O viziune pentru București sau ce înseamnă Amzei District 2030, proiect care ar putea duce la regenerarea urbană a unei întregi zone istorice din capitală

Piața Amzei a trecut în ultimii ani printr-o transformare remarcabilă și se caracterizează acum printr-un mix funcțional fără egal la nivelul Bucureștiului și un flux constant de vizitatori, activat de mai multe inițiative care răsfață zona. Întrebarea este dacă se poate mai mult, iar Edmond Niculușcă, președinte al ARCEN și cofondator al La Mița Biciclista, stabiliment cu o contribuție semnificativă la transformarea zonei, crede că da. Acest crez a luat forma Amzei District 2030, o propunere care poate părea utopică în distopia care a devenit Bucureștiul, dar care are multe dintre ingredientele necesare pentru a aduce o transformare punctuală în regenerarea urbană a unei întregi zone istorice din București.

În martie anul acesta, la 20 de ani de la fondarea ARCEN și patru de la redeschiderea La Mița Biciclista, inițiatorii celui mai mare proiect de capitalism civic din centrul Bucureștiului au anunțat un nou demers: Amzei District 2030 – un plan de regenerare urbană pe opt direcții strategice pentru întreaga zonă istorică delimitată de Calea Victoriei, Piața Romană, strada Mendeleev și strada George Enescu.

ARCEN activează de 20 de ani în patrimoniul și urbanismul Bucureștiului, iar printre proiectele sale se numără salvarea Școlii Centrale, Catalog București (20.000 de imobile documentate), inițiativa Străzi Deschise și cinema Marconi.

De unde a pornit ideea Amzei District 2030?

„Sâmburele e foarte concret: La Mița Biciclista a schimbat complet zona Amzei. În plus, de trei ani organizăm Amzei Block Party și închidem strada Biserica Amzei, transformând-o într-o piațetă pietonală“, spune Edmond Niculușcă, președintele ARCEN și cofondatorul La Mița Biciclista.

Amzei Block Party se desfășoară în jurul unei instalații, „Masa Nesfârșită“, creată de artistul francez Olivier Vadrot, colaborator al Centre Pompidou, și practic aduce în jurul unei mese oameni de diferite vârste. Această idee de a fi împreună, spontan, în mijlocul Bucureștiului, era absolut imposibil de vizualizat până acum ceva ani și nu pentru că oamenii nu simțeau nevoia, ci pentru că orașul nu le permitea.

„Am demonstrat empiric, trei ediții la rând, că pietonalizarea funcționează în această zonă: comercial, cultural, social. Când primarul general Ciprian Ciucu și primarul sectorului 1 George Tuță au anunțat pietonalizarea intersecției Amzei și au inclus Piața Amzei pe lista celor 40 de zone prioritare, am realizat că e momentul să trecem de la demonstrație la structură.“

O intersecție pietonalizată nu e un plan. Iar un scuar reamenajat nu e o viziune.

„Am decis să propunem ceea ce administrația nu are capacitatea sau metodologia să facă singură: un plan integrat pe opt direcții, pentru întreaga zonă istorică, nu doar pentru un colț de stradă.“

Acest plan este Amzei District 2030, iar modelul care a servit drept inspirație este „Embellir Votre Quartier“ al Primăriei Parisului, un program activ din 2021, aplicat în peste 30 de cartiere, care combină consultare online, reuniuni publice de diagnostic și tururi exploratorii.

„Parisul are și consiliile de cartier, create prin Legea Vaillant din 2002 – 116 consilii, fiecare cu buget propriu, care organizează regulat marșuri exploratoare cu serviciile tehnice ale primăriei. Noi reproducem integral această metodologie, cu o diferență importantă: o facem cu finanțare privată, ceea ce garantează independența față de orice agendă politică. Ne-am inspirat și din referințele urbanistice pe care le propunem ca benchmark pentru concursul de proiecte: Place des Vosges din Paris, Cours Julien din Marsilia, Superkilen din Copenhaga, trei exemple de regenerare a unor cartiere istorice dense, unde comunitatea a fost coautor al soluțiilor.“

Fiecare dintre cele opt direcții de dezvoltare adresează o nevoie aparte și este necesară punerea în funcțiune a tuturor astfel încât planul să funcționeze. Dar fiecare verticală este o provocare în sine. Prima se referă la partea de patrimoniu. Zona Amzei, cu mici excepții, este plină de fațade degradate și de clădiri cu risc seismic nereabilitate. Se remarcă și absența unui inventar actualizat la nivelul perimetrului.

