Tot in Vama...

Dupa atata vreme de moleseala de vara pe sfarsite, intr-una din seri, fix in mijlocul unei saptamani, m-a trasnit pofta de un club. O pofta nebuna care nu mi-a dat pace. Drept pentru care nu am ratat invitatia prietenilor mei, desi a doua zi ma asteptau multe treburi foarte importante pe la birou, si m-am urcat in masina abia dupa miezul noptii. Alegerea locului nu mi-a apartinut, dar nici nu am obiectat, mai ales ca era o locatie in care nu mai fusesem niciodata: Stuf Vama Veche (stiu, sunt probabil ultima fiinta din Bucuresti care nu ajunsese in locul asta). Am fost incantata fiindca, din cate intelesesem eu, cam rar pleci suparat din acest club.
Am avut placerea sa dau de un local dragut, cu un ring de dans destul de mic, incadrat de 4 stalpi, pe care atarnau patru ventilatoare (probabil special pentru racorit publicul dansator). Scaunele din jurul meselor nu erau cine stie ce confortabile si cam preferai sa stai in picoare decat asezat.
Fiind miezul saptamanii, locatia era aproape goala, ici-colo cateva mese ocupate si cateva fete ametite care se leganau incet. Cum pofta de dans mi-a venit din mers, m-am aventurat pe ring, nu inainte de a ma alimenta cu ceva “combustibil” de club (un cocteil fara alcool). Spre marea mea surprindere, personalul a reactionat extrem de bine la alegerea mea de a dansa si au inceput sa invie atmosfera adormita a clubului, aprinzand luminile de discoteca, dand drumul la ventilatoare si schimband nitel ritmul de dans. Dupa ceva miscare, cand au simtit nevoia sa mai trezeasca din amorteala si restul clientilor, ne-au invitat pe toti la bar sa ne ofere cate un shot din partea casei, timp in care barmanul incepuse sa jongleze cu cateva sticle in flacari – un spectacol la care nici nu ma astepam in acea seara, mai ales cand credeam ca nu mai exista nicio posibilitate de resuscitare a atmosferei. Am fost foarte multumita, avand in vedere ca personalul era parca nitel mai vioi decat publicul adormit, drept pentru care ma simt nevoita sa dau cel mai mare punctaj in ceea ce priveste ospitalitatea si animatia. Cand te gandesti la Vama Veche, poate iti inchipui ca preturile sunt mici si mai pentru toate buzunarele. Dar uite ca aceasta Vama din buricul Bucurestiului (undeva prin zona Berzei) nu are tarife la fel de ieftine ca si cele de pe litoral, din contra, bauturile sunt la aceleasi preturi ca in mai orice club bucurestean. Dar ce mai conteaza cat dai pe un cocteil atunci cand ti se creeaza cea mai incendiara atmosfera de la inceputul toamnei?
Nu am apucat sa inspectez niciun meniu, fiindca am impresia ca nici macar nu exista unul. Tot ce am consumat in acea seara a fost comandat direct de la bar, adica aveau un soi de meniuri ambulante – persoanele care stateau dupa bar si te tentau cu tot felul de potiuni.
Desi atmosfera s-a tinut foarte bine pe pozitie cateva ore bune, dupa ora 4 dimineata, cu gandul la ziua mea de la birou, am fost nevoita sa cedez si sa ma retrag acasa.
Abia acum mi-am facut incalzirea pentru acest nou sezon. Ma pot declara pe deplin multumita si ma si gandesc la ce va urma.

Stil de viață /DJ CULTURE