Cultură /La restaurant cu Peter Imre
La restaurant cu Peter Imre: Fereste-ma, Doamne, de Christie's...
Auzisem spunandu-se despre Christie's, ca e un loc prietenos, unde mananci si mult, si bine. Un loc indicat pentru o seara in care vrei sa te relaxezi. Asa ca, simtind nevoia de relaxare si, ca intotdeauna, de o masa buna, mi-am zis ca ar fi o varianta potrivita pentru saptamana asta
Auzisem spunandu-se despre Christie’s, ca e un loc prietenos, unde mananci si mult, si bine. Un loc indicat pentru o seara in care vrei sa te relaxezi. Asa ca, simtind nevoia de relaxare si, ca intotdeauna, de o masa buna, mi-am zis ca ar fi o varianta potrivita pentru saptamana asta. Mi s-a parut interesant si pentru ca imi amintea de casa de licitatii, astfel ca n-am mai ezitat – poate da de, da de: s-o scoate ceva la licitatie si aici, o friptura ceva.
Dupa cum o sa va povestesc imediat, treaba cu prietenia e mai subtire. Dar despre licitatii e cu siguranta vorba, pentru ca, asa cum scrie pe prima pagina a meniului, imprudentii care decid sa mearga cu toata gasca de prieteni la Christie’s, drept rasplata, vor plati cu 10% mai mult. Deci sfatul meu este sa va impartiti in grupuri de cate cinci si sa va prefaceti ca nu va cunoasteti. Asa mi-am dat seama ca, in sfarsit am descoperit mersul economiei de piata in Romania si realizez ca pana acum am fost intr-o mare confuzie. Pana acum, traiam cu falsa impresie ca, cu cat cumperi mai mult, cu atat se reduce pretul mai mult. Mai putin la Christie’s (cine o mai fi si fata asta?), unde, cu cat sunteti mai multi, cu atat veti plati mai mult. Asta seamana cu modul de gandire al politicianului roman: “Cu cat sunt mai prost, cu atat trebuie sa primesc mai multe voturi”. Oare care o fi explicatia? Daianu sa fie ala care poate sa explice strategia asta economica.
Aveti mare grija la Christie’s, pentru ca sunteti pe teritoriu minat, iar capcanele sunt la tot pasul. Incepand cu usa de la intrare, pe care scrie cu litere de-o schioapa ca restaurantul Christie’s e proprietate privata (or mai exista restaurante proprietati neprivate, adica gospodarii de partid si de stat? Eu am crezut ca macar asta e in maini private. Sau poate ca proprietarul a ramas cu sechele din anii ’90) si ca patronii isi rezerva dreptul sa isi selecteze clientela in conformitate cu regulamentul interior (caruia trebuie sa ne supunem). Pe care nu-l afiseaza, asa ca, stresat, impingi usor de usa gandindu-te ca ar putea fi sute de motive pentru care sa fii expulzat fara nicio ceremonie: poate nu esti imbracat cum trebuie, poate esti prea slab sau prea gras, poate nu le plac brunetele, barbatii de peste 40 de ani sau persoanele care respira greu. Cine poate sti? E unicat restaurantul asta. Incultura mea economico-comerciala si de restaurante e de vina, pentru ca n-am mai vazut asa ceva. Si eram asa de bucuros ca scapasem pentru cateva ore de regulamentul de acasa si de la serviciu – o multinationala e o colectie de regulamente. Prin definitie, aici se remarca tendinta de a reglementa absolut tot, pana la politica de alaptare la locul de munca. Credeti-ma – stiu despre ce vorbesc si cu oarecare rusine recunosc ca la crearea unora dintre aceste reguli am participat si eu in tineretea mea. Dar speram ca un restaurant, o aventura de familie, ar trebui sa fie sau ar putea fi mai putin reglementat. Sau, daca e, macar sa li se aduca la cunostinta clientilor ce si cum, ca sa nu comita oamenii gafe impardonabile si sa fie astfel dati afara din restaurant cu dumicatul in gura. Chelnerul, desi tanar si prezentabil, cred ca a fost educat in spiritul de intoleranta al locului, asa ca se multumeste doar sa mormaie si sa se incrunte cand au loc tentative de comunicare din partea clientilor. Eventual, daca iti trage una peste ceafa, nici nu stii daca e conform regulamentului intern sau e el doar nervos, de la astenia de primavara. Cred ca de asta are tendinta sa faca militarie cu clientii.
