Pasiuni acvatice. Ce fac oamenii de afaceri când vine vara și evadează din birou

“Primele scufundări cu butelie le-am făcut la 12 ani la Mogadiscio, Somalia, unde am trăit 8 ani. Oceanul Indian acolo era neatins, aproape toți băieții mergeau în zilele libere la pescuit cu pușca subacvatică, iar eu nu lăsam să treacă o săptămână fără scufundări în apnee”, povestește Alessandro Amato, coproprietar Cellini.

“Tot în Somalia am avut cele mai palpitante și memorabile întâlniri: am văzut de aproape, fiind scufundat în apnee, un “rechin – balenă” inofensiv. Avea o lungime de circa 10 m, adică de două ori mai lung decât barca noastră. Altă dată m-am întâlnit cu un grup de delfini care au rămas închiși într-un golfuleț în perioda de reflux, iar o altă întâlnire mai puțin plăcută a fost cea cu un rechin taur care a fost atras de peștii pescuiți de mine.

Acum facem între 5 și 10 scufundări pe an, iar locul nostru preferat este Isola del Giglio, unde s-a scufundat nava Concordia și avem prieteni instructori de scufundări. O altă epavă care merită vizitată dacă faci scufundări este “Zenobia”, o navă de cca 200 m, care se află la o distanță de 1,5 km de portul Larnaca, Cipru, la o adâncime de 25 m”.

Divingul este un sport costisitor, nu doar pentru că trebuie să călătorești pentru a vedea peisaje subacvatice spectaculoase, ci și din cauza echipamentului folosit.

Fiecare scufundare costă în medie între 50 și 100 de euro, în funcție de închirierea echipamentului sau de ieșirea în larg cu barca. În plus, există și o asigurare medicală specială pentru scufundători, care costă aproximativ 100 euro/an.

“Piesa cea mai importantă este, desigur, costumul de scufundări, care se alege în funcție de temperatura apei unde se face scufundarea. De obicei, se folosesc costume ude din neopren, care lasă să pătrundă apa spre interior, pentru temperaturi ale apei de peste 21-22 grade, costume uscate, pentru temperaturi sub 16 grade, iar pentru scufundări în ape arctice se folosesc costume umplute cu apă caldă.”

Prețul unui costum variază între 150 și 1.000 euro, vesta care are funcția de a echilibra scafandrul în timpul scufundării costă între 200 și 400 de euro, iar detentorul sau regulatorul, sistemul care aduce aer de la butelie la gură cu aceeași presiune înconjurătoare costă de la 200 la 800 de euro.

Un alt accesoriu necesar pentru scufundări la adâncime este computerul care semnalizează eventuale embolii sau efecte narcotizante și care costă între 150 și 1.000 de euro. Butelia se închiriază aproape întotdeauna la fața locului. “Cel mai scump și cel mai inutil accesoriu pe care l-am văzut vreodată au fost greutățile din aur masiv folosite pentru scufundari, aparținând unui șeic din Kuwait”, încheie Amato.

Un alt sport preferat de oamenii de afaceri, care s-a dezvoltat destul de mult în România în ultima vreme, este și wakeboarding-ul pe care Alexandre Eram, managing partner Sonya Mod, îl practică din 2006.

“E simplu, stai cu picioarele paralele pe o placă. Este un sport pe care eu l-am descoperit în 2006 și care îmi place foarte mult. E diferit de schiul nautic, e un sport de alunecare, în care poți învăța multe figuri și tehnică ce îți permit să te joci cu placa și cu apa. În același timp e considerat un sport extrem, depinde și de cum îl practici. Dacă stai liniștit în spate, nu se poate întâmpla nimic, dar dacă începi să sari, să faci diferite figuri, atunci e un sport care poate să devină periculos. Eu mi-am rupt două coaste în urmă cu doi ani”, povestește Eram.

