The Big Bad Bet

Jucator de fotbal american, Brandon Lang (Matthew McConaughey) are parte de o accidentare care-l indeparteaza pentru o buna bucata de vreme de teren. In asteptarea unei reveniri in fotbal, contactul lui Brandon cu sportul se rezuma la agentia de pariuri sportive la care lucreaza. Pana intr-o zi, cand vocea lui Al Pacino ii schimba viata si-l arunca intr-o cursa “Two for the money”.

Proprietar al unei imense agentii de consiliere in pariuri, cel mai bun intr-o afacere de 200 de miliarde de dolari pe an, Walter Abrams (Pacino) il recruteaza pe Brandon si-l invata toate dedesubturile afacerii astfel incat acesta devine noul copil-minune al industriei. Dar, desi pronosticurile lui sunt in proportie de 80% corecte, Brandon nu pariaza niciodata. Si nici nu castiga. Pentru ca pariul a fost castigat de un alt film.

Daca povestea suna cunoscut, are si de ce: relatia Walter-Brandon seamana suspect de mult cu cea dintre John Milton (tot Al Pacino) alias Diavolul si Keanu Reeves, alias tanarul avocat promitator, din “The Devil”s Advocate” (“Pact cu diavolul”).

Problema este ca intreg rolul lui Pacino este copiat trasatura cu trasatura din filmul lui Taylor Hackford, inlocuind apa sfintita in clocot cu un perete de monitoare si celebrul discurs “priveste, dar nu atinge; atinge, dar nu gusta” cu frazute sforaitoare gen “vinzi siguranta intr-o lume nesigura” si un atac de cord. Desi cale batuta, filmul nu plictiseste. Are ritm, iar McConaughey este si el foarte bun intr-un rol de baiat cumsecade, dar cam de la tara (un fel de Ed din “EdTV”, brusc constient ca “modestia nu mai e o virtute, ci un viciu” si innebunit sa devina “baiatul de un milion de dolari”). Cu toate acestea, McConaughey este devastat de prezenta pe ecran a lui Pacino, intr-un rol care i se potriveste manusa, singurul coerent dintr-o drama care se vrea moralizatoare, dar careia ii lipseste logica: la sfarsit eu unul n-am putut spune daca Brandon a invatat ceva din lectia lui de viata.

Lista actorilor este completata de Rene Russo (incendiara in “The Thomas Crown Affair” si aproape… mortala in seria “Lethal Weapon”), in rolul sotiei lui Walter, Toni, a carei atitudine glamour ascunde un trecut bantuit de schelete. In orice caz, critica de peste ocean n-a scris despre Russo decat ca e prea slaba si ca ar trebui sa-si concedieze hair-stylistul din film. Mai apar Armand Assante, in rolul unui parior foarte bogat, si unul din cei mai buni actori tineri de la Hollywood, Jeremy Piven, caruia ii e greu sa se desfasoare intr-un rol minor, de concurent al lui Brandon.

Regizat de incepatorul D.J. Caruso, “Two for the Money” (tradus la noi “Viata ca un pariu”) are meritul de a arunca un ochi intr-o lume aflata la limita ilegalitatii. Desi pariurile sportive sunt ilegale in majoritatea statelor americane, consilierea pariorilor este la fel de legala ca activitatea unui broker de bursa. Din pacate, filmul lui Caruso putea face mult mai mult decat sa arate un “gambler” asteptand cu sufletul la gura finalul unui meci. stefan.dobroiu@zf.ro

Stil de viață