Locul peste care zboară condorii și unde croșetează bărbații

De Peru a auzit toată lumea, însă cei mai mulți asociază automat statul sud-american cu Machu Picchu, una dintre minunile lumii moderne. Odată ajuns acolo îți dai seama că zona are mult mai mult de oferit, începând cu pădurile amazoniene care acoperă 60% din suprafața țării, până la dunele înalte de peste 100 de metri din deșertul Atacama peste care zboară condori uriași. Tot aici dai și peste cămile cu lână de mii de euro și peste bărbați care-și croșetează singuri căciuli pentru a-și găsi neveste.

Înainte să ajung în Peru ascultasem o singură dată melodia „El Condor Pasa“, un imn național neoficial al statului. Odată ajunsă acolo am auzit-o de nenumărate ori, tot mai des cu cât mă apropiam de Canionul Colca, unul dintre cele mai prăpăstioase canioane din lume, de două ori mai adânc decât The Grand Canyon din SUA.

Cu o adâncime ce merge până aproape de 4.200 de metri, acest canion găzduiește circa 100 de condori, păsări imense, și impunătoare în zbor, dar care văzute de aproape par o combinație nereușită între vulturi și curcani.

Canionul Colca merită însă o vizită nu doar pentru a vedea condorii, ci și pentru a admira peisajul de la peste 4.000 de metri altitudine și pentru a face o baie într-unul dintre izvoarele termale cuibărite între creste.

În timp ce temperatura apei se situează la puțin peste 40 de grade Celsius, termometrele arată noaptea câteva grade sub zero. Izvoare termale există într-adevăr și în Austria, ca să nu mai vorbim de Islanda, însă aerul rarefiat de la peste 4.000 de metri altitudine și cele peste 300 de scări pe care trebuie să le urci la plecare dau un farmec aparte locului.

Mai mult, izvoarele peruane sunt situate în creierii munților, cea mai apropiată localitate fiind la mai bine de 10 km distanță. Aici, decorul e aproape de perfecțiune, mai ales dacă ai parte și de o ploaie sau de un cer inundat de stele.

Peisajul din această zonă a statului sud-american este printre cele mai pitorești, culmile terasate fiind presărate cu turme de lame și alpaca și cu localnici care îmbracă zilnic portul național, colorat și greoi. Fusta unei localnice ascunde de cele mai multe ori alte câteva fuste, purtate în straturi pentru a da volum ținutei. Mai mult, nicio ținută nu este completă fară pălăriile lucrate manual. Nu-i de mirare că portul peruan a inspirat de-a lungul vremii zeci de designeri de modă.

În munți nu vezi foarte mulți localnici, iar atunci când apar, fie mână o turmă de animale, fie lucrează câmpul. „Este păstorul turmei de lame. El și soția sa trăiesc aici tot timpul anului, păzind animalele. Ei nu au fost niciodată la oraș“, spune ghidul nostru despre un bătrânel gârbovit, fără dinți, care își ducea în spate o desagă aproape cât el de mare.

Chipul îi trăda vârsta, însă pasul său era încă sigur. „Oamenii de aici – din zonele montane – trăiesc mult, de regulă peste 80 de ani, tocmai pentru că nu s-au lăsat cotropiți de civilizație“, completează ghidul. Curentul electric a ajuns aici abia acum câțiva ani, iar Coca-Cola sau McDonald’s sunt pentru ei încă niște fantezii futuriste ale unei civilizații venite odată cu turiștii.

În această zonă cartofii încă provin din pământ, nu din pastă, iar multe boli se vindecă cu remedii naturiste cum sunt frunzele de coca. Cartoful este de altfel alimentul de bază aici – Peru are câteva mii de specii de cartofi, iar frunzele de coca sunt și energizant și medicament. Frunzele plantei de coca sunt considerate un remediu bun la toate, atât pentru durerile de cap, de stomac sau de oase, dar și pentru răul de altitudine (mai mult de 50% din turiști resimt urcarea la peste 3.000 de metri înălțime).

Legăturile acestei lumi cu civilizația occidentală nu se opresc însă la turism, ci merg mai departe. Vicuna – un animal sălbatic înrudit însă cu lama și alpaca (ambele domesticite) și des întânit în Peru – este poarta către lux a statului sud-american. Mai mult, vicuna este un animal protejat de lege, astfel că vătămarea sau uciderea ei se pedepsește cu închisoarea și cu o amendă de câteva mii de dolari. Poate părea cam mult pentru un animal ce arată ca o combinație de cămilă și capră. Niciuna dintre acestea două nu are însă o blană atât de scumpă. Un pulover din lână de vicuna poate ajunge la câteva mii, chiar zeci de mii de dolari. „Este considerat un material mai fin decât cașmirul“, justifica prețul Miguel, directorul unui magazin de țesături din alpaca, baby alpaca și vicuna. Dacă 6.000 de dolari pentru un pulover din lână de vicuna pare prea mult, atunci poate părea rezonabil să dai 600 de dolari pentru unul din baby alpaca, animale pe care le întâlnești doar în zonele muntoase.

