Fostul CEO al Freshful by eMAG a intrat în antreprenoriat și și-a deschis propriul restaurant. Ce își dorește el de la Molf?

Într-o lume în care bunele maniere sunt legi nescrise, iar restaurantele își „selectează“ clientela, în timp ce influencerii îți explică pas cu pas cum să mănânci cu delicatețe academică, în București apare un loc care vrea să facă opusul, așa că îi invită pe oaspeți să molfăie! Un loc unde pofta nu se cere scuzată și unde gestul de a mușca din ceva bun nu este condamnat, ci încurajat. Mâncarea poate fi și o joacă, o formă de exprimare liberă, nu doar un ritual strict al etichetei. Cel puțin, nu la Molf. Care e povestea sa?

Molf este un vis „dospit“ cel puțin un deceniu. Rețeta care a dus la realizarea sa a fost simplă: doi oameni cu experiențe în domenii diferite, dar cu un vis comun – să petreacă mai mult timp în bucătărie, unde să se joace precum în copilărie, din dorința de a reda altora bucuria de a mânca liber. Astfel, Andrei Popescu și Cristina Mălai au decis să investească 150.000 de euro într-o aventură culinară pe bulevardul Mărășești, unde, la începutul lunii aprilie, au deschis restaurantul Molf.

„Bucătăria a fost mereu un spațiu de reconectare pentru mine – fie că vorbim de gătit acasă, pentru prieteni, fie de descoperit gusturi în călătorii. Așa a apărut dorința de a construi un loc care să exprime exact asta: plăcerea de a savura mâncarea, fără grabă, fără pretenții inutile“, a spus Andrei Popescu, cofondator al Molf, într-un interviu acordat După Afaceri Premium.

Cu 10 ani de experiență în e-commerce și tehnologie, el și-a dedicat ultimii ani platformei online de livrare la domiciliu Freshful by eMAG, al cărei CEO a fost. După o perioadă intensă de decizii rapide și provocări, a simțit nevoia de o schimbare și a descoperit plăcerea de a face ceva tangibil și apropiat de oameni. Împreună cu Cristina Mălai, cunoscută drept Chef Mălai, care a lucrat în mai multe restaurante de renume din București, printre care și The Artist, a conturat Molf, despre care afirmă că este un loc de joacă pentru adulții care încă se bucură de lucrurile simple.

Molf vine de la verbul „a molfăi“, care descrie gestul instinctiv și copilăros de a te bucura de mâncare, de a mânca cu poftă. „Am vrut un nume simplu, cald, care să te facă să zâmbești. Când am zis «Molf» prima oară, în glumă, a părut genul de idee care nu iese din minte. Și-am știut că asta e.“

La Molf, Andrei și Cristina își propun să estompeze granițele dintre fine dining și comfort food. Își doresc un echilibru între mâncarea serioasă și atmosfera relaxată, unde vizitatorii nu trebuie să se simtă constrânși de reguli. Ei vor ca oamenii să vină flămânzi – nu doar de mâncare, ci și de gust, experiență și timp petrecut cu prietenii.

Filosofia lor este simplă: mâncare cu sens, gătită cu grijă și servită fără complicații. Lucrează cu ingrediente locale de sezon, dar se inspiră și din bucătăriile internaționale. Se joacă cu tehnici și platinguri moderne, dar susțin că nu pierd din vedere esența: mâncarea trebuie să fie delicioasă, nu doar interesantă. „Am învățat, în e-commerce, cât de mult contează experiența completă – nu doar produsul în sine. Și mai e ceva: suntem un restaurant cu suflet de start-up. Experimentăm. Ascultăm feedback. Ne adaptăm“, a subliniat Andrei.

Meniul de la Molf e, într-un fel, un jurnal culinar. Fiecare fel de mâncare are în spate o poveste – o amintire, o destinație sau o conversație avută în bucătărie de cei doi fondatori. „Pentru mine, călătoriile au fost mereu despre gusturi – sendvișurile absolut delicioase din deli-urile newyorkeze, mirosul unei piețe locale din Italia, condimentele unui street food perfect gătit în Istanbul sau o masă simplă, în mijlocul satelor săsești, zona mea preferată din România. Toate experiențele astea s-au așezat, cumva, în ADN-ul restaurantului“, a explicat Andrei.

Chef Mălai, cu un background puternic în bucătărie, are o abordare foarte intuitivă. Ea vine cu tehnică și finețe, Andrei vine cu instinctul de client – ce i-ar plăcea să mănânce, cum ar vrea să arate, ce l-ar face să se întoarcă. „Nu urmărim trenduri, ci gusturi reale, oneste.“

Acum, un fel de mâncare „semnătură“ la Molf sunt sendvișurile, iar cel mai bine vândut este Molfzilla Reuben. E un sendviș cu pastramă de vită, „un monstru simpatic și delicios, care a devenit rapid un fel de simbol al casei. Ne place să spunem că e greu de mâncat cu grație, dar ușor de iubit“.

