Este primul campus de coworking rural din România. Ce înseamnă asta? WeWilder spune povestea găsirii unui alt mod de a împrieteni natura cu comunitatea de oameni din Armeniș, cu ajutorul vizitatorilor care vin aici

Africa e un tărâm ca niciun altul. E o lume aparte și parțial – de fapt, în bună parte – motivul pentru asta e legat de animalele care sunt acasă aici. Un safari e o experiență ce trebuie trăită măcar o dată în viață, dar ce e interesant e că, odată ce ai gustat acest „drog“, nu te mai poți opri. Și nu văd de ce ai face-o. Africa e însă departe, mai ales în contextul actual. Astfel că, deși termenul de safari este reprezentativ pentru acest continent, o experiență similară – deși la scară mult mai mică – poate avea loc și în România.

Undeva între Herculane și Caransebeș, aproape 60 de zimbri au fost reintroduși în Carpații Meridionali, respectiv Munții Țarcu. Acest animal sălbatic masiv poate fi astfel găsit în habitatul lui natural, iar o expediție pe urmele zimbrilor înseamnă mai mult decât un safari românesc, înseamnă o excursie într-o zonă puțin cunoscută, dar cu un potențial turistic uriaș, cu o gastronomie autentică și o distanțare fizică garantată. Și tocmai de la acest potențial a apărut ideea proiectului WeWilder.

„Povestea WeWilder este povestea găsirii unui alt mod de a împrieteni natura cu comunitatea de oameni din Armeniș, cu ajutorul vizitatorilor care vin aici“, spune Alina Floroi, cohesion facilitator în cadrul proiectului.

Armenișul este un sat din județul Caraș-Severin. Acesta este totodată locul ales pentru revenirea zimbrilor în Carpații Meridionali.

„Proiectul Asociației WWF în colaborare cu Rewilding Europe presupune, pe lângă îngrijirea de cei aproape 60 de zimbri liberi, și dezvoltarea comunității locale în spiritul inovației și cultivării specificului local.“

În Europa sunt peste 5.000 de zimbri sălbatici, dintre care peste 100 sunt în România. Local, zimbrii sălbatici se află în Parcul Natural Vânători Neamț, în Munții Țarcu și Poiana Ruscă și în Munții Făgăraș.

Prezența zimbrilor în Munții Țarcu și Poiana Ruscă, reintroduși prin proiectul implementat de Rewilding Europe și WWF România cu sprijinul comunităților locale și cofinanțat de Uniunea Europeană prin programul LIFE, va contribui la accelerarea proceselor naturale ecologice și va favoriza atât creșterea biodiversității, cât și dezvoltarea durabilă a comunităților locale, potrivit site-ului WWF România.

„Ecoturismul este una dintre variantele firești de dezvoltare a unei zone cu astfel de caracteristici de sălbăticie.“

În Carpații Meridionali și mai exact în Banatul Montan, pe lângă activitățile de menținere și extindere a zonelor de sălbăticie, se va pune accent pe o creștere a efectivelor speciilor de animale sălbatice existente. Această zonă trebuie să devină o adevărată inimă sălbatică a continentului, unde influența umană nu ar trebui să fie prezentă în mod agresiv, iar fiecare moment de sălbăticie să poată fi experimentat de orice vizitator, conform aceleiași surse.

„La Armeniș vin mulți vizitatori la zimbri și e nevoie să îi cazăm și să îi hrănim. Și, mai mult decât atât, pentru localnici, e nevoie ca ei să lase ceva aici astfel încât comunitatea să se dezvolte armonios, tinerii să nu mai plece și ce e bun aici să fie prețuit“, spune Alina Floroi.

Pe lângă peisaje rupte din povești, aici sunt case bătrânești și sălașe din piatră, mâncare gustoasă cu rețete originale precum un chec sărat din mălai care conține brânză și ceapă verde și răchie de prună.

