Unde mai poți călători într-un 2026 care se anunță mai puțin perfect pentru vacanțe? Cinci destinații pentru 2026

Începem anul cu cinci destinații perfecte pentru un 2026 care se anunță mai puțin perfect.

Georgia nu este primul nume care îți vine în minte atunci când vorbești despre destinații de schi. Și totuși, această țară a fost binecuvântată cu munți care se ridică semeți până la peste 5.000 de metri altitudine, cu culmi îmbrăcate în permanență în haine albe. Mai mult, pârtiile sunt pregătite și îi așteaptă pe pasionații de sporturi de iarnă. Pentru cei care doresc odihnă și relaxare în sânul acestor munți, atunci hotelul Rooms din Kazbegi este opțiunea ideală. Amplasat la baza munților Kazbek, acest hotel se află la doar șapte kilometri de biserica Gergeti Trinity Church, construită în secolul al 14-lea, poate cel mai cunoscut obiectiv turistic al Georgiei. Hotelul se remarcă printr-un design asortat la perfecție cu natura, fiind folosite materiale naturale și culori tomnatice. Iar „perla coroanei“ este chiar piscina care este înconjurată de ferestre largi ce lasă natura să se desfășoare în toată splendoarea sa.

Când zici Italia, de regulă te gândești la pizza, la Roma cea încărcată de istorie, la plajele paradiziace din sud sau la Toscana cu minunatele ei peisaje rurale și cu pastele asortate cu licori bahice. Și totuși, Italia înseamnă mult mai mult. La împărțirea minunilor lumii, această țară a tras lozul norocos, așa că, pe scurt, a primit de toate, de la munți la mări și lacuri, și de la capodopere de artă la orașe sculptate în piatră. Deși nu sunt primele care îți vin în minte când zici Italia, lacurile din cizmă sunt și ele rupte din rai, doar că fiecare din alt colț al paradisului. Spre exemplu, Munții Dolomiți găzduiesc – pe lângă celebrele Braies și Carezza – și lacul Misurina, un lac total diferit de toate celelalte. Este frumos, dar rece, de o frumusețe glacială. Îl poți admira, dar parcă doar de la depărtare, de la căldura unei cafenele de pe margini. Nu te îmbie la bălăceală, ba chiar te ține la distanță. Poate și pentru că la altitudinea la care este amplasat (peste 1.700 de metri) nici temperatura nu este cea mai prietenoasă. Și totuși, merită o vizită, mai ales că de-o parte și de alta a drumului care urcă până la lac peisajle sunt rupte dintr-o poveste.

Pentru mulți, Slovenia e doar o țară mică aruncată de istorie și zei în centrul Europei, undeva între Italia și Croația. E atât de mică încât mulți o caută o vreme pe hartă până să o repereze. Și totuși, țările mici au un farmec aparte. Cu o natură ruptă parcă din „Heidi fetița munților“, cu o capitală care emană romantism prin toți porii și cu o bucătărie care nu dezamăgește, mai ales datorită restaurantului Hisa Franko, Slovenia e o destinație ce trebuie să se găsească pe lista oricărui călător. Și pentru a se integra perfect cu natura paradiziacă, slovenii au mizat pe campinguri glam, așa-numitele glampinguri, unde lemnul utilizat în design se amestecă perfect cu cel din pădurile de lângă. Garden Village din Bled este un complex care seamănă cu hotelurile de lux din parcurile naționale din Africa, fără a-și pierde din simplitatea oferită de un camping.

Milos e insula mea preferată din Grecia. De departe. Există puține „petece“ de pământ care să găzduiască o mai mare diversitate de plaje. De la abastru regal la verde-smarald și de la turcoaz intens la bleu ciel, apa din Milos îmbracă o varietate incredibilă de nuanțe. La fel, plajele sunt și ele de multiple feluri – stâncoase (de zici că ai aterizat pe lună), cu nisip fin – alb, dar și roșu – sau cu pietre. Uneori, din șosea aproape că dai direct în apă, alteori trebuie să cobori scări de lemn abrupte ca să te bucuri de mare. Orice ai face, merită efortul. Dar Milos nu e doar despre asta. Satele sunt și ele multe și diferite, unele construite de pescari în buza apei, în timp ce altele stau cocoțate în vârf de stâncă, privind lumea de sus. În Milos, ajungi cu gândul că nu are cum să fie mai frumos din punct de vedere arhitectural ca în Santorini, mai atmosferic decât în Mykonos ori Paros, mai gustoasă mâncarea ca în alte părți. Și descoperi că Grecia întreagă-i aici. Și nu mai vrei să pleci.

Cei mai mulți identifică Albania cu o țară săracă, periculoasă chiar, și vorbesc mai degrabă despre războiul civil de acum 25 de ani decât despre o destinație turistică cu potențial. Iar cei care totuși ajung pe aceste meleaguri se opresc de regulă la sud de tot, aproape de granița cu Grecia, unde apa e perfect cristalină și nisipul făinos și alb. Dar aici, tocmai pentru că s-a dus vestea celor două stațiuni de seamă Ksamil și Sarande, ai șanse mici să găsești loc la șezlongurile care stau așezate „umăr la umăr“, mai ceva ca soldații nord-coreeni în timpul paradelor militare închinate preamăritului lider. Doar câteva zeci de kilometri mai la nord, aceeași mare îi așteaptă pe cei care vor să se arunce în brațele sale. Singura diferență e că nu ai aceeași organizare și lipsesc zecile de terase care să te-mpresoare. Dar e important de știut că Albania e mult mai mult decât atât. Iar Munții Blestemați (Accursed Mountains), care pe unii îi sperie, iar pe alții îi atrag și îi vrăjesc fără șansă de scăpare, trebuie să fie pe listă.