Ce poți face în Trabzon, unul dintre orașele pitorești ale Turciei, unde plajele se împletesc cu pârtiile de schi, iar brânza și mălaiul dansează cu untul în tigaie ca să dea naștere unui preparat care duce la dependență - kuymak?

Despre Turcia, toată lumea știe că vorbește despre arome și culori ca niciun alt loc. Și deși Istanbulul este pentru mulți echivalentul întregii experiențe orientale, povestea este mult mai amplă de atât. Iar atunci când multe dintre secretele metropolei par a fi deja descusute, în aceeași țară noi destinații așteaptă la rând ca să își facă loc pe harta turistică. Trabzon este una dintre ele.

Două zile par doar câteva minute în Istanbul, un oraș-mozaic atât de complex, încât pare că ar fi nevoie de ani întregi ca să se lase descoperit. Lumea este atât de pestriță cum ți-o imaginezi, bazarul miroase a toate condimentele acelea ispititoare din gastronomia turcească, iar ceremoniile din moschei răsună pe toate străzile și în toate cartierele.

Istanbulul este locul de întâlnire pentru două continente și pentru milioane de oameni care vibrează în același spirit. Cu un picior în Europa și unul în Asia, vechea capitală a Imperiului Otoman se pricepe de minune să împletească tradițiile cu cultura contemporană.

O mostră care dovedește această abilitate aparte se dezvăluie, de pildă, în spectacolele grupului Fire of Anatolia (în turcă, Anadolu Ateși). O echipă de 120 de dansatori își pune practic toată energia pe scenă ca să ilustreze efervescența dansului oriental, cu rădăcini mitologice și istorice. Este unul dintre cele mai renumite și performante ansambluri de dans din lume, iar o experiență de o oră și jumătate împreună cu membrii grupului poate fi o bună inițiere în cultura turcă.

În cazul nostru, experiența a fost găzduită de Atatürk Cultural Center, o clădire impunătoare construită în 1969 ca unul dintre cele mai scumpe centre artistice din lume și redeschisă în 2021, la capătul unui proces de renovare de doi ani. Una dintre cele mai fascinante priveliști o aduce capsula gigantică din mijlocul clădirii, realizată din 15.000 de plăci ceramice lipite manual.

De partea cealaltă, cea mai nouă zonă a Istanbulului este Galataport, un amplu proiect dezvoltat pe malul Bosforului, de-a lungul a 1,2 kilometri. Zonă de promenadă cu o sumedenie de magazine, restaurante și muzee, Galataport a readus la viață o arie în care vizitatorii nu au avut acces vreme de aproape două secole. Și astfel a devenit rapid nucleul vibrant al întregului oraș, completând experiențele turistice clasice, care includ moschei precum Hagia Sophia și Sultanahment (Moscheea Albastră). Ambele se află în arealul peninsulei istorice a orașului, cândva centrul social și politic al Imperiului Roman de Răsărit și al Imperiului Otoman.

Hagia Sophia își primește oaspeții ca o gazdă grijulie la curățenie, așa că nimeni nu poate păși înăuntru încălțat. A fost fondată ca biserică, transformată ani mai târziu în moschee și ulterior în muzeu, pentru ca în 2020 să redevină moschee. În interior, totul este simbolistică, de la fiecare semn înscris pe pereți la fiecare balcon cu o anumită însemnătate. Nimic nu e la întâmplare aici.

Nu departe de Aya Sophia, așa cum o numesc turcii, se află Basilica Cistern, un bazin imens construit pe ruinele unei foste biserici. Acest rezervor uriaș, cu o capacitate de 80.000 de tone, este numit de localnici și „Yerebatan Cistern”, unde „yerebatan” înseamnă subteran. Locul are – cum altfel? – o umiditate ridicată, dar sunt surprinzătoare reminiscențele clădirii religioase, mai ales prin coloanele de marmură. Basilica Cistern a fost, totodată, platou de filmare pentru unul din filmele din seria James Bond.

