O româncă a fost angajată de statul francez să readucă la viață satul franțuzesc, care, în pofida imaginii sale idilice, se luptă cu aceleași probleme ca ruralul autohton – „deșertificarea”. Ce soluții a găsit?
O biserică desacralizată ar urma să fie transformată pentru a găzdui un spațiu cultural-artistic și o brutărie-patiserie artizanală.
Un executiv român care și-a construit cariera în retail și care s-a mutat în Hexagon acum un deceniu încearcă de readucă la viață satul franțuzesc, care, în pofida imaginii sale idilice, cel puțin dincolo de granițele țării-mamă, se luptă cu aceleași probleme ca ruralul autohton – „deșertificarea“, atât din punct de vedere social, cât și economic. Ce soluții a găsit Adina Smaranda? O biserică desacralizată ar urma să fie transformată pentru a găzdui un spațiu cultural-artistic și o brutărie-patiserie artizanală. Iar acesta e doar un exemplu.
A absolvit Facultatea de limbi străine și a devenit profesor-traducător de franceză și italiană. Dar cariera sa a purtat-o pe alte drumuri. Din 2003, spunea ea, „traduce pedagogia“ pe care a învățat-o în facultate în mediul de business.
Ce înseamnă asta? În urmă cu 22 de ani, când retailerul francez Cora a venit în România, s-a angajat ca traducător, lucrând direct cu managementul local al companiei.
„Mi-a plăcut comerțul. De-asta am și lucrat timp de mai bine de un deceniu pentru Cora.“ Treptat, a ajuns să descopere diverse arii din business. Astfel, a înțeles care e mersul lucrurilor, a înțeles ce înseamnă retailul și a cunoscut furnizorii și partenerii Cora.
„Am început ca achizitor junior și am ajuns la final de «eră» să fiu șef pe achizițiile de carne pe toată rețeaua Cora în România.“
A lucrat pentru companie din 2003 până în 2015, când a simțit că misiunea sa s-a încheiat. Consideră că retailerul – care s-a retras între timp de pe piața din România după ce a vândut operațiunile locale către Carrefour – a fost o școală extraordinară.
În 2015, a decis să pornească pe cont propriu, oferind consultanță în afaceri. Dar nu a durat mult și a primit o oportunitate nouă. Și nu oriunde, ci în Franța, țara-mamă a Cora. Acolo a început să lucreze pentru un fost furnizor al rețelei de hipermarketuri, care avea în Hexagon două magazine de proximitate ce ofereau produse halal – un segment care pe piața din România nu era bine conturat.
A preluat poziția de director de expansiune al micii afaceri și, în nouă luni, a deschis trei magazine. „Am învățat mult, am lucrat într-un mediu multicultural.“
În total, a petrecut cinci ani în compania despre care spune că a scos-o din zona de confort.
„Am venit dintr-o companie mare, multinațională, într-un business mic, de familie. Misiunea aceasta m-a transformat ca om. Am plecat singură din țară, urmându-mi vocea interioară, dar am avut un șoc cultural la început.“
Când s-a alăturat afacerii, erau 20 de angajați. Când a plecat ea, echipa ajunsese la 55 de oameni. Totodată, compania a trecut în acești ani printr-un proces complet de transformare, de la logo la proceduri și model de business.
„Am plecat pentru că simțeam că mă chema antreprenoriatul. Aveam formare de coach și am vrut să lucrez cu oamenii, să lucrez în zona de revalorizare a lor și reconversie profesională.“ Afirmă că în Franța antreprenoriatul e încurajat. Totuși, recunoaște că începutul a fost mai dificil. Chiar și așa, nu a renunțat.
Apoi, în 2024, a apărut o nouă oportunitate. Statul francez a dorit să redinamizeze zona rurală și să găsească o formă pentru a reimagina micile orașe și sate, spre a le oferi un viitor. Astfel, Adina s-a alăturat proiectului și și-a asumat această misiune.
„Sunt în Franța sate depopulate, sate fără brutării și fără magazine.“
Programul numit „Micile Orașe de Mâine“ este un program național în Franța, lansat în octombrie 2020, iar scopul său îl reprezintă reînvierea urbelor de sub 20.000 de locuitori. În total, sunt circa 1.000 de localități înscrise, bugetul fiind de 3 mld. euro.
Aria de care se ocupă ea, aflată în apropiere de orașul Nancy, e alcătuită din 19 sate cu 30.000 de locuitori, misiunea fiind redinamizarea teritorială. Ce înseamnă asta? Autoritățile asigură o serie de subvenții antreprenorilor care decid să își deschidă afaceri în aceste localități, dar și celor care deja sunt activi aici, dar care au nevoie de investiții în businessurile lor. Suma maximă este de 20.000 de euro per proiect, dar ea este calculată procentual (până la 60% din suma totală) pe baza mai multor criterii.
Dintre cele 19 localități, doar două fac parte din programul „Micile orașe de mâine“. Pentru celelalte, autoritățile locale și regionale au extins modelul pentru o „ameliorare a calității comerciale a teritoriului“, explică Adina. Cele două sate incluse în programul național beneficiază de sume cu 10% mai mari decât celelalte.
