Pe scena artistică a Bucureștiului a apărut recent Kulterra. E o galerie de artă contemporană ce își dorește însă să devină un centru cultural, multifuncțional, care va găzdui piese de teatru, proiecții video și muzică experimentală. Cum arată proiectul?

La final de septembrie, pe scena artistică a Bucureștiului, mai exact pe strada Știrbei Vodă la numărul 104-106, a apărut Kulterra, o galerie de artă contemporană ce își dorește însă să devină mai mult decât atât. Mai exact proiectul vizează să se transforme într-un centru cultural, multifuncțional, care va găzdui piese de teatru, proiecții video și muzică experimentală. Dar să începem cu începutul, cu povestea Kulterra.

„Evident, este o poveste de dragoste. Dar una pragmatică, în care nu există divorț. O poveste de dragoste la care toată lumea este invitată să participe“, spune Olga Vintaniuc, director fondator și partener al proiectului.

Sună prea banal? Prea previzibil? „Poate. Dar ne asumăm.“

În plus, ea aduce și o lămurire. Povestea de dragoste se desfășoară între galerie și fondatori, cei care au conceput-o și realizat-o, între galerie, fondatori și artiștii pe care-i vor expune și promova, între ei, galerie și fiecare vizitator care va trece pragul Kulterra.

Fondatorii sunt oameni care au și alte businessuri, în domenii precum telecomunicațiile, dar sunt pasionați de artă, chiar colecționari. Unii dintre ei au descoperit arta în familie, explică Olga Vintaniuc. Ea a fost anterior marketing manager al MARe, singurul muzeu privat de artă deschis în ultimii 100 de ani în România.

„Am deschis Kulterra pe 29 septembrie, pentru presă și invitați, iar pe data de 30 septembrie pentru public.“

De ce au ales domeniul artei? Pentru că, în esență, este nesfârșit. Pentru că este riscant.

„Dar și pentru că, de ne uităm în jur, vedem că Bucureștiul pare să iasă din adolescență și să se maturizeze. Avem un număr tot mai mare de galerii, avem case de licitații, avem muzeu privat de artă.“

Există totodată evenimente mari dedicate artelor vizuale (ca Art Safari, de exemplu). Mai mult, de curând a apărut comunitatea de ateliere de artist și de galerii la Malmaison, care se adaugă mai vechiului „centru“ (deși în nord) Combinatul Fondului Plastic.

„Și avem un întreg univers alternativ, în care artele vizuale se întâlnesc cu teatrul, cu dansul contemporan, cu poezia. Dar, în esență, nu am ales acest domeniu mai mult decât ne-a ales el pe noi.“

Kulterra se află în subsolul unei case din 1883, casă recondiționată din structură încă din anii ’90. Ea este amplasată pe strada Știrbei Vodă la numărul 104-106, în sectorul 1 din București. „Este un loc cu tradiție culturală, unde până nu demult a funcționat The Institute. Pentru orientare: nu e departe de Cișmigiu. Unii ar spune că e peste drum de DNA.“

Spațiul măsoară 280 de metri pătrați, dar tavanul înalt (aflat la 6 metri deasupra) introduce dimensiuni nebănuite. Actualmente, Kulterra găzduiește 16 lucrări (picturi) ale artistului Obie Platon, în cadrul expoziției Obie Platon.

„E vorba de CNNCT/DSCNNCT (Connect/Disconnect), cu care am inaugurat galeria și care se poate vizita până pe 28 noiembrie 2021.“ La aceste opere se adaugă și 4 NFT-uri, plus lucrarea sonoră de 70 de minute intutulată «Pe unde dincolo și aici»“, a artistului Daniel Gaciu. „Ne aflăm în discuții cu mai mulți artiști români, ale căror nume nu ne permitem să le prezentăm, cât timp nu avem un contract semnat, chiar dacă, în cazul unora, suntem foarte aproape de acel moment. În plus, primim foarte multe oferte din partea artiștilor, ceea ce ne bucură.“

Galeria mizează pe artă contemporană. Doar că ea poate fi produsă de artiști consacrați sau nu (ba chiar necunoscuți).

„Nu mergem doar pe «garanție“», ci ne asumăm responsabilitatea (ba chiar și riscul) de a identifica și de a promova nume noi.“

Olga Vintaniuc adaugă că atenția se îndreaptă către artiști români în special. Asta nu înseamnă însă că galeria își închide ușile în fața artiștilor străini.

„Dar ne interesează în special artiștii români. De ce? Pentru că artistul străin beneficiază de mult timp de o infrastructură și de o comunitate mult mai complexă și mai dezvoltată. Rolul nostru, ca galerie, este acela de a contribui la o echilibrare a raporturilor de forțe.“

Spațiul abia s-a deschis, dar fondatorii urmăresc în primul rând o extindere în profunzime, adică înspre public. Ei vor să construiască o comunitate vie, reală, asumată, în jurul brandului Kulterra.

„O comunitate de artiști, galeriști, curatori, colecționari și vizitatori sau iubitori de artă. Dar, da, în principiu, nu vom ascunde că vrem să deschidem și spații (sub același nume) în alte orașe (nu neapărat din România).“

În acest proiect, până acum, fondatorii au investit câteva zeci de mii de euro, bani care au mers către amenajare, site, comunicare, logistică și altele asemenea. „Vrem să mai investim. În primul rând în oameni. În artiști și în colaboratori. Și în detalii.“ Desigur, dacă vor deschide și alte spații, vor investi și în infrastructură.

