Un puzzle alert
Un puzzle alert
Fix. Alert. Si fix si alert. La inceput poate prea fix, la sfarsit prea alert. O serie de cadre statice cu scene “domestice”, care par puse cap la cap aleatoriu: o fata, un batran, o femeie si un frigider, un tanar si un pistol… Si Piersic. De doua ori Piersic, tatal si fiul. Plus mama (Tatiana Iekel), iubita (Dorina Chiriac), plus cativa prieteni (printre care Monica Davidescu si Petre Fumuru). In final totul se precipita ca intr-un videoclip, cu un ritm la fel de diabolic precum intriga. Regizorul si scenaristul (in ambele “roluri” acelasi Piersic Jr, in colaborare cu Dorina Chiriac) par sa se joace cu mintile (si uneori nervii) spectatorilor.
Pentru ca filmul nu e unul obisnuit, te pune sa gandesti, sa faci conexiuni, sa reconstitui un puzzle spart in multe bucati de catre regizor. Rezultatul face sa-ti inghete sangele in vene: descoperi incet incet ca e vorba despre rapiri, crime si oameni obisnuiti care se trezesc implicati in lumea interlopa. Din cand in cand rasare o scena cu umor (negru, bineinteles): vezi secventa jocurilor pe calculator si cea a monologului tragic dublat pe fundal de o voce care da lectii de aerobic. E frustrant, pe alocuri enervant, uneori nu mai intelegi nimic, dar cauti cu nerabdare un sens.
Filmul acesta nu e unul care sa umple salile. Dar probabil ca asta s-a si vrut. Altfel, pe afis ar fi fost trecut si numele lui Piersic Senior, o aparitie remarcabila si un personaj cheie al filmului. Ca si cand s-ar feri sa faca o reclama prea agresiva, Piersic apare doar intr-un print, cu mainile la ochi, astfel incat e de nerecunoscut. Ca si in film, de altfel, unde joaca un om de afaceri dubios, cu o sotie tanara (Monica Davidescu) si o fata trasnita (Dorina Chiriac).
Realizat in colaborare cu un consilier artistic american (Seth Yorra) si un compozitor austriac (Karl Ritter) care a realizat o coloana sonora cu vana, filmul e descris de producatori ca un thriller psihologic cu cronologie inversata. Nu e nici un clasic din zona film noir (desi are multe elemente), nici din zona unui simplu policier.
Pelicula nu e “comerciala” nici dupa criteriul bugetului, filmarea propriu-zisa fiind facuta cu o camera digitala, in 20 de zile, in apartamentele actorilor. Ceea ce nu inseamna ca nu e un film profesionist. Proiectul e independent, s-a lucrat la el timp de doi ani si a obtinut “Mentiunea speciala” a juriului de la B-Est International Film Festival (Bucuresti).
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