Când vine vorba de bucătărie, Istanbulul excelează nu doar în continuarea tradițiilor gastronomice, ci și în tot ansamblul necesar unei experiențe savuroase. Capitala turistică a Turciei are un restaurant înnobilat cu două stele Michelin și șase cu câte o stea.

Iar dacă unele obiective turistice mai pot fi sărite de pe listă, Grand Bazar cu siguranță nu este unul dintre ele. La fel ca piața de condimente, bazarul combină experiența de shopping cu impresia de imersiune printre localnici. Aici sunt 4.000 de magazine, înșirate de-a lungul a 64 de străzi și străduțe, care alcătuiesc practic cel mai mare – și atipic – mall din lume.

Nu am scăpat fără o degustare rapidă de ceai, fără o felie generoasă de rahat cu un mix inedit de nuci și nici fără să trag o gură de aer dintr-un fel de poțiune magică făcută din apă și cristale mentolate care îți desfundau sinusurile parcă pentru toată viața. Târguiala este regulă la (aproape) fiecare tarabă, iar orice privire cu o secundă mai lungă decât normalul îi face pe vânzători să te ademenească cu fel și fel de bunătăți, materiale, bijuterii, condimente, câte și mai câte.

Drumul de la Grand Bazar poate continua glorios către Piața Taksim, admirând, de-o parte și de alta a bulevardului Istiklal, Biserica Sf. Anton – cea mai mare biserică romano-catolică din Istanbul, Liceul Galatasaray, Cinema Atlas – muzeu cu imagini nostalgice din firmele turcești, sau mijlocul de transport Tünel, un fel de tramvai subteran care oprește doar în două stații, ceea ce face această cale să fie una dintre cele mai scurte linii de transport din lume.

Înainte de a porni însă pe Istiklal, o urcare în Turnul Galata poate face deliciul privirii celor care adoră să se simtă la înălțime, dar mai ales să vadă un întreg oraș la picioare. Construit în 1384 de o comunitate de italieni imigranți, turnul de 66,9 metri înălțime a fost gândit ca o structură de apărare, căpătând însă, ulterior, semnificație istorică. Legenda spune că aviatorul otoman Hezarfen Ahmet Çelebi a zburat din vârful turnului către cartierul Üsküdar având aripi atașate de brațe. Și a fost un succes.

Apropo de zbor, un zbor de aproximativ două ore cu avionul din Istanbul își poartă pasagerii într-o altă felie de Turcia, una în care mâncărurile nu mai au aceleași condimente felurite, dar sunt cel puțin la fel de gustoase, unde marea scaldă gălăgioasă malurile care mărginesc orașul, iar potpuriul pare că se mai potolește. Am aterizat în Trabzon, după o călătorie operată de Turkish Airlines, pentru a descoperi aici un oraș pe care locuitorii cu mândrie îl numesc „perla Mării Negre”. Este, pentru microbiști, sinonim cu fotbalul, Trabzonspor fiind prima asociere pe care o face orice pasionat care aude pentru prima dată acest nume. Este, totodată, orașul în care s-a născut sultanul otoman Soliman I – sursa de inspirație pentru celebrul serial Suleyman Magnificul – și unde a locuit până la vârsta de 14 ani.

Trabzon s-a aflat cândva pe Drumul Mătăsii, fiind punct comun pentru diferite religii, limbi și culturi vreme de secole întregi, datorită portului pe care îl găzduiește. Se spune că însuși exploratorul Marco Polo a vizitat orașul în secolul al XIV-lea.

Aici plajele se împletesc cu pârtiile de schi, brânza și mălaiul dansează cu untul în tigaie ca să dea naștere unui preparat care duce la dependență – kuymak. Tot tradițională este și kaygana, un fel de clătită groasă cu făină, lapte și verdeață, ideal de mâncat când încă este caldă, dacă nu chiar fierbinte. Trabzon este de altfel patria untului. Ceaiul este nelipsit de la orice masă ori întâlnire, continuând astfel obiceiul din Istanbul, unde micile pahare cu forme curbate acompaniază oricând o discuție.