Pandemia nu a afectat planurile pentru acest proiect, pe care nici nu l-a amânat, nici nu i-a schimbat conceptul. Kulterra s-a deschis în pandemie, dar NU ca și cum va rămâne în ea, explică Olga Vintaniuc.

Prin ce se remarcă Kulterra pe scena Bucureștiului?

„Prin spațiu, prin versatilitatea lui și prin proiectele pe care le dorim. Vrem mai mult decât o serie de expoziții, oricât de interesante și de incitante ar fi ele.“

Astfel, Kulterra nu va fi doar o galerie de artă, ci și un centru cultural, multifuncțional, care va găzdui performance, teatru, proiecții video, muzică experimentală. În funcție de conceptul curatorial, de artist și de tipul de artă, pot fi expuse o lucrare sonoră, una video, un tablou, o sculptură, o instalație sau un NFT.

„Dorim să construim un calendar de evenimente (pe lângă cele expoziționale), așa cum, spre deosebire de alte multe galerii, noi avem deja și un program de vizită pentru public – de luni până vineri, între 12:00 și 18:00, iar în weekend între 12:00 și 16:00.“ Astfel, galeria nu e deschisă doar la vernisaje, iar apoi rezervată celor care se programează la telefon, ci are un program ca de muzeu.

Spațiul în care se află astăzi Kulterra nu este o hală, ci un spațiu împărțit, modular. Infrastructura permite astfel evenimente audio-video, spre exemplu.

„Toate acestea țin de un concept, unul în care ne dorim ca subteranul să devină la modul metaforic un «roof top» al Bucureștilor.“

Dar dincolo de aceste aspecte: galeria vrea să promoveze artiștii români contemporani la târgurile din străinătate și, de asemenea, curatorii români emergenți.

„Ne dorim ca experiența noastră să aibă și o expresie coerentă în cadrul unei publicații proprii «You Have Been Curated».“

Dacă ne referim la artistul contemporan român, Olga Vitaniuc spune că vorbim deja despre generații, curente și grupări tot mai diverse. Spre deosebire de deceniile trecute, artistul contemporan român are un acces neîngrădit la arta din Occident (și nu numai), are sisteme de referință mult mai limpezi și mai verificabile. Artistul contemporan român are deja o educație vizuală care scapă cu mult din limitele impuse de anii de facultate. „Trăim într-o epocă a informației vizuale. Ba e chiar inflație. Putem observa că există «street artistul» român recunoscut de comunitățile din alte țări, că avem pictori români cu recunoaștere și cu cote mari.“ Ghenie este cel mai faimos în privința valorilor cu care i se vând și cumpără lucrările, dar Mircea Cantor, Victor Mann și Ion Grigorescu sunt și ei în patrimoniul unor muzee de maximă importanță din Europa și din afara ei, adaugă ea.

„Lucrurile s-au schimbat în (mai) bine. Și nu doar la București. Clujul, Timișoara, Iașiul cunosc, de asemenea, o dezvoltare cu adevărat remarcabilă.“ Sunt orașe care produc școli, grupări de artiști, stiluri sau, prin galeriile pe care le găzduiesc, produc piață de artă.

„Am menționat Art Safari la București, dar nu putem uita de Timișoara Art Encounters, Kunsthalle Bega, Fabrica de Pensule de la Cluj și multe altele.“ La București e, în plus, MARe/Muzeul de Artă Recentă, primul muzeu privat de artă din România care, pe lângă faptul că are anual, în medie, câte trei expoziții temporare colective cu artiști români, a reușit să aducă în premieră pe plan local (ba chiar în persoană, în cele mai multe cazuri) nume uriașe, cu recunoaștere internațională, precum Jeff Wall, Martin Creed, Thomas Ruff, Gregor Schneider, Matt Mullican, Hermann Nitsch, Marcia Hafif, VALIE EXPORT și Tino Sehgal, explică ea.

„Acum, de exemplu, ei au expoziția Heimo Zobernig. Spirit Fuck Painting, iar Zobernig a avut un dialog public cu Erwin Kessler, directorul muzeului. În a doua seară a fost o discuție cu Bazon Brock, un alt mare nume atunci când vorbim despre istorici, filozofi și teoreticieni ai artei.“

Altfel spus, Bucureștiul a devenit un punct deja vizibil pe o hartă de pe care, până nu demult, absenta. Olga Vitaniuc adaugă că, oricum am pune problema, un muzeu privat de artă este un pilon esențial, tocmai pentru că prin proiectele sale sunt angrenate (prin parteneriate) multe alte instituții și personalități din domeniu (muzee, artiști, istorici, curatori, colecționari și, desigur, galerii de artă).

Consumatorul local nu este mai slab sau mai puternic decât cel din alte părți. Din păcate, este vorba de un public mai puțin numeros. Din fericire însă, este în creștere.

„Dacă ne uităm la cozile de la Art Safari, de la Timișoara Art Encounters, dacă vedem numărul participanților la NAG sau la Noaptea Muzeelor, vedem că lucrurile stau tot mai bine, chiar dacă ne-am dori să fi stat mult mai bine deja. Dar (ignorând șocul produs de pandemie), vedem că a crescut și numărul consumatorilor de film și de teatru, cel puțin în marile centre urbane.“ Astfel, viitorul sună bine pentru artă.

Cultură