„Cel mai de preț bun sunt însă oamenii, veseli și ospitalieri. Aici, tot timpul masa e plină pentru «goști» (adică gazde) pentru că se spune «mai bine să rămână decât să nu se ajungă».“

În acest colț de Românie, WWF – prin Oana Mondoc, responsabilă cu dezvoltarea comunitară și ino-vație – a căutat să dezvolte cu localnicii experiențe culinare precum brunchuri sau mese în natură pentru excursiile la zimbri și a colaborat cu oameni din Armeniș pentru a transforma case care erau nelocuite în pensiuni.

„Și totuși, a reieșit ideea că ar fi nevoie de un spațiu centralizat în sat, dar și în natură cumva, un loc care să aducă la nivelul următor experiențele gastronomice, să fie un loc de cazare, dar și un loc de transfer al cunoștințelor dinspre voluntari și experți veniți din afară și localnici.“

Proiectul WeWilder a fost lansat cu ocazia obținerii unei finanțări de 100.000 de dolari, însă bugetul total estimat este de 350.000 de euro. El a fost configurat pe hârtie ca un campus pe un deal de lângă comuna Armeniș, care conține câteva căbănuțe (chilii) realizate în stil minimalist din materiale naturale și un corp central (zâna) care să adăpostească o bucătărie comunitară și un spațiu comun, un spațiu de co-working rural. O primă casă – un prototip – este deja finalizată.

„Ne propunem transformarea modelului economic al comunității și a dinamicii sociale dintr-o paradigmă bazată pe exploatarea resurselor naturale, la una bazată pe valorificarea durabilă a acestora, prin înțelegerea sporită și monitorizarea impactului activităților umane asupra resurselor naturale, prin cooperare intracomunitară și intercomunitară (comunitate locală – experți și comunități profesionale din mediul urban).“

Acest lucru se va face prin dezvoltarea și valorificarea abilităților tradiționale ale membrilor comunității locale, spune Alina Floroi.

Modelul de sharing economy al rezidenților WeWilder, care presupune ca specialiști în diverse domenii utile să ofere cunoștințe comunității și în schimb să primească masă și cazare, caută să scurtcircuiteze modelul economic tradițional care recompensează munca prin bani și să angajeze expertiza necesară creșterii capacității antreprenoriale.

„WeWilder este rezultatul unui puzzle de acumulări de ani de zile. Pentru anul acesta avem în plan finalizarea a trei chilii și a zânei și vom putea caza în paralel șase persoane, iar la zâna vom putea organiza workshopuri de 15 persoane, pentru nevoile locale sau pentru organizații din afară. Ne bazăm și pe alte case disponibile în sat pentru o capacitate combinată de cazare de 25 de persoane.“

Numărul de oaspeți care vin în Armeniș a crescut de la an la an, iar anul acesta a fost prima dată când gradul de ocupare al spațiilor de cazare a fost de 100% în lunile de vară.

„În anii trecuți am avut mai mulți oaspeți străini, interesați de experiențele de observare a zimbrilor liberi, iar anul acesta din cauza pandemiei au fost doar oaspeți români, care căutau liniștea și izolarea.“

Alina spune că satele din zonă, amplasate printre dealuri, au farmecul vacanțelor la țară la bunici. Ele sunt înconjurate de livezi de pruni și meri care explodează primăvara, iar vara, în anii buni, au crengi care atârnă greu și aproape se rup.

„În plus, mâncarea are un gust special pentru că e făcută din ingrediente locale. Am scos la iveală mălaiul – prăjitura sărată din mălai cu brânză și ceapă verde -, precum și balmoșul – o mămăligă specială făcută în ceaun cu mult caș de la stână.“

Sunt luate în seamă și preferințele vegetarienilor, iar localnicii nu se mai miră că lumea nu vrea carne și fac ciupercuțe umplute și pun în valoare dovleceii.

„Conex experiențelor la zimbri oferim și mese în natură, cu bucătari localnici. Deja avem la activ și organizarea de brunch-uri, pe pajiștea din fața casei unor săteni, la care au participat peste 50 de persoane.“

Ceea ce e sigur e că toată lumea se delectează culinar, iar aerul și plimbările fac o poftă de mâncare nebună.