Din fericire, locul e mult mai placut si mai cald decat s-ar spune judecand dupa placuta de la intrare. Daca reusesti sa treci de usa si sa pasesti inauntru, restaurantul e o adunatura placuta de obiecte care creeaza o atmosfera primitoare si calda (iluzie distrusa rapid de chelner). Vila impunatoare a fost decorata cu sobe de teracota, cu oglinzi in rame mari si aurite, cu reclame vechi, cu candelabre in stilul interbelic si cu un radio cam din aceeasi perioada. Scaunele sunt tapitate cu piele moale, numai bine cat sa te relaxezi si sa savurezi mixul original de muzica – si cand spun original ma gandesc ca nu cred sa existe alt loc unde sa asculti in aceeasi seara si Beatles si Stela Enache.
Fondul sonor m-a relaxat, mai ales ca de saptamana asta e si mai multa liniste in familie, pentru ca tata-socru a scapat de slujba. Apropo, ati vazut ce armonie a fost intre Traian si Calin la decizia de numire a noului ministru al justitiei? Aproape ca si cum am fi fost intr-o tara normala. Astia doi daca nu-s atenti pana la urma se imprietenesc. Cred ca au facut-o pentru femeile din Romania, ca de Martisor sa para amandoi mai gentlemeni, mai pacifisti. Acum ca avem o garnitura completa de ministri, putem sta linistiti pentru ca lucrurile or sa mearga struna. Nici n-o sa observam ce vertiginos ne creste nivelul. De trai.
Revenind la Christie’s, pentru un bistro, mancarea e ok, destul de civilizata. Desi, probabil din dorinta de a fi originali, au amestecat buletele de cascaval cu chimen, si ce rezulta nu e neaparat o reusita. In schimb, ciupercile cu gorgonzola sunt bune, ca si carnatii combinati cu sunculita afumata si acoperiti cu cascaval topit. Carnatii usor afumati m-au facut sa uit pentru cateva clipe de amenintarea regulamentului interior, dar mai apoi mi-am amintit sa fiu atent cum cer niste muraturi, ca sa nu decida chelnerul ca am incalcat una dintre reguli si sa ma dea afara in suturi. Cred ca exista o linie foarte fina intre ceea ce trebuie reglementat in viata si ce trebuie lasat la bunul simt al oamenilor. Stiu ca va fi foarte multa lume care va spune ca, in functie de gradul de civilizatie al societatii, vin si reglementarile. Eu subscriu la teoria care spune ca un om liber nu e acela care face tot ce vrea el, ci care poate sa aleaga sa nu faca ceea ce nu vrea. Totusi, in societatea romaneasca, suprareglementata dupa parerea mea, n-am simtit eficienta gardurilor atunci cand pe infimele portiuni de autostrada din Romania, caruta trasa de cal vine din sensul opus, iar localnicii traverseaza ca niste iepuri bezmetici autostrada, de parca ar fi pe Magheru.
