"Pas sur la bouche": un fel de Caragiale frantuzesc
Primele minute sunt un soc pentru cei care n-au stiut la ce film isi iau bilet: un cor de trei doamne canta indignate ca au fost abandonate de gazda care le-a invitat la ceai. E in anii ''20-''30 in Paris, dar ar putea fi oriunde si oricand in inalta societate
Primele minute sunt un soc pentru cei care n-au stiut la ce film isi iau bilet: un cor de trei doamne canta indignate ca au fost abandonate de gazda care le-a invitat la ceai. E in anii ”20-”30 in Paris, dar ar putea fi oriunde si oricand in inalta societate. Filmul continua tot in ritm de opereta si “in scena” mai intra un domn care reuseste sa scape de musafire trimitandu-le la un magazin cu reduceri imaginare. E momentul in care primii spectatori incep sa-si piarda rabdarea si parasesc sala de cinema. Dar si momentul in care cei mai rabdatori spera ca nu toate dialogurile sunt puse pe note… Si chiar nu sunt.
E vorba despre o farsa Ë la Caragiale sau commedia del”arte. Exista barbatul dus de nas, femeia cu un secret, barbatul dezamagit, fata batrana, “junele berbant” si tanara indragostita. De aici, toate combinatiile sunt posibile si multe dintre ele chiar incercate. Pretextul e, in principal, incurcatura in care intra doamna Gilberte Valandray odata cu reaparitia in viata sa a primului sot.
De care al doilea sot nu stie nimic si ar fi fatal daca ar afla. Pentru ca bogatul domn Valandray (actualul) are o teorie la care toate domnisoarele si doamnele din sala zambesc (nu le-am vazut, dar presupun): primul barbat din viata unei femei o poate avea pentru toata viata “daca e ceva de capul lui si se pricepe sa-si puna amprenta asupra ei”. Adaugati la aceasta problema niste interese in afaceri, un american care vorbeste frantuzeste cu accent adorabil si un domn cumsecade cu o garsoniera si veti avea o comedie neasteptat de reusita. Cat despre titlu, e mai bine sa amanam surpriza si sa aflati pe cont propriu ce ascunde imperativul “pas sur la bouche”.
E totusi o opereta moderna, in care uneori actorii se adreseaza complice publicului. Si, in ciuda faptului ca decorul se schimba destul de rar, actiunea e alerta si melodiile antrenante- pentru cei care gusta stilul. Regizorul Alain Resnais nu se dezice: filmul are multe scene amuzant-romantice, dar si destule trimiteri ironice la adresa snobilor. De exemplu, doamnele sunt incantate de noua miscare artistica numita cucuism, aparuta in replica la deja demodatul dadaism…
Nu va asteptati ca Audrey Tautou sa fie personajul principal – ea pastreaza linia rolurilor de pana acum (Amelie, Mathilde) si joaca tanara idealista, care vrea sa se marite cu un artist sarac. Sabine Azema e doamna cu un secret, iar un rol savuros are si Isabelle Nanty pe care o cunoastem tot din “Amelie”, in rolul fetei batrane de la cafenea.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cu ochii larg deschiși
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