„Prin WeWilder oferim diverse experiențe în zonă, astfel că cei care vin pot să petreacă o săptămână întreagă fără să se plictisească.“

Un program aparte este cel de mers pe urmele zimbrilor, condus de rangerul Matei Miculescu. El povestește curioșilor despre modul de viață al zimbrilor și importanța în ecosistem, precum și despre păsări și alte specii de animale. Experiența completă presupune și o noapte sau două petrecute la cortul de safari, cu paturi confortabile cu așternuturi. Masa este asigurată în colaborare cu un bucătar sau o bucătăreasă localnici.

„În luna octombrie, avem programată experiența Wild Roots: cinci zile cu Georg Messerer (certificat pentru experiențe în sălbăticie – n. red.) ca ghid. El este inițiatorul experiențelor în natură și propune o imersiune în natură prin sesiuni de observare și citire a urmelor de animale, precum și sugestii despre cum să te descurci în natură.“

Totodată, oaspeții pot colinda dealurile pe bicicletele proprii sau pot închiria dacă cer asta. „Organizăm și experiențe pe ebike în Măgura Zimbrilor alături de partenerii de la RoMountainbike.“

Totodată, pajiștile din Măgura Zimbrilor sunt împânzite de specii deosebite de plante, care sunt un indicator al biodiversității, iar ghidul Cristian Bădoiu povestește în detaliu despre orhidee și nu numai.

„În plus, noi încurajăm comunicarea cu localnicii care sunt foarte prietenoși, iar oaspeții le pot vizita fermele și pot lua brânză, lapte, ouă sau legume de la ei. Unii oaspeți au fost foarte fericiți când au învățat să mulgă vaca și au luat cu ei acasă laptele.“

Proiectul WeWilder ar putea fi dus și în alte zone, unde e nevoie de realizarea echilibrului din natură și comunitatea locală, adaugă Alina.

„Noi am dezvoltat aici în zonă deja un «campus extins», adică am amenajat case care erau disponibile și oamenii le-au închiriat pe platformele de turism existente. Dar prin acest campus vrem să atingem nivelul următor și să dăm un exemplu de bune practici de construire și folosire a materialelor responsabile față de mediu, sub o gândire care se cheamă «arhitectură invizibilă».“

Astfel, se revitalizează practici vechi precum anveloparea clădirilor cu șită. Totodată, se estompează limita dintre înăuntru și afară și fiecare casă va avea o fereastră enormă, care privește fie spre apus, fie spre Munții Țarcu, fie spre câmpurile și dealurile cu multe straturi de verde.

„Când vii la WeWilder, ai ocazia să te conectezi cu natura și să uiți de oraș, contemplând arborii și păsările sau poți cunoaște o lume nouă în spațiul de co-working și co-living.“

Acum proiectul este la faza de preasamblare a elementelor de construcție pe terenul care presupune trei grădini cu deschidere către Munții Țarcu, lângă un drum agricol, între Armeniș și Sat Bătrân.

„Am gândit în mod special amenajarea peisagistică. Contează foarte mult să avem vegetație indigenă și specii neinvazive pentru o grădină ecologică.“ Pe lângă plantarea unor păduri în miniatură pe lângă fiecare chilie, va exista o pădure mixtă lângă construcția principală, zâna.

„Vom cultiva propriile legume într-o grădină clasică și una de permacultură și vom avea o zonă unde vizitatorii învață să cosească, recomandat o dată la șapte zile pentru păstrarea biodiversității.“

Planurile vizează finalizarea construcțiilor până la sfârșitul lunii octombrie, lucru ușurat de faptul că ceea ce se realizează se asamblează modular ca un lego, pe baza unei schițe foarte precise.

„Pentru 2021 ne propunem să completăm campusul cu încă cinci căsuțe.“

Pandemia, venită în mod neașteptat, și-a pus amprenta asupra proiectului. Chiliile sunt autonome, cu chicinetă și baie inclusă, astfel ca cei care le ocupă să poată petrece timp și în izolare.

„Pandemia și gradul de incertitudine generat a fost încă un moment care ne-a făcut conștienți de fragilitatea vieții cum o știm. Noi acționăm în spiritul unei urgențe, pentru că suntem conștienți de schimbările climatice și influența lor asupra habitatelor.“

Călătorii