Nonconformism dezamagitor

In 1999, Sam Mendes regiza unul dintre cele mai proaspete filme ale sfarsitului de mileniu, “American Beauty”, o socanta dar si optimista disectie a nesigurantei, compromisurilor si alienarii din celebra suburbie americana. Zece ani mai tarziu, regizorul renunta la orice speranta si, intorcandu-se cateva zeci de ani in istorie, infatiseaza aceeasi suburbie inghetata intr-un ocean de frustrare.
Mendes isi distribuie sotia, pe Kate Winslet, si pe partenerul acesteia din “Titanic”, Leonardo DiCaprio, intr-unul dintre cele mai luminoase (pe ecran) si sumbre (in inima) filme ale anului, din avantul romantic al blockbusterului regizat de James Cameron nemaisupravietuind nimic in afara de adancurile inghetate ale unei casnicii pe muchie de cutit.
Subiectul filmului este foarte simplu: sotii Wheeler se muta in linistita suburbie Revolutionary Road, intr-una dintre cele mai frumoase case de pe strazile strajuite de arbori mereu verzi. Dupa cativa ani cei doi au o fata si un baiat, el, Frank, are o plictisitoare slujba la un producator de tehnica de calcul, iar ea, April, vrea sa-si faca un nume intr-o trupa de actori amatori, vis ce se naruie din cauza lipsei de talent. Condamnata la o la fel de plictisitoare viata de casnica, lui April ii vine o idee, pe care Frank o imbratiseaza initial cu reticenta, dar apoi cu din ce in ce mai mult entuziasm: sotii Wheeler se vor muta la Paris, April va lucra ca secretara la o organizatie internationala, iar Frank va incerca sa-si dea seama ce are de gind sa faca in viata. Toate bune pana in momentul cand April ramane din nou insarcinata, iar Frank primeste un post mult mai bine platit in cadrul firmei sale.
Daca in “American Beauty” toata lumea avea (macar aparent) o sansa la redemptiune, nu acelasi lucru se intampla in “Revolutionary Road”, unde Mendes se apleaca insistent si aproape maladiv asupra rabufnirilor celor doi soti, care se cearta isteric, indelung si violent din cauza celor mai nesemnificative motive. Frank si April, care-si privesc vecinii cu un sentiment asemanator milei resimtite pentru niste animale aflate dupa gratii la gradina zoologica, se zbat ultradeprimant, incercand in acelasi timp sa pozeze in fermecatorii, frumosii, nonconformistii soti Wheeler, mandria si subiectul preferat de barfa al intregului cartier. Ca si “American Beauty”, noul film al lui Mendes este tot un studiu al clivajului dintre aparenta si esenta, doar ca regizorul si-a lasat adevaratii nonconformisti in filmul din 1999!
Despre Winslet si DiCaprio, numai de bine, caci interpretarea lor este singura sansa a lui “Revolutionary Road” de a ramane in istorie.
Un alt mare atu este si imaginea extrem de vie si, prin contrast, cu atat mai apasatoare pusa la punct de operatorul Roger Deakins, nominalizat anul acesta, ca si Kate Winslet, pentru “The Reader” si nu pentru filmul lui Mendes. Din nefericire, la finalul acestuia n-are cum sa nu-ti treaca prin minte ca cele doua ore petrecute in sala de cinema te-au dezamagit.

Revolutionary Road/Nonconformistii
R: Sam Mendes
D: Kate Winslet, Leonardo DiCaprio, Kathy Bates, Michael Shannon, David Harbour
Din 6 februarie