„Plantele de ceai se recoltează în luna mai, apoi în iulie, apoi la mijloc de septembrie – început de octombrie, așa că activitatea este intensă pentru cei care se ocupă cu asta. Pe lângă ceai, aici se cultivă și alune de pădure și chiar kiwi“, povestește Ali, ghidul turistic care ne-a purtat timp de o săptămână printre povești și curiozități la care nici nu ne-am fi gândit.

În Trabzon oamenii trăiesc în principal din agricultură, cultivând in, ceai, porumb, mai ales că aceasta este cunoscută drept cea mai verde zonă a Turciei. De altfel, aceasta este una dintre diferențele fundamentale față de Istanbul, unde natura a cedat în fața construcțiilor. Un sfert din toți copacii de pe teritoriul țării se află în zona Mării Negre, spun cei care cunosc „radiografia” vegetației locale. Porumbul este atât de apreciat, încât localnicii obișnuiesc să prepare din el varii sortimente de pâine, obișnuindu-i și pe turiști cu aceste varietăți de culoare ușor gălbuie.

Străzile orașului șerpuiesc printre dealuri și munți unde oamenii au ales să construiască nu doar case, ci și blocuri, arătând că civilizația nu ține cont de altitudine. Tot despre nivelul de civilizație vorbesc și numeroasele tunele construite în ultimii ani – nu doar în Trabzon, ci în toată Turcia. Cel mai lung străbate 14 kilometri.

Prin câteva dintre aceste tuneluri am trecut în drumul către Sumela, o mănăstire cocoțată pe un munte din provincia Trabzon, la 1.200 de metri altitudine. Ca să ajungi la ea, trebuie să treci prin Maçka, un oraș cu nume de inspirație grecească traversat adesea de turiști. Cutreierându-l, urechile încep să se înfunde puțin câte puțin, semn că drumul urcă și tot urcă.

Mănăstirea Sumela se află într-un parc natural și a fost construită treptat în jurul bisericii care amintește parcă de cele specifice Bucovinei autohtone. Picturile rupestre care fac aluzie la scene biblice poartă pecetea trecerii anilor, dar nu au lăsat legendele să dispară. Se spune că bazele sale au fost puse de doi preoți – Barnabas și Sophronios, care au venit aici din Atena spre finalul secolului al IV-lea, iar mănăstirea a continuat să funcționeze până la sfârșitul secolului al XIII-lea. După ce coasta de est a Mării Negre a trecut sub ocupație turcă, Sumela a beneficiat de protecția sultanului.

La fel ca Istanbul, Trabzon are propria moschee Hagia Sophia, construită în perioada 1238-1263. A fost transformată în moschee în urma cuceririi orașului Trabzon de sultanul Mehmed al II-lea, iar astăzi este considerată unul dintre cele mai grăitoare exemple de arhitectură specifică Imperiului Roman de Răsărit.

Colinele din Trabzon oferă o priveliște spectaculoasă asupra orașului, iar la ceas de seară peisajul prinde viață prin milioane de licăriri care ies la iveală.

Trabzon vrea să mizeze și mai mult pe gastronomia sa, dar și pe diversitatea de activități pe care le poți găsi aici, indiferent că e vorba de sport, artă sau istorie. Peste 1,5 milioane de turiști au pășit pe străzile acestui oraș în 2023, iar oficialii biroului local de turism pariază pe depășirea unei borne de șapte milioane de oaspeți în următorul deceniu. Țările Golfului Persic dau cei mai mulți vizitatori și, încet-încet, se remarcă și cele europene.

La plecare, povestea continuă și în drumul către casă. În aeronavele Turkish Airlines de pildă, meniul jonglează cu preparatele de la sol, făcând parcă mai lină trecerea de la fastul turcesc la obiceiurile locale. Dacă mai revenim? Ia ghiciți!

Călătorii