Egalitatea intre... parinti

Candva, existau tati “traditionali” care uitau mancarea in cuptorul cu microunde, imbracau copiii pe dos sau, in loc de scutece, aduceau de la magazin pansament steril. Mamele erau de baza atunci cand venea vorba de cresterea celui mic. Dar asta era candva. Astazi, au aparut “momblockers” (o noua “specie” de tati), asa cum i-a numit Amy Sohn, intr-un articol din New York Times.
“Momblockers” au si o definitie – sunt tati care intotdeauna stiu cel mai bine ce trebuie facut. Preiau controlul asupra familiei si sustin ca sunt singurii cunoscatori ai adevarului absolut, chiar si in domenii ca alaptatul. Acestia dezvolta o empatie deosebita si o “intelegere anatomica” cu care sunt foarte mandri. Dar, pe langa toate aceste calitati ale barbatului modern (recte sensibil), au aparut, se pare, si cateva noi defecte, cel mai suparator fiind acela ca, dupa cum sustin mamele, “sunt incredibil de enervanti”. “De ce nu pot sa o culce parintii mei?” intreaba Jane. Alice, fiica ei, are 11 luni, iar bunicii ar fi mai mult decat incantati sa o adoarma. Mai ales ca s-au deplasat special pentru a sta cu ea cat timp parintii iau cina in oras. “Trece printr-o perioada de anxietate acum. Vreau sa pastrez o atmosfera calma pentru ea” vine si raspunsul din partea tatalui. “Dar daca nu ii lasam sa faca asta cat mai curand, o sa fie din ce in ce mai greu”, incearca ea sa contracareze. “Nu spun ca nu o vor face niciodata, doar nu acum. Nu sunt pregatit in seara asta”. Mama isi da ochii peste cap. “The momblocker” este deja enervat – “Daca o culca parintii tai, ma voi gandi la asta pe tot parcursul cinei si imi voi face griji in fiecare secunda. Asta vrei?”. Iar acesta incepe sa fie un episod obisnuit din viata unei familii moderne.
Anul trecut “erau la moda” mamele “gatekeeper”, care credeau ca ele sunt singurele in masura sa aiba grija de copiii lor si care, desi cereau ajutorul tatilor, le subminau apoi orice decizie. “Ii cere tatalui sa imbrace copilul, pentru ca, apoi, sa nu fie de acord cu bluza roz. Ii lasa biletele cu diverse instructiuni, ca si cum tatal ar fi noul babysitter sau il cearta ca nu preia din responsabilitati. Dar, cand acesta o face, nu aproba nimic din ceea ce propune el”, explica psihologul Ilona Negoescu. Tot Negoescu sustine ca noul trend, “Momblockers”, a aparut din nevoia tatilor de a se impune. “Intre parinti exista intotdeauna o competitie nespusa in fata copilului. Cazul ideal este atunci cand ambii se afla pe acelasi piedestal. Dar asta se intampla foarte rar, din ce in ce mai rar in zilele noastre. Si, pentru ca mamele tind sa fie atat de exclusiviste, tatii incearca sa-si recapete din drepturi acaparand la randul lor”, spune Negoescu. Apoi, o alta cauza pentru acest nou trend este si faptul ca “in zilele noastre, ambii parinti lucreaza, tin foarte mult la vietile lor profesionale, la cariere. Sunt oameni de afaceri, cu functii importante, cu dorinte de promovare, care se desprind greu de birou, chiar si atunci cand apare un copil”, spune psihologul. Pentru ca mamele nu-si mai permit sa intre intotdeauna in concediu de maternitate, sunt nevoiti sa o faca tatii, sau macar sa suplineasca momentele in care mama nu se implica total in cresterea copilului. “De aici pana la exagerare este doar un pas”, conchide Negoescu.
Astfel, ca si cum mamele “gatekeepers” nu erau de ajuns, au aparut tatii maniaci ai controlului. Sunt aceia pe care ii vedeti insistand mereu sa “conduca” ei caruciorul, aceia care cauta nopti intregi pe internet informatii despre premergatoare si temperatura optima a laptelui din biberon si cei care sunt in stare sa dezbata ore intregi pe forumuri probleme arzatoare precum cele mai bune culegeri de povesti.