Toată partea de sud a statului sud-american este dominată de creste cu înalțimi de peste 3.000 de metri, însă nu culmile sunt cele care au pus Peru pe harta turistică a lumii, ci situl incaș Machu Picchu, care are o vechime de peste 500 de ani, dar care a fost descoperit abia în 1911, și lacul Titicaca, lacul navigabil aflat la cea mai mare înălțime din lume, circa 3.800 de metri. O călătorie în Peru nu ar fi de altfel completă fără o vizită în aceste două locuri. Când ajungi la Titicaca ai senzația că ai în față o mare și nu un lac, se întinde cât vezi cu ochii. După ce privirea s-a mai obișnuit să vadă doar albastru, la orizont încep să se profileze insulele Uros, aflate la circa cinci kilometri de țărm. Când pășești afară din barcă pe una din insule realizezi că te afli în mijlocul lacului, pe o insulă făcută din trestie, cu case din trestie și bărci din trestie. Singurul lucru care te duce cu gândul către civilizație sunt panourile solare, rupte parcă dintr-un alt film. „Acestea sunt folosite pentru ca locuitorii să asculte radio după lăsarea serii sau să se uite la televizor“, explică ghidul. Câteva mii de oameni trăiesc astfel, zi și noapte, în mijlocul lacului Titicaca pe niște insule create manual, care se schimbă la fel ca o mobilă veche după ce se uzează. Câțiva kilometri mai departe, o altă insulă, de această dată naturală, își așteaptă turiștii. Aici, pe lângă mâncarea deosebit de bună, ce include obligatoriu un păstrăv proaspăt pescuit din Titicaca, se remarcă bărbații de pe insulă care își petrec timpul croșetând. De altfel, toți bărbații poartă pe cap o căciulă făcută de ei înșiși. În funcție de culoarea căciulii realizezi dacă bărbatul este căsătorit sau burlac. „Pe această insulă femeile sunt cele care aleg, și atunci când aleg un bărbat nu se uită după frumusețe sau avere, ci după cât de bine a știut să își croșeteze căciula“, explică ghidul. La început pare totul desprins dintr-o poveste a fraților Grimm, însă după câteva zile în Peru realizezi că la capătul acela al lumii bărbații sunt cei care croșetează, iar oamenii chiar locuiesc pe insule de trestie, în case de trestie și paturi de trestie.

Lista curiozităților nu se termină aici. Spre exemplu, în Lima, un oraș aflat pe malul oceanului, nu plouă niciodată, iar în Valea Sacră vezi temple incașe construite acum mai bine de 500 de ani care au trecut testul timpului. Mai mult, pietrele se îmbină perfect, fără niciun liant, deși fiecare cântărește câteva tone.

Machu Picchu rămâne însă cel mai concludent exemplu, acest sit incaș fiind inclus, nu fără motiv, pe lista minunilor lumii moderne, alături de Marele Zid Chinezesc și Colosseumul din Roma. Încă de când ai ajuns pe drumurile de munte care te duc la Machu Picchu aștepți să se întâmple ceva deosebit. Norii coboară până jos și îmbracă munții care la rândul lor ascund în interior acest sit încaș care a fost descoperit abia acum un secol. Pentru o vedere de ansamblu trebuie să fii pregătit fie să urci câteva zeci de trepte, fie să escaladezi Huayna Picchu, muntele care apare în toate vederile clasice.

Este o luptă cu înălțimile, drumul este abrupt și de multe ori îngust de doar câțiva zeci de centimetri, iar acolo unde se termină drumul începe hăul. Când norii se dau pentru câteva clipe la o parte realizezi însă că a meritat tot efortul.

La doar o oră de zbor de culmile înalte de câteva mii de metri, ajungi în unul dintre resorturile de lux din jungla amazoniană. Aici peisajul se schimbă radical, vegetația luxuriantă fiind populată de maimuțe înfometate, pantere timide și papagali gata să poarte o discuție. Apele sunt însă mai puțin prietenoase, caimanii – rudele mai mici ale crocodililor – fiind mai puțin sociabili.

Pentru un peisaj mai „user friendly“ este necesară o vizită la Islas Ballestas sau The Little Galapagos cum mai sunt ele numite. Inițial ai senzația că ești protagonistul fimului Păsările al lui Hitchcock, însă în curând îți dai seama că miile de păsările – fie ele pinguini, pelicani sau pescăruși – nu sunt interesate de turiști, ci de peștele care ar putea deveni masă de prânz. Tot aici admiri leneșii lei de mare care stau întinși la soare și, după noroc, delfinii aflați în trecere.

La doar o oră distanță de oceanul Pacific se întind deșertul Atacama și oaza Huacachina. În mijocul deșertului ajungi doar cu un buggy – o mașină ce pare ruptă dintr-un joc pe calculator sau din seria de filme Transformers, iar odată ajuns aici începe lupta cu dunele de zeci de metri pe placa de snowboard.

La 10.000 de kilometri distanță fizică de Europa, Peru dezvăluie cu totul altă lume și cutură, iar pentru cei dornici de aventură și inedit America de Sud merită o vizită cât mai îndelungată.

Călătorii