Numele lui – Molfzilla – e un joc de cuvinte, parte din identitatea restaurantului, dar și o declarație de intenție: „nu ne luăm prea în serios, dar luăm gustul foarte în serios“. Proprietarii îl recomandă cu un pahar de vin roșu. Iar, la desert, specialitatea casei este Tiramisu cu Gorgonzola, un preparat semnat de Chef Mălai.

„Cred că gastronomia fine dining din România a evoluat enorm în ultimii ani – atât ca tehnică, cât și ca mentalitate. Avem din ce în ce mai mulți chefi talentați, localuri cu viziune, restaurante care joacă în liga internațională. Și asta nu poate fi decât un semn bun: începem să ne apreciem ingredientele, să redescoperim rețete, dar și să inovăm fără teama că «nu se face așa».“

Totuși, nu toți oamenii își doresc experiențe de fine dining în fiecare zi – și aici crede el că apare spațiul în care Molf să se poziționeze. „La Molf, nu ne propunem să concurăm cu fine dining-ul, ci să oferim o alternativă relaxată, dar la fel de atentă la gust și calitate“, a menționat Andrei.

Astfel, localul vrea să fie spațiul unde oamenii vin să mănânce bine, să se simtă în largul lor și să nu aibă nevoie de o ocazie specială pentru a ieși în oraș. Fără formalități, cu mânecile suflecate, muzică pe fundal, un pahar de băutură pe masă și o atmosferă în care pofta este încurajată, nu scuzată. Molf vrea să fie dovada că gastronomia poate fi serioasă fără să fie scorțoasă.

Fondatorii cred că experiența nu stă în decor sau în cât de sofisticat e limbajul meniului, ci în cât de tare îți „tresar“ papilele și cum te simți în locul ăla. Nu contează dacă mănânci cu furculiță de argint sau cu mâna – contează dacă vrei să mai iei o înghițitură. Și încă una. „Așa că, dacă avem un mit de demontat, ar fi ăsta: că mâncarea bună trebuie să fie solemnă. În final, gustul nu are dress code. Doar poftă.“

Astfel, Andrei și Cristina au căutat un spațiu accesibil, dar cu personalitate. Au ales o zonă centrală, aproape de parcul Carol, de clădiri de birouri și totuși, în mijlocul unor ansambluri rezidențiale, tocmai pentru a atrage o comunitate diversă și vie. Ideea a fost să creeze un loc cu atmosferă relaxată și cozy, în care oamenii să se simtă ca acasă – nu într-un spațiu pretențios. Restaurantul este mic și are inclusiv mese de tip „sharing“, concepute special pentru ca oameni care vin singuri sau care sunt necunoscuți să poată pleca prieteni.

„Avem în minte mai degrabă o stare decât un profil clar de client. Clientul ideal la Molf e omul care vine cu poftă și fără pretenții inutile. Care nu caută farfurii de Instagram, ci gusturi care chiar spun ceva. Care râde, povestește, molfăie cu poftă și dă un «mhm!» sincer la prima înghițitură.“ Poate fi un cuplu care iese la prânz într-o miercuri oarecare, o gașcă de colegi care-și transformă pauza de masă într-o minisărbătoare sau cineva care vine singur și pleacă cu un prieten nou. „Ne dorim un public curios, deschis, relaxat. Nu contează vârsta, ocupația sau dacă știi să pronunți «redukție». Contează doar să-ți placă mâncarea făcută cu grijă și să-ți găsești locul în energia noastră. Restul vine de la sine“, a spus Andrei.

Deschiderea Molf a avut loc pe 3 aprilie, cu un soft opening alături de aproximativ 80 de prieteni – puțin peste capacitatea restaurantului, inclusiv terasa. Din 4 aprilie, localul a intrat direct în regim full service, cu meniul gata, echipa pregătită și dorința de a pune în farfurie tot ce a fost construit în câteva luni. Nu a avut loc o deschidere oficială, cu panglică, dar fiecare masă a fost ocupată.

„În ceea ce privește investiția, ne-am încadrat undeva în jurul sumei de 150.000 de euro.“ A inclus aici amenajarea completă a spațiului, bucătăria profesională, brandingul și toate detaliile care fac diferența – de la mobilier și echipamente până la formarea echipei și primele luni de operare. „Am tratat totul cu rigoarea unui proiect de business, dar și cu instinctul și intuiția care vin atunci când construiești ceva în care crezi cu adevărat.“ Pentru că oricât ai planifica, la final contează energia pe care o pui în loc – și oamenii care o simt, a menționat el.

