La restaurant cu Peter Imre

Die Deutsche Kneipe

De la Paris, am aterizat direct la Die Deutsche Kneipe, pe strada Stockholm. E drept ca este o zona de vile, dar restaurantul este de fapt o carciumioara de cartier, amenajata intr-o casa veche. Evaluand interiorul, as spune ca seamana mai degraba cu un restaurant din vechea DDR, iar lambriurile si mesele de lemn lacuit imi amintesc de Goodbye Lenin, cand familia ajunge la coliba de vacanta de la marginea Berlinului de Est.

Ca orice crasma (definita drept un loc de intalnire pentru prieteni), nu se doreste a fi un local de lux. Multitudinea de reclame vechi la bere completeaza perfect kitsch-ul inaugurat de tablourile ce reprezinta soldati prusaci, de Baba Cloanta de pe perete si de ilustratele cu flori din vremea bunicii. Altfel, multe cabluri care traverseaza casa si care, cu putina ingeniozitate, ar putea fi camuflate perfect.

Totusi, atmosfera este placuta, chiar daca, atunci cand am cerut mai multe lamuriri despre felurile de mancare cu nume germanice, prima chelnerita a realizat brusc ca se afla de prea putina vreme in restaurant si a chemat-o pe proprietara in ajutor. Iar daca aveti unele dubii in privinta spiritului prusac, ajunge doar sa va spunem ca patroana a devenit suspicioasa si oarecum agresiva cand a sesizat ca indraznisem sa pozam supa de branza – de altfel extraordinara, din patru feluri de branza, suava si cremoasa. A urmat un schimb de replici – este restaurantul ei, de ce fotografiem etc. Eu am remarcat ca este supa mea si ca am dreptul sa o fotografiez in orice pozitie si din oricare unghi, la care vajnica Brunhilda a raspuns debordand de ospitalitate ca, de fapt, nu este supa mea pana nu platesc. Initial, m-am gandit ca ar fi trebuit sa platesc inainte, dar nu stiu decat un singur serviciu pe lume la care plata se face inainte.

In alta ordine de idei, Die Deutsche Kneipe nu va pune in pericol renumele bucatariei franceze, dar cu siguranta este un loc unde oamenii cu un venit mediu pot veni sa petreaca o dupa-amiaza sau o seara foarte placuta, printre diferitele soiuri de bere, dintre care cu bucurie semnalez prezenta berilor nefiltrate, naturale, din grau.

Parca si Radio Romantic suna acceptabil in loc de yodlere, desi, dupa ce m-au reperat, au introdus imediat o caseta cu muzica nemteasca, astfel ca, pentru restul serii i-am ascultat pe colegii lui Udo Lindenberg. Oricum, cred ca proprietara se bazeaza mai mult pe bucataria si pe berea buna si nu-si bate prea tare capul cu decorarea crasmei. De altfel, nimeni nu i-a acuzat vreodata pe nemti nici de fantezie debordanta, nici de elitism in decoratiuni interioare – totul este pur si simplu corect.

Meniul este compus din specialitati nemtesti, ceea ce presupun ca atrage din plin o sumedenie de lucratori de la Ambasada Germaniei.

Carnaciorii rosii Debreczin, subtiri si picanti, prajiti, crocanti, acompaniati de cartofi nemtesti (taiati felii si prajiti cu ceapa si slanina) si de varza acrita in vin, cu chimen si cimbru sunt un deliciu, iar in asemenea momente imi pare rau ca nu beau bere pentru ca este intr-adevar o combinatie perfecta. Painea neagra contine la randul ei chimen si merge tare bine cu mancarurile suculente si portiile pantagruelice.

Dupa inca o altercatie cu patroana despre cine ce drepturi are si cine ce poate fotografia, am simtit rigoarea nemteasca. Bine macar ca ne-a lasat sa mancam in continuare. Locul e cu adevarat Deutschland, Deutschland ber Alles, inclusiv atitudinea proprietarei, astfel incat pot spune cu certitudine ca nu fineturile o sa stea la baza succesului acestei carciumi. Realmente nu ii inteleg pe acei restauratori care adopta o atitudine belicoasa, de parca datoria lor este sa apere cu price pret o fortareata, nu sa asigure satisfactia clientului. Si, dupa cum am mai spus, intr-o unitate de alimentatie publica, clientul poate fotografia ce vrea, atata vreme cat pleaca multumit. M-am saturat de proprietarii care fac alergie la poze – ar fi mai bine sa fie atenti si sa corecteze lucrurile de care nu sunt tocmai mandri, in loc sa-si streseze oaspetii.

Cu toate acestea, mancarea si atmosfera de la Deutsche Kneipe sunt impecabile, iar localul este perfect si pentru acei afaceristi romani care vand textile in Germania si care se pot familiariza aici cu limba si cu deliciosul fleischwurst insotit de salata de cartofi.

Este un restaurant unde merita sa mergeti, dar nu la costum, ci cu o camasa in carouri cu manecile suflecate si cu vreo cinci prieteni in jurul mesei, care sa spuna bancuri desuete si sa vorbeasca despre fotbal. Pe mine locul m-a castigat si o sa revin pentru minunatii carnati si pentru serviciul rapid si corect. Mancarea este exceptionala, mai ales ca nici nu este insotita de nenumaratele fite si figuri din unele restaurante pompoase.

La un moment dat, vazand cat sunt de incantat de cartofii nemtesti, la care am solicitat de altfel un “bis”, patroana m-a invrednicit cu umbra unui zambet, lucru rar la neamul acesta atat de riguros. Intr-adevar, dupa cum scrie si in “prefata” meniului, clientul este rege, dar nu guverneaza la Die Deutsche Kneipe. Oricum, in acele clipe, am incercat o simpatie “pe NV” pentru sotul patroanei.

Dar sa revenim la vedetele restaurantului – carnatii. Dupa umila mea parere, fleischwurst s-ar traduce drept carnat cu carne, pe care va sfatuiesc sa il incercati – apetisant, de dimensiuni considerabile, in forma de potcoava, se potriveste foarte bine cu salata de cartofi cu ceapa si castraveti. Repet – bate multe fitosenii de la stabilimentele cu pretentii, in vreme ce puiul Deutsche Kneipe rumenit la cuptor, crocant, stropit cu smantana si usturoi si servit cu legume gratinate este nemaipomenit, auriu si aburind.

Am incheiat cu un desert nemtesc (wafel de casa cu dulceata fierbinte de visine, inghetata si frisca si, bineinteles, strudelul cu mere si inghetata). Un desert tipic nemtesc, corect si gustos. Cu toate acestea, ii recomand Brunhildei sa scrie corect cuvintele “dulceata” si “fierbinte”, pentru ca greselile de ortografie nu prea merg cu rigoarea nemteasca.

PS: De 8 Martie, am trecut pe la La Villa si sunt incantat sa raportez ca Ivan, bucatarul importat din Franta a devenit din ce in ce mai bun, iar, dupa parerea mea, restaurantul este impecabil si de neinvins. Intr-adevar, criteriul timpului functioneaza.
Str. Stocholm 9. Rezervari la tel: 021 679 23 63

Gastronomie