Astfel, sub coordonarea Adinei Smaranda, în aceste localități, în 2024, au fost deschise o florărie (Chaligny), un salon de ceai (în Pont Saint Vincent) și un plafar, alte două businessuri fiind reamenajate.
„Am și un proiect de suflet, în localitatea Chaligny (din nord-estul Franței – n. red.).“
În acest sat există un brutar care până nu de mult folosea un cuptor pe lemne. Tot aici există și o biserică desacralizată, cumpărată de stat.
Acest din urmă imobil urmează a fi transformat într-un mix de brutărie-patiserie și spațiu cultural-artistic, unde vor putea să expună artiști locali. „Sunt foarte mulți artiști în zonă – unii sunt sticlari, alții lucrează în lemn.“
În Franța, oamenii merg tot mai rar la biserică, dar totuși, aceste edificii reprezintă o parte integrantă din viața lor, din viața comunității.
Astfel, o afacere deja existentă, dar regândită, reinterpretată, și o clădire cu istorie ar putea reuși să insufle un aer de noutate. Sau, cel puțin, ar putea fi un pas în această direcție. Mai ales că în Franța sunt între 2.500 și 5.000 de biserici închise, al căror viitor e pus sub semnul întrebării, explică ea.
„În septembrie 2024 am prezentat primarului și autorităților zonale ideea. Le-a plăcut. Apoi, am mers către consiliu și, inițial, nu toată lumea a fost de acord. Apoi, au înțeles și au acceptat. Acum lucrăm la planuri.“
Există deja și alte exemple similare în Marea Britanie, în Canada, Irlanda, dar și în Franța.
Capela din Chaligny a fost construită în 1957 de minerii din zonă, construită din banii lor și în timpul lor liber, povestește Adina.
Brutarul are și el o poveste. E un om-cheie în societatea locală. Îl știu toți. În pandemie, spre exemplu, cocea pâine și o oferea gratuit bătrânilor. Le-o lăsa agățată într-o pungă în gardul caselor. Abia apoi și-a transformat această pasiune în business, începând cu 2021.
În paralel cu acest proiect, Adina Smaranda vizitează și restul satelor pe care le are „în grijă“, pentru a găsi soluții și pentru ele.
„Consider că putem replica și adapta unele idei, dar putem să găsim și soluții individuale. Pentru ca astfel de proiecte să ia naștere, e nevoie ca oamenii să se întâlnească.“
Ea face referire la oamenii locului și la cei interesați să se mute în aceste localități.
„În acest an, focusul meu este să găsesc soluții pentru fiecare sat, îmi doresc să existe varietate în proiecte.“
Adaugă că e cerere foarte mare din partea antreprenorilor, care își doresc să pornească businessuri în aceste localități care păreau uitate de lume și de vreme.
„Înainte de a mă angaja în proiect, am făcut un tur al zonei pentru că am vrut să înțeleg ce se întâmplă, am vrut să înțeleg ce nevoi au oamenii. Acum, trebuie să știu ce să le ofer antreprenorilor, ce spații, ce opțiuni.“
Spre exemplu, în Chaligny locuiesc 2.800 de persoane, iar majoritatea sunt seniori. Așadar, trebuie să dezvolți afaceri adaptate lor.
Înainte de deschiderile din cadrul acestui program – o florărie, o brutărie și un salon de coafură -, aici nu exista decât un cabinet dentar și o farmacie. Cea mai apropiată zonă comercială o reprezenta un Intermarche – un supermarket de mai mari dimensiuni cu galerie comercială. Aici se găsește și o brutărie, dar nu una artizanală.
„Acum, brutarul nu doar că are un business care funcționează, dar are și ucenici și caută să se dezvolte. Și vreau ca acesta să fie doar un exemplu din multe. Sunt sate unde nu există decât un restaurant fast-food care vinde kebab, iar prima brutărie e la 5-6 kilometri distanță.“
Iar în Franța asta e o problemă, pentru că mai bine de jumătate dintre locuitorii din Hexagon aleg să își cumpere pâinea sau produsele de patiserie de la micii artizani mai degrabă decât de la supermarket și hipermarket. Și, deși din exterior (prin comparație cu alte țări) lucrurile arată bine, în realitate, numărul acestor afaceri independente a scăzut drastic, de la 55.000 în 1970 la 35.000 astăzi, adaugă ea.
În paralel cu această misiune, Adina își continuă și proiectele antreprenoriale din zona de reconversie profesională.
Recunoaște însă că și-a dorit să lucreze la această misiune de redinamizare a ceea ce înseamnă satul franțuzesc.
„Au fost prezentate 15 proiecte și m-au ales pe mine“, conchide ea, afirmând că mai are în continuare mult de lucru la asta.
În localitatea Bruton din Marea Britanie, hotelul, restaurantul și brutăria At The Chapel sunt găzduite într-o fostă biserică.
Biserica Sainte Rita din Paris a fost transformată în sală de escaladă
În Rouen, biserica Saint Nicaise a fost transformată în braserie (Ragnar).
Ceainăria din Pont Saint Vincent
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Țesuturi urbane nealterate
București, ce bine că ești! Cu ochii larg deschiși