Crede că pentru Cristina, Molf e mai mult decât un business – e un vis care a crescut în ea ani de zile, odată cu fiecare experiență din bucătărie, fiecare ingredient descoperit, fiecare shift lung și fiecare carte de rețete răsfoită până târziu în noapte. Faptul că și-a dorit propriul restaurant de la 15 ani spune tot despre pasiunea ei. Și acum este în acțiune. La fel și el.

„Cred că, într-un fel, e-commerce-ul și ospitalitatea nu sunt chiar atât de diferite cum par la prima vedere.“ În ambele, totul se reduce la experiență – doar că una e digitală, iar cealaltă e 100% fizică, viscerală, cu mirosuri, gusturi și zâmbete reale. „Ce m-a atras la ospitalitate a fost tocmai această tangibilitate. După ani în care am lucrat la construirea unui business tech – Freshful – mi-am dorit să creez ceva unde feedbackul e instant și nefiltrat.“ Vezi în timp real dacă omul e mulțumit. Și asta e extrem de satisfăcător, a completat Andrei.

Însă, lecțiile din eMAG și Freshful l-au ajutat enorm în dezvoltarea unei afaceri antreprenoriale. În e-commerce, a învățat ce înseamnă să scalezi, să lucrezi cu echipe mari, să creezi procese și să pui clientul în centrul a tot ce faci. Toate astea se aplică și în gastronomie, chiar dacă într-un cadru mai mic. „De exemplu, la Molf, am tratat lansarea ca pe un start-up: am gândit poziționarea clar, am testat meniul, am urmărit feedbackul în timp real, am ajustat. Am învățat că brandingul nu e doar un logo, ci tot ce simte omul din momentul în care intră pe ușă.“

Mai mult, fondatorii au un plan de investiție bine conturat pentru dezvoltarea afacerii. Deși Molf are o energie casual, în spate funcționează cu rigoarea unui start-up construit cu cap. Ei s-au uitat atent la costuri, marje, capacitate de producție, rotația meniului și eficiența operațională, pentru că își doresc să fie un loc construit pe termen lung. Pentru primul an și-au setat o cifră de afaceri de aproximativ 320.000 de euro. „Am lucrat la un plan pe termen mediu și lung – nu rigid, dar suficient de bine conturat cât să știm încotro vrem să mergem.“

Văd Molf ca pe un brand care poate crește – nu neapărat prin copiere la indigo, ci prin adaptare și diversificare. Au luat deja în calcul extinderea în alte părți ale Bucureștiului sau chiar dezvoltarea unor formate satelit – poate un loc mai mic, doar pentru prânzuri rapide, poate un Molf To Go. „Dar doar dacă reușim să păstrăm ce contează cel mai mult: calitatea gustului și atmosfera de acasă“, a explicat Andrei.

Astăzi, Molf înseamnă un spațiu mic, plin de suflet, pe Mărășești 2B. Dar mâine poate fi într-un alt oraș, poate într-un alt format – însă cu aceeași idee în centrul întregului concept: să aducă gustul aproape de oameni. Fără complicații, fără pretenții. Până atunci, Cristina și Andrei ar fi încântați să le calce pragul, în locația actuală, bucătari pe care îi admiră, precum Radu Dumitrescu, Mihai Toader, Alex Dumitru, Chef Orlando Zaharia, Roxana Blenche, Marco Favino și Chef Scărlătescu. Ar fi nu doar onorați, ci și sincer curioși de feedback.

Dacă ar fi să le calce pragul o vedetă internațională, l-ar alege fără ezitare pe Jamie Oliver. Dincolo de faptul că a inspirat milioane de oameni să gătească acasă fără teamă, el reprezintă spiritul Molf, din punctul lor de vedere: mâncare serioasă, dar fără figuri. „L-am vedea mușcând cu poftă dintr-un Molfzilla Reuben, poate chiar cu un strop de sos pe barbă, și rostind cu accentul său inconfundabil: «Mate, that’s a proper sandwich right there». Iar apoi, desigur, cerând încă unul.“

S-ar bucura să le guste preparatele și alți antreprenori din zona gastronomică, oameni care știu cât e de greu să transformi o idee

într-un loc viu, oameni care au trecut prin provocări. „Indiferent de cine vine, ne dorim ca fiecare om care se așază la masă la Molf – bucătar, antreprenor sau pofticios anonim – să simtă că locul e autentic și mâncarea gătită cu rost“, au întărit ei. În plus, Cristina și Andrei cred că, în ciuda aparențelor, mai este loc pe piața din București pentru restaurante noi. Chiar dacă industria pare suprasaturată, dacă simți că nu poți să nu faci pasul, sfatul lor este clar: fă-o! Nu e ușor, dar dacă iubești cu adevărat mâncarea, oamenii și energia unui loc viu, atunci merită fiecare oră nedormită, pentru că în momentul în care se deschide ușa și intră primul client, începe magia.

Gastronomie