Dar e bine cu regulile ca macar parlamentarii au ce face, dupa ce-si repara ceasul elvetian cu briceagul. Interesant loc si Parlamentul asta – unul se ridica in picioare si spune ceva, nimeni nu-l asculta, dupa care niciunul nu e de acord cu el. As vrea tare mult sa ma fac si eu parlamentar macar pentru o perioada, sa-mi pot desface ceasul cu briceagul. Trebuie sa fie greu si pentru ei sa vina unul si sa le spuna: “Treziti-va ca s-a terminat programul de lucru”. Dupa parerea mea, dorm ca sa recupereze dupa muncile colaterale Parlamentului. Dar va fi frumos anul asta. Acum suntem in perioada de acumulare – toti incearca sa stranga o cantitate cat mai mare de scaune, ca pe urma sa aiba ce sa verse in capul celorlalti. Si totusi, daca ar fi sa aleg ce as vrea sa fiu, intre politician si ziarist, evident as alege prima varianta.
Poate ca atunci n-as mai sta stresat la Christie’s ca ma dau afara daca nu ma port bine. Ca de la politicieni nu are nimeni nicio pretentie de maniere. Desi, uitandu-ma in jur, nici oaspetii de la Christie’s nu mi-au dat senzatia ca ar fi genul de oameni care sa se suie pe masa sau sa urineze pe soba de teracota. E adevarat ca am fost prin niste locuri unde distractia gastronomica pe persoana intrecea cu mult venitul mediu al romanilor, dar pe usa nu scria ca vrea cineva sa ne selecteze. Oricum, nici pana acum nu am inteles care sunt criteriile: inaltime, greutate, IQ (trebuie sa fii cel putin la fel de inteligent ca si chelnerul ca sa te poti intelege cu el). Sau poate sunt excluse persoanele care isi schimba ciorapii mai rar decat saptamanal. Desi, in cazul asta, ar trebui sa fie cineva postat la usa sa miroasa ciorapii. Sunt convins ca exista o explicatie, dar, fiind singurul restaurant care aplica o asemenea politica, n-ar trebui sa ne lase sa ghicim. Dar ideea e buna, altfel – ar trebui sa scrie si pe usa Parlamentului: “Noi, poporul roman, ne rezervam dreptul sa-i alegem doar pe incompetentii pe care-i credem de cuviinta” (asta se numeste vot uninominal).
La felul principal, mancarea a fost buna si cred ca as fi putut chiar sa o mananc daca nu ar fi fost o mica problema – si anume toate garniturile erau reci. Ca moartea. Sau, mai bine zis, ca atitudinea chelnerului. Muschiul de vita cu gorgonzola era chiar foarte gustos, dar broccoli de langa el era asa rece si fleoscait incat chiar ti se taia orice pofta de mancare. Pulpele de pui dezosate la gratar – din nou foarte bune, dar piureul era gheata. Iar de cartofii wedges nici nu mai vorbesc, pentru ca au facut imposibila consumarea muschiuletului de porc impletit. La desert, situatia s-a repetat – clatitele erau reci, papanasii erau deja sleiti si usor rancezi, numai inghetata a fost buna pentru ca ea chiar trebuie sa fie rece. Poate fac economie la gaze, ca suntem la sfarsitul iernii si s-or fi terminat fondurile de incalzire. Asa cum au pus pe usa ca au dreptul sa-si selecteze clientela, eu de la ’89 incoace am dreptul sa-mi selectez restaurantele, asa ca nu-i voi mai deranja. Va fi o simbioza perfecta – ei cu clientela lor, eu cu restaurantele mele.
Totul s-a terminat intr-o nota trista – a fost o saptamana banala, cu un restaurant banal – totul foarte banal. Asa ca imi cer scuze de la cititori ca n-am putut sa le spun ceva interesant. E bine totusi sa ai parte de perioade din astea in viata in care nu se intampla nimic, ci doar esti.
Dar, ca sa nu mai filozofez, mi-am dat seama si ca e bine sa mai nimeresc la restaurante din astea, pentru ca asa am totusi sanse sa-mi respect promisiunea cu kilogramele.
Christie’s primeste 2Imre pentru ca au acoperis si nu ploua inauntru.
Str. Aaron Florian nr.3A. Rezervari la: 021/218.65.68
Cultură /La restaurant cu Peter Imre
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
Cristina Roșca, După Afaceri Premium: București, ce bine că ești!