„ARCEN are deja metodologia proiectului Catalog București, prin care am documentat 20.000 de imobile în perioada 2017-2020, dar aplicarea ei la scara acestui cartier trebuie făcută sistematic.“

Partea de mobilitate și pietonalizare reprezintă o altă direcție.

„Traficul de tranzit sufocă zona, parcajele ilegale blochează trotuarele, nu există infrastructură de biciclete. Pietonalizarea anunțată de administrație e un prim pas, dar fără un studiu de fluxuri la scara întregului perimetru, riscă să mute problemele dintr-o stradă în alta“, atrage atenția Edmond Niculușcă.

Spațiul public este a treia direcție și, la fel, ca primele două, e extrem de dificil de implementat. De ce? Pentru că în zona Amzei spațiul public pur și simplu nu există. Bucureștiul are această rară „calitate“ de a nu avea locuri care să aducă oamenii împreună. Lipsesc spațiile care să țină mașinile la distanță.

„Nu există practic niciun spațiu verde amenajat accesibil în perimetru. Mobilierul urban e învechit sau inexistent, iluminatul e insuficient, iar scuarul din fața Bisericii Amzei e subutilizat.“

Cea de-a patra dimensiune este mai degrabă una care necesită atenție tocmai pentru a proteja ceea ce s-a dezvoltat deja.

„Zona are un ecosistem remarcabil de afaceri, cred că sunt peste 30 de businessuri, de la La Mița Biciclista, trecând la OTOTO și la Patiseria Amzei, iar de la M60 la Ni Shibo. Provocarea e să protejăm acest mix funcțional și să prevenim gentrificarea agresivă care ar putea uniformiza oferta.“

Implicarea comunității și formarea unor mecanisme prin care aceasta să poată deveni implicată este o altă provocare. „În București nu există un echivalent al consiliilor de cartier pariziene. Comunitatea n-a fost niciodată consultată sistematic. Amzei District 2030 creează acest mecanism de la zero.“

Partea culturală pare bine adresată în acest moment, dar există un calendar mai degrabă spontan, care trebuie dus într-o zonă de cultură permanentă, integrată în viața cartierului.

„În plus, apar noi spații culturale, fapt ce va oferi și mai mult dinamism zonei. Nu mai suntem singuri. Asta ne va crește și mai mult publicul. Să nu uităm că avem luni de zile expoziții sold-out.“

Infrastructura și partea de risc seismic reprezintă împreună o altă provocare pentru că datele sunt incontestabile, dar mereu ignorate: Bucureștiul e în zona seismică cu cel mai mare risc din Europa.

Iar apoi mai este partea de climat. „Efectul de insulă de căldură urbană e sever în această zonă dens construită. Soluțiile bazate pe natură, permeabilizarea solurilor, canopy verde sunt cele mai eficiente intervenții climatice într-un cartier istoric unde nu poți demola și reconstrui.“

Ce ar trebui să se întâmple mai departe și care este prețul acestei evoluții?

„Estimarea noastră pentru cele două componente principale este următoarea – studiul urbanistic-sociologic independent va costa între 20.000 și 40.000 de euro, în funcție de profunzimea analizei pe fiecare direcție; concursul internațional de proiecte va necesita între 30.000 și până la 80.000 de euro, incluzând premiile, juriul profesionist și logistica. Total? 90.000 – 120.000 de euro. Finanțarea este integral privată. Discutăm cu investitori care au deja proprietăți în perimetru și cu parteneri corporativi interesați de asocierea cu un proiect de capitalism civic la standarde europene.“

Pentru cei care sunt deja în zonă sau pentru cei care vor să acceseze unul dintre cele mai dinamice perimetre din București, această „organizare“ de șantier are mult sens.

„Cine are proprietăți într-un cartier cu un plan coerent de regenerare are un activ mai valoros decât cine are proprietăți într-un cartier al cărui viitor e decis ad-hoc de administrație. Recuperarea investiției nu e abstractă. Investiția în studiu și concurs reprezintă sub 2% din valoarea investițiilor imobiliare deja realizate în perimetru. Dar e exact piesa care transformă tot restul, din risc în control. Cine deține datele și comunitatea deține puterea de a defini viitorul cartierului. Masterplanul nu creează această traiectorie, o structurează și o protejează.“

Mai departe, Edmond Niculușcă spune că lunile martie – septembrie 2026 reprezintă faza de mobilizare. Apoi, între octombrie 2026 și iunie 2027 e faza de studiu. E vorba de realizarea studiului urbanistic-sociologic independent pe cele opt direcții, cu consultarea tuturor actorilor din perimetru. „Datele sunt publice, le oferim gratuit administrației.“

Apoi, la finalul lui 2027 ar trebui să fie faza de concurs, o lansare internațională, cu un juriu profesionist, cu rezultate publice.

