Fii perfectionist sau stai acasa!

Cuvantul “perfectiune” deriva din latinescul “perfectio” iar “perfect” de la “perfectus”. Iar acestea vin, la randul lor, de la “perficio” care inseamna “a termina”, “a duce la bun sfarsit”.
Multe dintre limbile moderne au preluat cuvantul din latina. Dar, oricum am numi conceptul, “parfait”, “perfection” sau “perfezione”, acesta si-a depasit de mult semnificatia.
Daca ar fi sa urmarim traseul perfectiunii, aceasta vine chiar dinaintea latinilor, de la greci. Pentru cei din urma, “perfect” insemna mai degraba “complet”. Cea mai veche definitie vine de la Aristotel, care, in Cartea Delta din Metafizica, a vorbit despre “perfectiune” in trei linii mari: care este complet, care este cel mai bun din tagma sa si care si-a atins scopul. A urmat apoi definitia lui Empedocles, care se refera mai degraba la o opera de arta – “perfectio propter imperfectionem” (perfectiunea inseamna imperfectiune). Cea din urma definitie nu mai este de actualitate in zilele noastre. Sau, cel putin, nu mai este atat de usor recunoscuta, si asta pentru ca astazi imperfectiunea este privita ca un defect de personalitate. Mai ales de catre angajatori.
“Spune ca esti un workaholic, un perfectionist si ca petreci mult timp la birou”. Asa suna cel mai frecvent sfat dat de revistele de specialitate viitorilor angajati care, odata ajunsi la interviu cu angajatorii, sunt intrebati care sunt defectele lor. Undeva, de-a lungul timpului, “perfectionistul” a capatat o noua definitie, iar astazi se confunda cu workoholic-ul. La serviciu, cel putin. Workoholic-ul traieste in regim “automat”, incercand sa mentina stacheta foarte sus, acolo unde si-a asezat-o sau acolo unde i-a fost impusa. Workaholic-ul nu-si permite un esec, ceea ce il transforma in “perfectionist” fara drept de apel. El este angajatul-model, cel care nu pleaca niciodata inainte de finele programului, nu pleaca nici cand se termina programul si nici la doua ore dupa.
Unii sustin ca perfectionismul ar fi vreo maladie. “Nu este o boala, nu atata timp cat il privesti ca pe un reper si nu ca pe un scop in sine. Poate fi o trasatura nativa de personalitate (“ereditara” sau nu), o nevoie, un stil de viata”, explica Daniel Pana, psiholog. Altii spun ca nu exista o definitie fixa si ca, la fel ca oricare alt concept abstract, si perfectiunea este relativa.
De exemplu, pentru Iulia Tanase, managing partner Image Promotion (o companie de publicitate), primul lucru la care se gandeste cand spune perfectiune este “culoarea albastru. Cel de-al doilea este implinire. Din punct de vedere profesional, totul este perfect atunci cand, la terminarea unui proiect, in urma evaluarilor interne si externe, nu identific niciun punct slab. Sau atunci cand un client care a realizat un proiect punctual cu agentia noastra isi doreste o colaborare pe termen lung”. Pentru Tanase perfectiunea este esentiala la locul de munca si asta se rasfrange si asupra vietii sale particulare – “Sa fie de vina zodia? (Fecioara)”, se intreaba oarecum amuzata si isi raspunde apoi singura, explicand de ce “a adoptat” aceasta trasatura: “Atentia pentru detalii, uneori poate dusa la extrem, e unul dintre ‘must’-urile jobului de practician in relatii publice si e una dintre calitatile pe care mi le-am dezvoltat in cei 8 ani de lucru in acest domeniu”.
Daca schimbam compania, descoperim insa ca perfectiunea este un “must” universal si nu depinde catusi de putin de domeniul de activitate. Pentru Andra Brandusa Veres, supervizor la Banca Comerciala Romana (BCR), definitia conceptului este scurta si concisa: “ordine, claritate in exprimarea ideilor, cunostinte din multe domenii, informatii pe care sa stii cand si cum sa le folosesti”. Veres crede ca mai eficient decat sa atingi perfectiunea este sa tinzi mereu catre ea. Se considera o perfectionista si spune ca a avut parte de avantaje si dezavantaje din acest punct de vedere – “poti fi promovat, iti pot fi recunoscute calitatile, dar poti foarte bine sa enervezi, sa devii prea analitic, prea obsedat de anumite detalii ale unui proiect”.
Momentul ravnit de toata lumea este acela in care “nimeni nu mai poate spune, la modul serios si obiectiv, nimic de genul: ‘e bine, dar se putea si mai bine’, ‘mmm, da, ce sa zic… interesant…’ sau ‘eu as fi facut altfel’, despre ceva ce faci sau ai reusit sa faci”, explica Andrei Ignat, copywriter la agentia Cohn&Jansen/Ashley&Holmes. Ignat nu se declara un perfectionist, dar asta numai pentru ca, uneori, este frustrant – “Ma face ca, uneori (deseori), sa ma pomenesc in tot felul de momente ale zilei ca ma gandesc cum o idee, un concept, o executie poate fi dusa mai departe si daca poate deveni mai buna. In unele cazuri, reusesc. Alteori am ghinionul sa patesc ca George Costanza – care, de-a lungul unui intreg episod (Seinfeld) s-a trezit mereu in contratimp cu replicile taioase pe care si-ar fi dorit sa le dea anumitor personaje, dar
care-i veneau mult prea tarziu, devenind astfel inutile si frustrandu-l la maximum”.
Perfectiunea a fost intotdeauna un fel de Fata Morgana. Chiar si cei mai perfectionisti recunosc ca alearga dupa himere, ca acest concept este iluzoriu. Este si cazul lui Marius Chiriac, managing partner United Vision (companie distribuitoare de produse optice), care sustine ca “repetitia si vointa de a reusi te ajuta sa te apropii de perfectiune. E important ca am inteles ca perfectiunea abslouta nu exista si ca nu ma cramponez de unele lucruri (minore) care cateodata nu sunt exact asa cum as vrea eu sa fie”.
Si totusi… Tendinta ramane. Din ce in ce mai multi vor sa fie in varful topului, sa aiba o casa perfecta, o masina perfecta, un trup perfect. Si, mai presus decat orice, o cariera perfecta. Adopta un stil de viata perfect, conform manualelor (specialistii stiu intotdeauna mai bine) si se ghideaza dupa deviza “Totul sau nimic!”.
La birou, perfectionismul se poate transforma insa intr-o “boala contagioasa” care se ia, de obicei, de la sef. Aceasta a fost concluzia unui studiu de caz realizat de revista de specialitate Cariere la inceputul acestui an – “Cum scapam de perfectionism?”. Mai exact, “daca lucrezi cu un sef perfectionist si, dupa 6 luni, esti inca in echipa lui, inseamna ca esti ‘predispus genetic’ la perfectionism si s-ar putea sa te molipsesti. Va dezvolta in tine monstrul perfectiunii. Te va invata si pe tine sa vezi lucrurile in sistem binar, cum le vede el: 0 si 1 (0 esti loser, 1 esti perfect). Nu degeaba am facut aceasta comparatie. Angajatul perfect seamana cu un calculator. Din pacate, un calculator este perfect”. Nu greseste, dar din cand in cand se blocheaza, conchide Elena Calin, Managing Partner Customer Focus.

Cultură /TENDINTE