"Smiley face-urile" au invadat și limbajul corporatist. Le agreați la finalul unui e-mail de la un client?
Mary Lou DiNardo verifică de trei ori pentru a fi sigură: aceea a fost un smiley face la sfârșitul ultimului e-mail primit de la unul dintre cei mai rigizi clienți ai săi?
Mary Lou DiNardo verifică de trei ori pentru a fi sigură: aceea a fost un smiley face la sfârșitul ultimului e-mail primit de la unul dintre cei mai rigizi clienți ai săi?
Director executiv al unei companii imobiliare de pe Coasta de Vest, cu un MBA obținut la una dintre cele mai prestigioase universități, acest client a fost mereu “un bărbat foarte serios, un intelectual”, spune DiNardo, președintă al TK/PR, o companie de relații publice.
“Colaborăm de șapte ani. Dintr-o dată, în timp ce discutam problema unui furnizor, el a dat sign off, încheind discuția cu aceste fețe zâmbitoare sau care clipesc, deși este un tip pe care nu cred că l-am văzut zâmbind vreodată”.
DiNardo face parte din categoria profesioniștilor care s-au aflat în situația de a primi la sfârșitul unui mail o față zâmbitoare, care face cu ochiul sau LOL, acest limbaj migrând din zona textelor și mail-urilor trimise de adolescenți, în corespondența oamenilor de afaceri care se mândresc cu comportamentul lor solemn.
“Fără îndoială, acum trimit și primesc smiley faces mult mai des”, spune Martha Heller, președintele Heller Search Associates, o companie care caută directori executivi în domeniul tehnologic pentru cele mai bogate companii din topul Fortune 500.
Lisa M. Bates, asistent universitar de epidemiologie la universitatea Columbia, a adoptat recent aceste smiley faces, așa cum au făcut și ceilalți colegi din mediul academic, deși “cu moderație și strategic”, spune ea.
“De obicei sunt sarcastică și grăbită, dar un smiley face poate evita neînțelegerile. Îmi imginez că acestea m-au salvat de multe ori de problemele unor interpretări greșite”.
Totuși smiley faces pot genera un alt gen de confuzii, pentru că nu sunt totdeauna citite la fel de diferite interfețe.
Lăsând deoparte confuziile, Bates și Heller spun că acestea nu doar că semnalează intenția într-un mediu în care este foarte greu de interpretat tonul mesajului sau al discuției, dar creează și o relație apropiată între expeditor și receptor.
Studenții la comunicare digitală consideră că această acceptare a “fețelor” capricioase ca fiind inevitabilă nu este totdeauna de dorit.
“Acestea, care vin odată cu tehnologia digitală, generează degradarea abilității de a scrie, a competențelor de gramatică, sintaxă, structură a propoziției, chiar și a caligrafiei”, spune Bill Lancaster, conferențiar în comunicații la Northeastern University din Boston.
“În mod sigur înțeleg necesiatea clarității mesajului, dar vocabularul, folosit adecvat, este foarte clar”, spune acesta.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
