O româncă ce a trăit cea mai mare parte a vieții în Franța a revenit anul trecut în țară pentru a deschide o cofetărie-patiserie cu produse „puține, dar bune". Cum arată proiectul din Piața Amzei, inspirat de localurile franțuzești? GALERIE FOTO

O româncă ce a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Franța s-a mutat anul trecut înapoi în țară, împreună cu partenerul ei de viață, pentru a pune bazele propriului business, o cofetărie-patiserie cu produse „puține, dar bune“. Înainte de a lua calea antreprenoriatului, Alina Petrea a studiat în Franța și a învățat să dezlege tainele prăjiturilor sub atenta supraveghere a maeștrilor patiseri de la Institutul Culinar Ritz Escoffier. Printre cei care i-au fost profesori se numără și François Perret, cel mai bun patiser al lumii în 2019.

Ohlala Pâtisserie este cel mai nou jucător de pe scena gastronomică locală, o cofetărie-patiserie deschisă în inima Bucureștiului, în Piața Amzei, de doi oameni de televiziune deveniți antreprenori. „Toată cariera mi-am construit-o în televiziunea franceză. Eu am fost jurnalist, iar Sébastien (Cazac – n. red.) a lucrat în montaj. De când ne-am cunoscut, ne-am dorit ceva al nostru, însă multă vreme a fost doar o idee“, își amintește Alina.

Acum doi ani ea a început să facă prăjituri și patiseria i-a devenit pasiune.

„Atunci, gândul (de a lansa un business – n. red.) a început să se contureze și mai precis și am început să punem bani deoparte. Ni s-a schimbat viața.“

Ea s-a născut în România, de unde a plecat când avea doar șapte ani. Își dorea să revină însă.

„Am doi copii și pentru ei, dar și pentru mine, am vrut să mă reconectez cu rădăcinile.“

Când a emigrat, își amintește că a fost o decizie de azi pe mâine. A ajuns într-o lume nouă, cu culori, bomboane și cuptoare cu microunde.

„Era prima dată când vedeam un cuptor cu microunde și credeam că are puteri magice.“

În țară, Alina a fost crescută de bunici. Cu ei a plecat în Franța, doar că au lăsat-o la părinții care erau deja acolo și s-au întors. De-a lungul timpului a venit apoi o dată sau de două ori pe an în țară să-i viziteze.

Acum doi ani a decis să se întoarcă, dar pe termen lung, pe de-o parte ca să redescopere România, dar și pentru business, fiind un loc simbolic.

A venit – alături de copii și de Sébastien, partenerul ei de viață – în august 2020 cu gândul să stea minimum cinci ani.

„Am locuit mult timp la Paris, atât în perioada studiilor, cât și cât am lucrat. Fiind în TV, doar la Paris puteai să stai.“

E un oraș frumos atunci când ești turist, dar dacă locuiești acolo devine stresant, spune ea. „Nu era stilul de viață pe care mi-l doream. În total, am stat 20 de ani în Paris, iar Seb aproape 15 ani.“

Când au început să caute spații pentru viitorul local, erau încă în Franța. Sébastien a găsit locul din Piața Amzei, care era liber de mai multă vreme.

„El a crezut că va fi al nostru. Am venit și l-am văzut, doar că eu voiam ceva în zona Dorobanților pentru că acolo știam eu că trebuie să fii.“

Apoi, un agent imobiliar le-a spus că zona Amzei e cool, că toată lumea se cunoaște cu toată lumea. Uitându-se în urmă, spune că s-a dovedit o alegere inspirată.

„Am fost intuitivi, am simțit locul. În final însă, trebuie să adaptezi ce ai în cap la ceea ce există și se poate. Odată ce am luat spațiul, am știut ce vreau să fac. Cred că i-am redat valoarea, e mare, e luminos, are un vibe bun.“

Pe 4 aprilie au început lucrările. Au fost pe șantier zi de zi. Ea a vopsit blatul, a ales mobilierul.

„Noi doi am fost și suntem la manete, nu am avut arhitect sau designer.“

Investiția a depășit 100.000 de euro, bani din pușculița proprie. „E un început, promițător, cred eu, facem totul cu forțe proprii.“

Au spațiu pentru 20 de locuri la interior, dar încep cu 12. Pe terasă vor pune opt mese cu 16 scaune. „Începem timid pentru că ne temem de valul patru. Pandemia ne-a picat greu, dar ne-am adaptat.“

Alina recunoaște că face businessul acesta din pasiune, dar în final trebuie să și câștige bani. Nu se gândește să dezvolte un lanț pentru că nu se poate multiplica. Vrea să fie implicată 100%. În laborator vor fi doar ei doi și vor angaja și o vânzătoare.

„Gătitul e o formă foarte bună de meditație pentru că ești doar în prezent și te gândești doar la ce faci.“

Relația cu gastronomia nu e însă doar o simplă pasiune, ci merge până în copilărie.

„Bunica era o fire generoasă și își exprima iubirea prin mâncare. Și eu când lucram în televiziune dădeam de mâncare la lume.“

Ca business, a vrut să facă ceva cu mâinile ei, așa a ajuns la patiserie, însă ca să poată porni la drum a trebuit să învețe. A început să studieze pentru a obține diploma CAP, care te legitimează în lumea patiseriei. Timp de șase luni faci teorie și practică în laborator. Apoi, alte trei luni a mers zilnic la Institutul Culinar Ritz Escoffier pentru a lucra cu creme, pentru a prepara choux-uri, pentru a testa rețete.

„Ritz a fost cea mai bună experiență, am avut parte de chefi foarte exigenți, urma să devin ambasadoarea lor peste hotare.“

Cursurile le-a făcut în 2019, iar la Ritz erau cinci oameni care făceau totul de la A la Z.

„De la chef-ul de aici – ales numărul unu mondial pe patiserie (François Perret – n.red.) – am învățat că o prăjitură trebuie să fie cât mai simplă ca să poți să ai toate gusturile evidente.“

În patiserie în Franța lucrează mulți bărbați, iar femeile sunt cele care mănâncă produsele. În Paris piața s-a dezvoltat foarte mult. Acum e un nou val, ideea e să nu ai multe produse, ci doar câteva, dar bune. „Când ai multe, n-ai timp să faci bine și frumos tot.“

La Ohlala Pâtisserie, cei doi antreprenori o să aibă la început în meniu moelleux au chocolat, tartă de fistic și cremă de flori de portocale, trei tipuri de choux, dar și o serie de gustări precum madeleine sau cookies.

„Preparatul meu semnătură e paris-brest. Până când l-am descoperit la Ritz, eu mereu îl refuzam pentru că era prea dulce, grețos. Eu îl pregătesc de la zero. O să îl las însă pentru sezonul de toamnă-iarnă pentru ca acum să profit de fructele de sezon.“

În opinia Alinei, o prăjitură trebuie să fie delicată, să îți trezească o emoție. Zahărul strică, e dușmanul cofetarului care e tentat să adauge suplimentar dacă ceva nu iese.

„Dacă ai produse bune, trebuie doar să mai ai tehnică.“ Iar asta nu e ușor deloc.

Gastronomie