Poftiti, luati un loc pe... piunezele de pe capacul de WC

Saptamana aceasta nu voi vorbi despre un local anume, ci despre anumite ciudatenii pe care le-am remarcat in cateva cluburi bucurestene. Sunt unele lucruri care nu imi incap in spatiul destinat rubricii, drept pentru care, pentru aceste aspecte mai sucite am ales sa le depozitez intr-un singur material.

Am sa incep cu cea mai mare absurditate pe care am intalnit-o intr-un bar dintr-o zona buna, undeva pe bulevardul Decebal. Nici nu mai stiu numele locului cochet, dar ceea ce mi-a ramas in minte au fost cateva cuvinte care m-au socat de-a dreptul. Intr-o seara, am optat pentru localul cu pricina pentru o intalnire. Conceput pe doua niveluri, barul arata chiar elegant, scaune destul de confortabile, un local dragut, dar cam friguros la parter. Zaresc de jos nivelul urmator, ceva mai elegant, cu canapele crem si tot dichisul. Cum voiam sa-mi odihnesc oasele, m-am indreptat hotarata spre scarile care duceau spre oaza de la etaj. Surpriza cea mare a fost ca nici nu am apucat sa ajung la destinatie, ca s-a trezit barmanul sa ma anunte ca pentru a sta la canapele se percepe un tarif de 10 RON!!! Auzi grozavie! Locul nu arata a club sa fiu de acord cu taxa si niciodata nu mi s-au mai cerut bani intr-un bar pentru a sta intr-un anume loc. Se intampla ceva cu barurile astea romanesti si cred ca se va ajunge ca fiecare masa sa aiba cate un tarif diferit. Oricum cei de la etaj erau mai poluati fiindca din lipsa de sistem de aerisire, tot fumul de tigara se aduna fix la canapelele cele crem. Si, pana la urma, cu ce erau mai castigati “vecinii” de deasupra? Doar cu un spatar mai moale pentru care plateai, pe langa bani, si zecile de tigari pe care le consumau cei de la parter, al caror fum isi gasea culcus in plamanii tai?

O alta minunatie am descoperit-o intr-o toaleta de dame intr-un club. Colacul WC-ului era facut dintr-un plastic opac, cateva piuneze colorate impregnate in el, iar ultimul strat era din plastic transparent, incat iti dadea impresia ca daca vrei sa te asezi pe el, te poti rani chiar foarte usor. La inceput, am crezut ca piunezele sunt doar desenate, dar cum sufar de o curiozitate aparte, m-am aplecat sa studiez nebunia. Mai lipsea gardul de sarma ghimpata in loc de peretii toaletei, si eram sigura ca am nimerit intr-un templu inchinat masochismului. Daca ar fi intrat cineva cand inspectam ciudatenia, ar fi crezut ca este ceva in neregula cu mine, ce-i drept, nu am indraznit sa ating, ci doar sa-mi lipesc ochii atent pe plasticul tapetat cu piuneze nuantate in toate culorile – ceea ce, de la distanta, mi-a creat ideea de kitch ordinar, de obiect cumparat din piata Obor. Ideea mi s-a parut totusi oarecum interesanta, mai ales ca nu mai vazusem niciodata asa ceva. Pentru cei mai slabi cu duhul, inventia “ascutita” ar fi impiedicat totusi desfasurarea in conditii normale ale unor necesitati fiziologice.

Cred ca atunci cand s-a conceput lista celor sapte minuni ale lumii, oamenii au uitat sa mai adauge cate ceva din ceea ce am trait si am vazut eu prin localurile din Bucuresti. Drept pentru care, eu am deschis o noua lista, cu lucruri cu adevarat…minunate.

Continuarea, in curand.

Stil de viață