Undeva, pe parcurs, mamele sunt nevoite sa renunte la “dreptul de veto”. Totul incepeo data cu “Draga, avem nevoie de ajutorul tau!”. Dupa care, “nici haina de iarna pe care i-am cumparat-o copilului nu a fost suficient de buna pentru el”, spune Corina Grigore, communication manager la o firma de securitate, si nu vorbeste despre baiatul ei de 4 ani, Andrei, ci de sotul sau, Traian, medic stomatolog. Corina este o fosta mama “gatekeeper”.
Acum, locul i-a fost luat de Traian, care programeaza in detaliu tot ceea ce il implica pe Andrei. “Cred ca stie si unde isi va da doctoratul. Eu am renuntat de mult timp sa-l mai intreb ce planuri are pentru fiul nostru. Oricum, sugestiile mele nu sunt niciodata sufiecient de bune. Si asta in conditiile in care, si asa, imi dau cu parerea doar cand vine vorba despre perechea de incaltari galbene versus perechea albastra”, explica ea.
Greg Allen, autorul blogului Dadytypes, recunoaste ca a fost un “momblocker” in primele trei luni din viata fiicei sale, cand atat el, cat si sotia sa au stat acasa ca sa aiba grija de micuta. “Am decis de comun acord ca, in afara de alaptat, pot face orice. Mi-a luat ceva timp sa invat, dar am reusit”, povesteste Allen. Unii dintre acesti tati acaparatori apar in urma concediului de paternitate. Dar nu e imperios necesar sa stea acasa pentru ca sa devina maniaci ai controlului.
“Explicatiile sunt multe. Fie ca au crescut in familii cu un singur parinte, fie ca au avut frati mai mici de care sa aiba grija, acestia considera ca detin mai multe informatii in acest domeniu decat consoartele lor. Sau, mai sunt cei care au facut copii la varste mai inaintate si nu vor sa rateze niciun moment din viata acestuia: primul dinte, prima zi la gradinita etc.”, explica Negoescu.
Exista ocazii in care mamele “renunta la lupta”. Andra Popescu, retail relationship manager in sistemul bancar, are doua fetite, una de 9 ani si cealalta de 1 an si 4 luni. Cea mica, Tatiana, ajunge, aproape de fiecare data, sa fie subiect de discutie intre parinti – “Cand s-a nascut primul copil, sotul meu era tot timpul plecat, fiind la inceputul carierei, si am senzatia ca acum recupereaza cu Tatiana timpul pierdut atunci”, spune Andra. “Dar asta nu este o scuza”, completeaza ea. “Aproape ca nu ma lasa sa ma implic deloc in cresterea ei. El are intotdeauna ultimul cuvant si nu se poate abtine sa ma corecteze, orice as face. In plus, mi se pare ca suntem intr-o competitie vesnica – care dintre noi e parintele mai bun?”.
Dar sunt si cazuri cand mamele nu regreta genul acesta de situatie. “A fost o perioada in viata noastra, mai exact la nasterea Ginei, cand Adrian pleca pe la 10 dimineata la serviciu si se intorcea mult dupa ce Gina adormea. Cand il vedea se uita la el straniu, ca si cum nu l-ar cunoaste. Ajunsese sa fie genul parintelui de weekend”, povesteste Roxana Ion, director de vanzari la o companie IT. Au decis, insa, de comun acord, ca Adrian sa-si schimbe locul de munca. “Acum pleaca pe la 14-15 la serviciu si la ora 22 este acasa. Noaptea el are grija de Gina. Dimineata se plimba impreuna, petrec mult mai mult timp liber amandoi. Dar, ca bonus, a devenit si destul de acaparator si atoatestiutor”, spune aceasta.
Una dintre cauzele majore pentru care unul dintre parinti tinde sa dezvolte o “pasiune” pentru cresterea propriului copil este si lupta pentru egalitatea intre sexe. “Barbatii se simt din ce in ce mai amenintati de puterea de munca a femeilor si cauta nise in care sa se afirme. A fi parinte se transforma, atat pentru barbati, cat si pentru femei, intr-un fel de competitie nescrisa. Din pacate, acesta nu este cel mai bun lucru si pentru copil”, conchide psihologul Negoescu. “Pentru noi totul a fost o intrecere”, spune si Razvan Negoescu, analist contabil. “Si ne-a ajutat foarte mult pana a aparut Maria. La cateva luni de la nastere eram aproape de divort, doar pentru ca nu eram niciodata de acord in privinta copilului. Fiecare credea ca el are dreptate pentru ca el este cel mai documentat in materie. Devenise un fel de obsesie”.

Stil de viață /SOCIETATE