Supliment editat de Ziarul Financiar

Cultură /DUPĂ AFACERI PREMIUM

Weekend perfect cu Alma Rusu. Orașul pe bicicletă

În urmă cu doi ani Alma Rusu a renunțat la jobul într-o corporație pentru a deschide magazinul de cosmetice bio MioBio. Din programul său de weekend nu lipsesc aproape niciodată mersul pe bicicletă până la prima ninsoare și cititul.

Weekend perfect cu Alma Rusu. Orașul pe bicicletă
Weekend perfect cu Alma Rusu. Orașul pe bicicletă · Foto: După Afaceri

Sunt o persoană urba­nă, de cele mai multe ori îmi petrec week-end-ul în București unde locuiesc de 22 de ani. Am venit aici din Ardeal, dintr-un oraș mic și liniștit și, contrar temerilor de inadaptabilitate declarată și susținută de o mare parte din ardeleni față de ritmul și trepidația Bucureștiului, am îndrăgit capitala din prima clipă. Îmi plac zonele care nu doar că nu și-au pierdut farmecul, dar și-au recăpătat încet strălucirea de altădată și aici mă refer în special la clădirile vechi, la casele care atunci când sunt corect renovate bucură ochiul. De peste patru luni, de când merg cu bicicleta, fiecare deplasare se petrece pentru mine în alt ritm care-mi dă răgazul să văd și să observ mai mult din ce mă înconjoară.

Una din plăcerile mele din diminețile de sâmbătă este ca după ce beau cafeaua și citesc știrile să mă îndrept către MioBio. Drumul într-acolo mă poartă printr-o zonă foarte dragă mie, pedalez pe lângă Foișorul de Foc și pătrund în cartierul în care am locuit, am mers la facultate și ale cărui străzi le-am bătut la pas mulți ani. Începe cu str. Corbeni sau Latină, în funcție de ce traseu aleg, continuă cu Armenească sau Maria Rosetti, Alexandru Donici care mă duce spre strada Icoanei, unde fac stânga spre mânăstirea Schitul Darvari, una din bisericile mele preferate din București și un loc rar pentru centrul capitalei. Mă emoționează de fiecare dată când pășesc înăuntru datorită frumuseții spațiului întreținut de călugării ce aparțin de mânăstire. Îmi continui drumul trecând pe lângă proaspăt renovata Școală Centrală, o clădire în stil neoromânesc pusă acum din nou în valoare. Astfel ajung la Biserica Anglicană și închei cu Dionisie Lupu, respectiv cu Jules Michelet, unde se află magazinul.

Iar aceasta este zona în care de cele mai multe ori îmi petrec și timpul liber. Cu mare încântare constat că se îmbo­gățește cu tot mai multe locuri inte­resante. Startul l-a dat incontestabil Cărturești, una dintre cele mai fru­moase librării pe care mi-a fost dat să le văd. Împreună cu prietena și asociata mea, alegem de multe ori, pe timpul verii, să lucrăm pe Terasa Verona sau dacă ne dorim și mai multă liniște mergem la Grădina OAR. E ” biroul” perfect-are acces wireless, pace și liniște. Tot aproape sunt și Chez Marie, un loc tocmai bun pentru un prânz sau o cină din categoria “business casual”, și restaurantul Unico Vero. Un Caffe latte, cappuccino sau frappe savurez de obicei la Gargantua, cu privirea îndreptată spre copacii din parcul Icoanei. Iar dacă vreau să beau un ceai bun în cartier, merg la Bernschutz & Co de pe Eremia Grigorescu, salon și boutique de ceai și accesorii, amenajat sofisticat, în stil baroc, dar în același timp intim și îmbietor. Pe aceeași stradă este și Shift unde am descoperit cu mirare un meniu gustos și elaborat într-un loc care privit din afară aduce mai mult a pub. Iar lângă magazinul nostru, pe Dio­nisie Lu­pu, s-a deschis recent “Coco – băcănia cu dichis”, o casă veche reno­vată frumos și decorată cu multă inspirație. Așa tre­buie să fi arătat o băcănie din alte tim­puri. Aici îmi place mult să iau la rând toate bunătățile, proaspăt făcute în casă sau ambalate, bio sau tradi­ționale.

În rest, puținul timp liber care îmi rămâne îl împart între cărți și filme. Citesc cu preponderență scriitori ro­mâni și urmăresc cu interes orice apariție nouă în materie de literatură contemporană a autorilor Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu sau Ioana Pârvu­lescu. Dintre scriitorii contemporani străini, Milan Kundera este cel pe care l-am citit constant în ultimii ani, nu doar pentru stilul lucid și percutant, ci și pentru că ne împiedică să uităm o parte dureroasă din istoria recentă.

Cu filmele a devenit ceva mai com­plicat, pentru că prefer să le văd la cinema, dar nu la mall. Ultimul film care m-a tulburat a fost Pina în regia lui Wim Wenders, care e de văzut în versiunea 3D (pentru care a meritat totuși drumul până la mall), însă favoritul meu din ultimii ani este In The Mood for Love în regia lui Wong Kar Wai.

Dacă mă gândesc la vacanță, fie și un weekend prelungit, gândul mă poartă de cele mai multe ori spre trei destinații unde aș reveni oricând – Toscana, Pro­vence și Iordania – pentru istorie, arhi­tec­­tură, artă, peisaje, lumină și atmosferă.

Coperta Octombrie 2026

Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția