La restaurant cu Peter Imre: Monaco Lounge

E trist ca ceea ce va voi povesti s-a incadrat, pentru mine, la categoria “lucruri speciale”, desi ar trebui sa fie ceva perfect normal, daca am trai intr-o lume normala.
Am fost invitat la un om bun acasa la masa. Invitatia a venit intr-un mod prietenesc, deloc formal, doar pentru ca ne intalniseram cu o zi inainte. “Daca aveti pofta, haideti sa mancam impreuna”, mi-a zis prietenul meu. M-am gandit mult daca sa va relatez aceasta intamplare, pentru ca, in conditii obisnuite, ar fi trebuit sa fie ceva nu stiu daca banal, dar, in orice caz, deloc iesit din comun. Si totusi a fost, pentru mine cel putin, pentru ca am avut parte de una dintre cele mai placute dupa-amieze de mult timp incoace.
Casa prietenilor mei era pur si simplu captusita cu dragostea unuia pentru celalalt si emana bun-simt, bucurie si placerea de a primi prieteni. De-acum incolo o sa o denumesc Casa bucuriei impartasite. Am mancat o ciorba de fasole cu afumatura de casa si cu niste ceapa rosie strivita si tavalita prin sare, atat de buna ca m-am simtit in al noualea cer gastronomic. La inceput m-am delectat cu o super telemea de oi, pe care gazda cred ca a procurat-o fraudulos, prin contrabanda, avand in vedere noile dispozitii.
Apropo, guvernanti, in loc sa va bateti in biletele, aduceti-ne branza inapoi! La prietenul meu acasa, pe langa mancarea excelenta, am avut parte si de conversatie deschisa, cu umor de buna calitate, care facea sa rasune incaperile de hohote de ras sanatos.
Din pacate, ne-am dezobisnuit sa avem intalniri de familie, in care sa nu fie tema de discutie, ci doar sa ne simtim bine. Adica intalniri de ne face placere, nu de trebuie.
De asta mi s-a parut asa iesita din comun ziua aceea – oameni care ne-au primit cu caldura si prietenie, in tinuta lejera de casa, fara sa incerce sa ne ia ochii cu aranjamente ostentative. A lipsit isteria generalizata de tipul “Ai auzit ce-a mai zis cutare?” sau “S-a mai gasit si celalalt biletel? Am auzit ca e si unul albastru”. Trebuie sa va marturisesc ca politicienii astia m-au bulversat asa de tare ca nici nu mai am capacitatea sa fac diferenta intre minciunile bune si minciunile rele.
Cat despre ce se intampla, maestrul spune ca, inainte ca un lucru sa fie spus, trebuie tinut cont de trei elemente: de maniera, de loc si de timpul la care se spune. Las la aprecierea dumneavoastra sa fie judecat cine, ce, cand si cum spune. Cred ca pe viitor ar trebui sa alegem politicienii care ne promit cel mai putin, pentru ca asa am avea cele mai mici deceptii. Revenind la atmosfera minunata de la prietenii mei, trebuie ca asa au trait, la intorsura secolelor, oamenii care se respectau. Se adunau la o ciorba de fasole, la un platou cu telemea si slaninuta cu ceapa. Ce importanta e dragostea din casa, caldura cu care am fost primiti si lipsa de falsitate a evenimentului. Cred ca nu are importanta venitul pe care il ai, ci autenticitatea sentimentelor, dragostea cu care iti tratezi familia si oaspetii.
Va povestesc toate acestea pentru ca am gasit un loc in Bucuresti care mi-a dat aceeasi senzatie, de intimitate, eleganta deloc fortata, bon-ton. Pesemne ca patronului i-au placut eleganta si stilul din Monte Carlo, asa ca si-a botezat restaurantul Monaco Lounge. Inainte sa intru, am fost oarecum reticent, pentru ca, totusi, in centrul istoric al Bucurestilor, pe strada Covaci, poate mi-as fi inchipuit si altceva decat un nume asa cosmopolit. Dar eleganta interiorului m-a convins ca numele restaurantului a fost foarte bine ales si e si nimerit.
Monaco Lounge are incaperi foarte luminoase, aerisite, cu mobila fina si candelabre gratioase. Pe pereti, poze din regatul minuscul si afise vechi, frumos inramate, despre circul de la Monte Carlo, care e cu totul si cu totul altfel si cu mult mai mult staif decat asta de la Bucuresti. Stiti ca inainte se numea Circul de Stat. Acum, e Circul de Stat si de Guvern. Tot la Monaco s-a gasit loc si pentru niste afise cu Formula 1 si cu masina lui Stirling Moss. Spatiul e folosit exact ca la Monte Carlo, adica fiecare centimetru e valorificat, desi lasa loc de intimitate. Mi-au placut parchetul domnesc, dar si geamurile mari care te lasa sa contempli forfota strazii si tiganusii care alearga prin zona seara. Nici chiar ca sa fiu politically correct nu pot sa zic “micutii rromi”. Eu cred ca totul e in accent – tonul face muzica.
E o atmosfera de familie si putine restaurante din Bucuresti ofera asa ceva. E ca si cum am venit la om acasa. Sigur, intr-un cadru foarte elegant, dar lipsit de ostentatie, exact ca la prietenul meu, un loc unde oamenii mananca bine si rad degajat.
Am inceput cu o supa de ceapa facuta ca la carte – groasa, aromata, peste care se gasea un strat de parmezan, gros cat banchiza de gheata din Antarctica inainte de incalzirea globala. Tot pe post de antreu merita sa incercati ravioli, paste facute in casa, cu sos de rosii si pasta de masline. Dar poate ca zacusca mediteraneeana e cel mai in ton cu numele locului – legume taiate foarte fin si trase la tigaie in ulei de masline, servite cu inimi de anghinare si petale de parmezan crocant. E exact genul de mancare usoara, sanatoasa si gustoasa care a facut celebra bucataria mediteraneeana.
La felul principal, ne-au adus cel mai bun piept de rata din experienta mea – aproape saignant, in sos caramel si cu o nuanta de gust de portocala. Carnea nemaivazut de frageda era marginita de o pielita crocanta, bine prajita. Ca garnitura, gratin de pommes de terres dauphinois, plus o mana de cubulete de cartofi si mere amestecate cu sunculita afumata de rata. Tot pentru felul principal, dorada la gratar, cu piure de morcovi si somonul cu ciuperci si cartofi sunt alte motive pentru care merita sa luati in considerare modul in care se gateste in sudul Europei.
Elegant loc – facut de oameni care se respecta, pentru oameni pe care ii respecta si care se respecta, la randul lor. E un cuvant care parca a iesit din vocabularul nostru in ultima vreme. Mai respecta cineva pe cineva? Daca la un nivel asa inalt balacareala a ajuns la asemenea dimensiuni, oare asta e modelul de urmat? Sau trebuie sa ne retragem la Monaco Lounge si sa traim in alta realitate? Oamenii buni care se uita la circareala asta cu greu pot sa-si dea seama cine are dreptate – daca o avea cineva dreptate. Tot ce vedem e doar un balci ieftin si fara sens. Ca sa mai uit de balci, m-am infipt in painea de casa, chifle si batonase, cu sau fara susan si mac, bine coapte si pufoase, asa de proaspete ca-ti vine sa mananci numai paine.
Dar tot am mai lasat loc si pentru desert. Cred ca in copilaria mea nefericita nu mi-au dat dulciuri parintii, asa ca acum supracompensez si, fara nicio discriminare, imi place tot ce e dulce. La Monaco Lounge, specialitatea casei e pieptul de rata, dar cred ca eu o sa mai vin mai ales pentru desert. Mai tineti minte umplutura de la cremsnit? Imaginati-va o crema din asta, foarte fina, in care se pune zmeura intreaga si totul e varat intr-o punguta de foietaj, inconjurat de coulis de framboises.
Ca sa nu mai zic nimic de moelleux de chocolat (la ei se numeste prajitura Emma) – aluat foarte fin de pandispan, umplut cu o crema dulce amaruie de ciocolata si inconjurat de sos de vanilie. Daca vezi asa ceva, cui ii mai pasa de biletele? N-aveti decat sa va scrieti pana se termina biletelele…
Nu vreau sa omit nici tarta de lamaie cu un sorbet de capsuni langa – asa ceva se face numai in casele foarte elegante de la Paris. Tineti minte ca vorbiram noi ca o bucatarie etnica e intr-adevar validata atunci cand cei din etnia respectiva sunt prezenti in restaurant? Ca sa ma fac inteles – chinezi in restaurantul chinezesc, indieni la cel indian etc. Imi aduc aminte ca, in tineretea mea, o fata care imi era tare, tare draga s-a intamplat sa fie intr-un grup cu care am mers la Monaco, la un moment dat. Impresionata de ordinea si curatenia din diminutivul stat, mi-a spus “Sunt foarte ordonati monacoistii astia!” Ei bine, in restaurantul asta am vazut monacoisti. Sau poate or fi fost francezi… Trebuie sa va spun ca monacoistii de la Monaco Lounge gatesc grozav si te primesc cu drag, asa ca pentru servicii, pentru ambianta placuta si pentru bucataria inovatoare, primesc 5Imre.
In asteptarea urmatorului biletel, va doresc pofta buna la Monaco Lounge. Unde tanarul titan din Rahova isi poate scoate la masa iubita, dupa care le spune prietenilor: “Am fost la Monaco!”

Str. Covaci nr.16. Rezervari la: 021/314.00.79

Gastronomie /La restaurant cu Peter Imre