Misterioasa seductie a parfumurilor, dincolo de mustatile lui Galliano

Daca, atunci cand adulmecati un parfum Dior, vedeti, cu drag, in fata ochilor, celebrele mustati ale lui Galliano zburlindu-se printre eprubete in cautarea aromei perfecte, sunteti cat de poate de departe de realitate. De fapt, cea mai mare parte a esentelor de parfum comercializate sub etichete de lux sunt produse de cateva companii de parfumerie care le vand apoi caselor de design.

Astfel, casele de lux au devenit brusc mai preocupate de marketingul, ambalarea si pozitionarea miresmei achizitionate, decat de ingroparea designerilor celebri din dotare printre sticlute si eprubete in scopuri de creatie. Costul efectiv al esentei de parfum ajunge acum sa reprezinte doar 8% din pretul total pe care-l platim pentru mult-ravnita si indispensabila sticluta din parfumul preferat.

Esentele in sine pot fi, uneori, supuse unui joc ciudat al hazardului si nu au, in forma pura, vreo preferinta pentru un anumit designer. Astfel, dupa ce Calvin Klein a refuzat o esenta de parfum produsa de IFF (International Flavours and Fragrances), compania l-a vandut lui Ralph Lauren, acesta devenind primul parfum feminin al casei. In mod ironic, aroma aleasa de Calvin Klein a avut un succes modest fata de cea refuzata, care a devenit in scurt timp celebra sub eticheta Ralph Lauren.

Parfumuri cu ciocolata si mango

In ultimii ani gurmanzii se pot bucura nestingheriti de parfumuri pe masura. Cel mai bine vandut parfum din Franta, Angel, de la Thierry Mugler, atrage prin aroma distinctiva de ciocolata, dar se disting si note de caramel, vanilie si miere. Casmir, produs de casa Chopard, are in componenta mango, piersica si nuca de cocos, nota dominanta fiind de vanilie. Parfumurile barbatesti se bazeaza, prin traditie, pe arome citrice. Chiar pe vremuri, cand designerii aveau o contributie mai semnificativa la crearea parfumurilor, anumite arome asociate cu gastronomia erau utilizate si in parfumerie: Femme, de la Rochas, se bazeaza pe note fructate, iar Shalimar (creat in 1925) s-a nascut din pasiunea lui Jacques Guerlain pentru vanilie.

Creatiile recente s-au bazat din ce in ce mai mult pe aromele asociate diverselor alimente, precum cele de pepene, cafea sau ceai verde. Aceasta tendinta nu este insa o inventie moderna, deoarece senzatiile gastronomice sunt, dintotdeauna, legate si de atractia olfactiva.

In vremurile vechi, mancarurile regilor si nababilor erau stropite cu apa de trandafiri, iar in India preparatele din peste, condimentate perfect, erau improspatate de aroma lamailor curatate…antr-o camera alaturata. Unele alimente se bazeaza doar pe seductia mirosului, ca in cazul trufelor, iar la usturoi, ciocolata, cafea sau ceai verde, aroma este la fel de importanta ca si gustul. In unele cazuri, prezenta mirosului certifica prospetimea: orezul fara miros a fost preparat cu ceva vreme in urma, iar painea proaspata degaja un miros total diferit de franzelele care au stat pe raft o zi sau doua.

Renteaza mirosurile contrafacute

Marii producatori s-au grabit sa profite de pe urma reactiilor consumatorilor la diversi stimuli olfactivi. De multe ori, in preajma unei brutarii sau unei cofetarii din Europa sau Statele Unite, trecatorii sunt asaltati de mirosul apetisant al painii proaspete, desi in majoritatea cazurilor painea sau preparatele de patiserie sunt gata ambalate din fabrica, si nu rumenite la cuptor in laboratorul propriu.

Explicatia este simpla si se datoreaza consultantilor de retail care au observat ca anumite mirosuri obtinute pe cale sintetica induc clientilor o stare pozitiva, si ii predispun sa cumpere. Aroma de paine proaspata poate “duce de nas” consumatorii sa cumpere un pachet de paste sau o placinta mai apetisanta de pe raft. Magazinele care nu vand produse alimentare apeleaza de multe ori la arome relaxante, precum cea de vanilie sau levantica, ce creeaza o ambianta prietenoasa.

In vino veritas

Unul dintre cele mai savuroase mistere legate de vinuri il reprezinta motivul magic pentru care sucul fermentat din struguri poate avea urme de parfum de levantica in riesling, arome picante in Gewurtztraminer, sau de cafea rece intr-un Tokay foarte vechi. Pentru majoritatea muritorilor de rand, identificarea puzderiei de arome care se pot ascunde intr-un pahar cu vin, este o sarcina dificila, fara putin antrenament. “In Bordeaux, copiii sunt invatati cum sa perceapa mirosuri de la o varsta frageda. De multe ori chiar aduna diverse materiale in cutii speciale, pentru a-si dezvolta memoria olfactiva”, spune Anki van der Staay, creatoarea colectiei Wine Essence, o cutie de stejar care include 76 de arome de vinuri. La pretul de 1.350$, colectia poate fi considerata extravaganta, insa pentru amatorii de vinuri care vor sa-si uimeasca prietenii printr-o adulmecare priceputa a buchetului, acesta poate fi cadoul ideal.

Varianta mai practica este Wine Aroma Dictionary, format din trei carduri groase, fiecare cu 12 esantioane care faciliteaza recunoasterea diferitelor arome de vinuri, pentru numai 65$.

Remediul de luni dimineata

Pentru cei care urasc cu convingere ziua de luni si tortura avalansei de e-mailuri, documente, intalniri si sarcini urgente care anunta cu brutalitate inceputul unei noi saptamani de lucru, exista totusi o speranta! Sub eticheta sticlutelor “Monday Morning”, produsa de Balancing Blooms zace promisiunea unei combinatii de esente care va vor ajuta sa luptati impotriva stresului si tensiunilor nelipsite zilelor noastre. Compania mai produce, dupa retete originale create in anii ’30, solutii bine mirositoare pentru combaterea neplacerilor unei zile ploioase (“Rainy Day”), un cocteil unic de esente florale vibrante, pentru insomnie si iritare (“Peace”) si chiar pentru apatie si plictiseala (“Get Up & Go”). Chiar daca nu suferiti de nici o indispozitie, puteti comanda la nevoie varianta “Calmdown!” pentru sef sau cel mai apropiat coleg de birou.
andreea.melinte@zf.ro

Cultură