Povești din lemn sau care a fost ”călătoria” lui Iuga Robertin, artistul care ia lemnul uzat și îl transformă în cruci sau candele. „Mă bucur când simt că am reușit să trimit prin lucrările mele puțină lumină și liniște“

Jurnalismul este o poveste. Desigur, partea de ficțiune ar trebui să fie extrasă, însă prezentarea realității nu este un proces lipsit de farmec. Dar jurnalism fără subiect nu există, și uneori subiectul își spune atât de bine povestea, încât expunerea ei aproape nu mai necesită intervenție, ci doar partea de căutare, de descoperire. Așa este și povestea lui Iuga Robertin, care ia lemnul uzat și…

de Roxana Petrescu · Senior Editor Cultură · 18 iunie 2025 · 3 min de citit

„Povești din lemn a apărut dintr-un vis, dintr-o dorință, dintr-un colț al inimii unde a locuit încă din copilărie (sădit cred de către bunici)“, spune artistul Iuga Robertin în conversația (online) cu După Afaceri Premium.

Cum a apărut?

„Bunicul din partea mamei lucra în lemn. Amândoi bunicii erau tare pricepuți. A apărut din lumina unei candele aprinse de bunica cu mult timp în urmă.“

Înainte de a-și (re)descoperi legătura cu lemnul, moștenire pe care oricum o avea plantată din copilărie, Iuga Robertin a făcut mult timp fotografie. Mircea Cărtărescu scria în Solenoid că „ar trebui să avem un simț care să discearnă între semn și coincidență“. În relația lui Iuga Robertin cu fotografia a existat un astfel de moment, care putea fi doar o coincidență, dar de fapt era un semn pentru ceea ce avea să urmeze.

„În urma unui proiect de fotografie la Muzeul Satului din București, am redescoperit ceea ce pierdusem în copilărie. Am început să lucrez în lemn fără o direcție anume. M-am remodelat interior odată cu lucrările pe care le realizam.“

Lemnul nu merge singur pe acest drum. Se însoțește cu ceramica, bronzul și plumbul, cu starea lui Iuga din acel moment. Dar lemnul rămâne determinant pentru lucrările sale.

„Folosesc lemn vechi, pe care îl găzduiesc în atelierul meu până prinde curaj și își spune povestea. Cea mai mare parte a lucrărilor sunt inspirate din lumină și zbor.“

Iar această inspirație, mai departe, se transformă în obiecte pline de spiritualitate.

„Am ajuns să am o linie spirituală a lucrărilor într-un mod firesc, involuntar. Am mers după lumină.“

Odihna lemnului se duce spre mesajul pe care obiectele lui Iuga Robertin îl poartă în casele celor care ajung să îl găzduiască.

„Încerc să transmit prin ele un strop de liniște într-o lume tot mai zbuciumată. Folosesc unelte și metode simple, cât mai tradiționale. Fiecare lucrare este aproape unică și are propria poveste. Sunt lucrări făcute cu mâinile și sufletul pentru oameni dragi!“

Fiind atât de personale, cea mai mare parte a pieselor făurite de Iuga Robertin sunt comandate pentru oameni dragi.

„Mă bucur când simt că am reușit să trimit prin lucrările mele puțină lumină și liniște. Cred că lumea are nevoie tot mai mult să redescopere lucrul cu mâinile și cu sufletul!“

Cultură