„Cea mai mare provocare nu e financiară și nu e metodologică. E politică. Riscul principal este ca administrația să încerce să absoarbă inițiativa fără a credita comunitatea, sau să propună soluții paralele, necoordonate cu demersul nostru. De aceea am construit proiectul pe trei pârghii simultane: legitimitatea comunitară (rezidenții și antreprenorii sunt coautori), legitimitatea internațională (patronajul Ambasadei Franței, parteneriatul cu arhitecți francezi) și transparența absolută (toate datele sunt publice). Cine ar vrea să ocolească un plan construit de comunitate, validat internațional și finanțat privat ar plăti un cost politic foarte mare.“

De ce are însă această zonă ingredientele necesare pentru a susține o astfel de transformare, de ce merită până la urmă acest spațiu tot acest efort de reproiectare?

„Sunt trei ingrediente esențiale, în această ordine“, spune Edmond Niculușcă.

Primul este densitatea de patrimoniu. „Fără clădiri cu poveste, fără stratificarea istorică a țesutului construit, nu ai materia primă a regenerării. Zona Amzei are asta: de la Biserica Amzei la Casa Mița Biciclista, de la fațadele de pe Mendeleev la clădirile interbelice de la intersecție.“

Al doilea este existența unui ecosistem economic viu. „Un cartier care are doar locuințe sau doar birouri nu se regenerează, se gentrifică sau se golește. Zona Amzei are un mix funcțional rar: patiserie tradițională lângă concept store, ramen bar lângă teatru de copii, gelaterie artizanală lângă ambasadă. Această diversitate e activul cel mai prețios și cel mai fragil.“

Al treilea lucru necesar este un actor civic. „Fără cineva care să articuleze viziunea, să producă datele și să mobilizeze comunitatea, regenerarea fie nu se întâmplă, fie se întâmplă în interesul altora.

ARCEN are 20 de ani de activitate patrimonială – Catalog București, Antiseismic District, Cinema Marconi. La Mița Biciclista a demonstrat că un edificiu patrimonial poate deveni motor economic. Amzei Block Party a demonstrat pietonalizarea. Nu pornim de la zero, pornim de la dovadă.“

La Mița Biciclista s-a deschis acum patru ani, dar a ajuns azi la 70 de angajați, peste 500.000 de vizitatori pe an și patru expoziții sold-out, cu zeci de mii de participanți.

„Ce s-a schimbat în jurul nostru de la deschidere? Au apărut în zonă Ni Shibo (ramen bar, noiembrie 2024), Meygu (creveți și cafea de specialitate), Tart Sweet Gallery, iar OTOTO s-a consolidat ca destinație. Patiseria Amzei a explodat ca popularitate. M60 a lansat o inițiativă proprie de pietonalizare a străzii Mendeleev și a colaborat cu ARCEN pentru instalarea de parklets. Nu pretind că totul ni se datorează nouă. Dar efectul de polarizare e real: când un stabiliment cultural cu 500.000 de vizitatori pe an funcționează într-o zonă, atrage alt tip de public, alt tip de antreprenor, alt tip de atenție.“

Practic, Amzei District 2030 duce la scara unui cartier un model care arată că investiția în patrimoniu generează valoare economică în jurul ei.

„Anul 2030 este un orizont, nu un termen fix. E anul până la care credem că transformarea poate deveni vizibilă și ireversibilă, nu finalizată, ci ancorată suficient încât nicio schimbare politică să n-o mai poată opri.“

Planurile în România au ciudata calitate de a nu se materializa niciodată, de a fi mereu luate de la capăt. Astfel, toată lumea rămâne ocupată pentru că aproape niciodată nu se finalizează nimic. Dar Edmond Niculușcă spune că de data aceasta, în cazul zonei Amzei, lucrurile stau diferit.

„Nu e utopie. Fiecare element există deja în embrion: La Mița Biciclista, Block Party, OTOTO, M60, Patiseria Amzei, Ambasada Franței ca vecin. Ce lipsește e cadrul care le leagă într-o viziune coerentă. Amzei District 2030 e acel cadru. Sâmburele există. Acum îi dăm structura instituțională pe care o merită.“

Cultură