Pentru a practica wakeboarding ai nevoie de o vestă de salvare și de o placă ce poate costa de la 100 la câteva mii de euro. Wakeboarding-ul se face, de obicei, pe lacuri unde se poate circula și cu barca. ” Unul din lacurile de lângă București potrivite pentru acest sport este Snagovul. Poți să faci wakeboarding și lângă Sibiu și pe Lacul Bâlea, chiar și pe Dunăre, la Galați, unde e un braț foarte liniștit. În alte țări există avantajul că au dezvoltat foarte mult un sistem cu cablu în loc de barcă, ce te trage în jurul lacului. De curând am fost în Antalia unde există un parc cu 3 cabluri: pentru începători și pentru avansați. E aproape de România, ai cazare, poti să stai o săptămână.

Tot acolo am învățat în doar 20 de minute să fac salturi de la un campion mondial. Pentru wakeboarding mai merg în Franta, pe un lac de lângă Paris, și la Miami, iar vara trecută am făcut wakeboarding pe Snagov până în noiembrie, mi-a permis vremea bună.

Anul trecut au venit în România și câțiva campioni mondiali și au făcut training cu noi. Unul dintre ei ne povestea cum procedează ei în Florida: acolo sunt câteva lacuri cu crocodili și ei învață cum să nu cadă niciodată în apa plină de crocodili”, încheie Eram.

Pentru Mihai Marcu, CEO MedLife și Nautic Life, marea e făcută pentru navigat. “Prima mea barcă a fost una cu motor, second-hand, adusă din Germania. Se numea Elbi și era cam greoaie și instabilă, dar după ce mergeai cu ea deveneai expert. Țin minte că o țineam la un hotel din Delta Dunării, iar barcagii care mergeau cu ea nu se mai urcau la bord și a doua oară”.

Acum Marcu are și un model de barcă Beneteau cu care participă și la competiții.

“Cred că trebuie bine delimitate două tipuri de sporturi legate de iahting, navigarea pe iahturile cu vele și pe cele cu motor. Aici depinde de fiecare, unii preferă să simtă adierea vântului, iar alții să îl înfrunte. Oricum eu sunt pasionat de amândouă și cred că depinde de starea de spirit sau de firea fiecăruia. Trebuie să iubești marea, să o respecți și să-i înveți toanele. Mai departe totul depinde de gusturi și disponibilitatea la efort, de plăcerea de a naviga. Poți să participi la regate de veliere unde ai nevoie de multă îndemânare și trebuie să ai o condiție fizică bună, să ieși pe mare cu o barcă cu motor la pescuit sau pur și simplu să faci plajă la prova.

Există ambarcațiuni cu vele de numai 7-8 metri, care costă începând de la 20.000 de euro, cu care poți participa la regate sau te poți deplasa costier oriunde doresti. Pentru a naviga «pe mare deschisă» e nevoie însă de o ambarcațiune de peste 10 metri și de o investiție de peste 75 mii de euro.

Alexandre Eram: “E simplu, stai cu picioarele paralele pe o placă. Este un sport pe care eu l-am descoperit în 2006 și care îmi place foarte mult. E diferit de schiul nautic, e un sport de alunecare, în care poți învăța multe figuri și tehnică ce îți permit să te joci cu placa și cu apa (…)
Dacă stai liniștit în spate, nu se poate întâmpla nimic, dar dacă începi să sari, să faci diferite figuri, atunci e un sport care poate să devină periculos. Eu mi-am rupt două coaste în urmă cu doi ani.”

Mai sunt ambarcațiunile costiere cu motor care trebuie să aibă în jur de 10 metri și costă între 60 și 120 mii de euro, în funcție de brand. Iar pentru a naviga cu un iaht cu motor, amenajat cu living și 3-4 cabine, e nevoie de un buget de 600-800 de mii de euro.

Iahtingul reprezintă o pasiune, o libertate pe care nu ți-o dă nici o șosea sau șină, spațiul de deplasare este practic nelimitat.

Călătorul va fi uimit să descopere coastele și hotelurile bine cunoscute de pe litoral văzute din larg, sau să iasă prin Bosfor și să ia la rând insulele grecești, Mediterana etc.

De altfel, în ultimii ani am văzut atât de mulți români care se îndrăgostesc de iahting, încât nu mă îndoiesc că în anii următori vom asista la o escaladare a numărului de navigatori și a numărului de ambarcațiuni cu motor și vele de la Marea Neagră.”

Stil de viață