâmat. Până după-amiază devenise o masă.“
Apoi, a avut o bancă veche pe care voia să o vândă, dar cum nu s-a înțeles la preț cu potențialul cumpărător, a păstrat-o. Doi ani a ferit-o de ploaie, își amintește el, și după aceea a decis să o recondiționeze. Într-o zi i-a venit ideea să facă din ea o masă stilizată, așa că a mers în grădină, a tăiat câteva crengi de nuc și le-a montat deasupra, transformând-o astfel într-o altă piesă.
În curte mai are câteva scaune făcute din butoaie vechi, pe care le-a păstrat tocmai pentru a ilustra cum poate da o nouă șansă la viață unor obiecte care în felul acesta capătă o altă formă ori o altă întrebuințare.
Acum el făurește rame pentru fotografii, tablouri ori icoane, casete de bijuterii și sticle cu simboluri din lemn în interior. Unele ajung în Italia, Spania sau chiar Brazilia, pentru că oamenii care-i calcă pragul le iau drept cadouri speciale.
Radu Remeș spune că a încercat să își vândă creațiile la târgul din Baia Mare, dar prețurile mici l-au descurajat. O sticlă similară cu a lui, doar că facută la mașină, costă doar 20-30 de lei, iar el nu o poate vinde cu atât, pentru că nu-i acoperă munca de trei ore. „Fac la traforaj fiecare frunzuliță.“
Astăzi, cei mai mulți oameni preferă să cumpere ceva rapid mai degrabă decât să depună eforturi în a alege un cadou deosebit. Astfel, ei optează pentru obiecte din plastic și nu din lemn, lucrate manual, precum sunt acelea care îi poartă amprenta.
„Există unii clienți care își doresc mobilier personalizat, spre exemplu, dar sunt rari.“
Artizanul încă nu și-a promovat creațiile pe social media. Fiica sa a preluat de curând această misiune. Afirmă că nu este adeptul tehnologiei. Și nici la festivaluri nu a mers, dar plănuiește să o facă, pentru că poate realiza și obiecte la comandă, pe care să le trimită ulterior în întreaga țară.
„Nu mi-a plăcut niciodată să fac lucruri în serie. Nu mi-am dorit să fac tâmplărie, spre exemplu. Prefer să restaurez obiecte din case vechi sau să creez eu. Așa am făcut vulturul de la poartă, cu o drujbă. Și ursul, la fel“, spune artistul.
Obiectele vechi, adunate timp de 20 de ani în poduri, pe care le-a restaurat, alături de piesele care i-au ieșit din mâini în timp ce a modelat diferite bucăți de lemn, și-au găsit acum o casă. E vorba despre pensiunea familiei lui Radu Remeș – Șura Bunicilor.
„Am încercat să facem ceva rustic. Totul este creionat după sufletul nostru, nu după vreun model comercial. Am integrat în această pensiune lucruri pe care le-am adunat de-a lungul a două decenii. În opinia unora, sunt obiecte expirate, dar noi am vrut să le redăm viață“, afirmă artizanul.
Pensiunea are o capacitate de șase persoane și a fost deschisă oficial la începutul toamnei. Înainte, familia Remeș mai închiria casa prietenilor și prietenilor pietenilor, acelora care voiau doar să petreacă o noapte sau două, după un pahar de horincă.
În prezent, o noapte de cazare începe de la 150 de lei.
„Eu mă bucur când vine lumea și se bucură de ce ceea vede aici.“
Dincolo de obiectele de decor găsite în cele mai neașteptate colțuri, precum patru cufere de zestre vechi, casa găzduiește și piese care îi poartă semnătura.
E cazul chiuvetelor din băile pensiunii, spre exemplu. Sunt din lemn și realizate de Radu Remeș. „În ultimii ani nu mi-am mai dorit să fac lucruri perfecte, ci utile și unice“, spune el.
Turiștii vin în zonă ca să vadă casa memorială a lui George Pop de Băsești, președintele Marii Adunări Naționale. Tot aici el este și îngropat, împreună cu fiica, soția și ginerele său. Totodată, zona este vizitată în august și pentru că sunt pelerinaje la mănăstirea catolică din apropiere.
În acest context, ce urmează?
Radu Remeș și soția sa au urmat cursuri pentru a deschide și un punct gastronomic local. În felul acesta, ei vor să completeze experiența pe care o oferă celor care le trec pragul porții, poartă făurită tot de artist.
Astfel, oaspeții descoperă și mai mult din frumusețea Maramureșului.
Radu Remeș, Șura Bunicilor din Băsești: „Am încercat să facem ceva rustic. Totul este creionat după sufletul nostru, nu după vreun model comercial. Am integrat în această pensiune lucruri pe care le-am adunat de-a lungul a două decenii“.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția