Si orasul e un loc de joaca

Common Playground. Sau un loc de joaca al tuturor. Sub acest nume au ales cativa artisti sa isi expuna lucrarile de arta stradala. Expozitia s-a vernisat saptamana trecuta la Centrul National al Dansului, iar lucrarile realizate in spray-uri colorate poarta semnaturile unor artisti straini: Ripo, Obes si Sinboy.
Cei trei artisti provin din SUA, Belgia si Marea Britanie. Sunt nume deja cunoscute in domeniul acestui gen de arta, fiecare participand la diveste expozitii internationale. Practic au aceleasi mijloace de manifestare, insa “instalatiile” lor dezvaluie stiluri diferite.
“Cultura de strada are la baza transformarea spatiului inconjurator in suport de lucru pentru artisti, care il folosesc pentru a reestetiza peisajul urban. Grafferii sunt artisti care nu se limiteaza la suportul clasic de pictura, ci considera ca orice obiect poate deveni un suport de lucru”, spune Mirela Radulescu, education curator.
Iar lucrarile celor trei demonstreaza ca se poate graffa pe orice. Pe oglinzi, pe ferestre sau usi. Desenul colorat in spray poate sa arate ca o matriosca sau poate sa capete conturul unei lozinci.
Sinboy a expus desene pe lemn “montate” intr-o bula “vorbitoare” pe perete, ca in benzile desenate. Povestea spusa de personajul vorbitor (graffat si el pe peretele salii) este una interpretabila.
Ai putea spune ca papusa ruseasca vrea sa se joace cu semnificatiile, reprezentand uneori semnul “otravitor”. Aceeasi matriosca poate sa fie intruchipata in forma obisnuita, dar sa fie intr-o perioada intunecata, adica desenata in alb-negru. Tot in viziunea lui Sinboy pana si un ucigas schitat pe perete poate purta un element amuzant, mai precis un tricou cu happy face.
Si semnele de circulatie pot fi reinventate, purtand o semnatura. Este cazul unei banale semnalizari: “trecere de pietoni”. Dar omuletul stilizat poarta palarie. Iar zebra de la picioarele sale este marca Sinboy.
Dintr-un colt al incaperii poate rasari un lup imens. Dar dimensiunile lui infricosatoare par sa scada atunci cand observi ca artistul l-a imblanzit, tot din spray, imaginandu-l alaturi de o vrabiuta.
O serie de instalatii grafice pe diverse suporturi sunt montate de-a lungul incaperilor purtand mesaje in genul “take it back”. Strabatand expozitia descoperi ca desenele in graffiti pot imbraca si transforma zidurile oraselor printr-o poveste rasarita (la propriu) din mintea unui personaj – pictat si el.
Ferestre, panourile electrice din spatiul Centrului National al Dansului, usile si cele mai neasteptate colturi ale incaperilor au fost transformate in spatiu de lucru. Toate acestea par sa demonstreze ideea expozitiei: aceea ca strada, zidurile sau intregul oras pot fi un loc de joaca. Nu doar pentru artisti, ci si pentru locuitori.
In viziunea organizatorilor expozitia Common Playground vorbeste despre spatiul public comun. “Fie ca se refera la muzeu, galerie, strada, ziduri exterioare, interioare, toate ne apartin noua, cetatenilor care impartim cu totii aceste spatii. Common Playground este un loc comun al artistilor, al organizatorilor, al celor care viziteaza expozitia. Doar ca este schimbat, transformat in obiect de arta”, explica Mirela Radulescu.
Insasi ideea de graffiti se refera la transformarea spatiilor si reestetizarea peisajelor urbane.
Chiar si pentru scurt timp. De altfel cei trei grafferi au revitalizat spatiul expozitiei ca si cand ar fi lucrat in spatiul strazii. Dar au ales si sa creeze o opera de arta mobila care sa circule pe strada: un troleu pictat care a circulat pe ruta 86 a doua zi dupa vernisaj.

Cultură /Urban