Editorial După Afaceri Premium: O plăcere e doar o plăcere. Pentru că, dacă e (ne)vinovată, mai e plăcere?
Întotdeauna m-am întrebat de ce oamenii folosesc expresia „plăceri vinovate“. Cred cu tărie că viața e despre plăcerile considerate vinovate. E despre unu (sau mai multe) cuburi de ciocolată neagră ca „smoala“ (cu concentrație cât mai mare de cacao).
Întotdeauna m-am întrebat de ce oamenii folosesc expresia „plăceri vinovate“. Cred cu tărie că viața e despre plăcerile considerate vinovate. E despre unu (sau mai multe) cuburi de ciocolată neagră ca „smoala“ (cu concentrație cât mai mare de cacao). E despre un pahar de vin roșu sec pe care-l savurez alături de o carte bună. E despre o călătorie care-mi este balsam pentru minte și suflet chiar dacă trupul se resimte după prea multe mii (sau zeci de mii, în cel mai bun caz) de pași.
Plăcerile devin vinovate doar atunci când noi le trecem de la stadiul de simple bucurii la acela de greșeli sau de excese.
Îmi spunea cineva recent că ciocolata se depune mai repede sau mai rău dacă te simți vinovat că o mănânci. De parcă simte că e o „plăcere vinovată“. Tind să cred că e ceva adevăr acolo. E adevărat că nu e dovedit științific, dar sunt multe alte lucruri pe lume care nu se pot explica matematic sau chimic sau folosind regulile fizicii mecanice, cuantice ori de orice alt fel.
Oamenii caută de când lumea rețeta frumuseții eterne și a tinereții veșnice, motiv pentru care apar
constant interviuri cu oameni care au reușit să își sărbătorească primul secol de viață. Iar la întrebarea care e secretul longevității lor, toți răspund invariabil că e o combinație de alcool, ciocolată, sex și țigări. Nu că aș crede că unele dintre acestea sunt o poțiune minune sau că le-aș propovădui beneficiile. Nicidecum. Doar că am remarcat că oamenii mai sus menționați vorbesc despre plăceri ca ceva vital. Ei nu le cataloghează ca fiind nevinovate sau vinovate. Maxim le zic mari și mici, simple sau nu.
În paginile acestei reviste veți citi un interviu cu proprietarul producătorului local de vin Villa Vinèa, antreprenorul italian Heiner Oberrauch, care deține printre altele unul dintre cele mai cunoscute branduri de echipamente sportive din lume, alături de un mic producător de brânză și de un muzeu în Dolomiți. Un om care ar putea avea orice spune că viața e despre plăceri simple, despre mers cu bicicleta, mâncat bine. Și râs mult, aș adăuga eu. Sunt acele lucruri care te fac să fii recunoscător că trăiești, zice el.
Mă gândeam mai devreme dacă eu cred că există plăceri simple și complexe. Nu știu dacă le-aș numi chiar așa, dar tind să cred că ciocolata sau o baghetă crocantă cu brânză maturată și ardei roșu se pot încadra în categoria micilor plăceri ale vieții.
Pe de altă parte, cele mari și complexe sunt acelea care necesită ceva mai mult de muncă, fie că e vorba de economisit, de pregătit sau de muncit. Să te scufunzi cu rechinii în Africa de Sud e scump, necesită pregătire sau muncă de cercetare. Dar poate fi o plăcere, doar că nu vinovată. Pentru că, dacă e (ne)vinovată, mai e plăcere?
Cristina Roșca este Editor-șef După Afaceri Premium
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția
București, ce bine că ești! Cu ochii larg deschiși
București, ce bine că ești! Cum arată un city break în Capitală la recomandarea Anei Rubeli? „Aș începe cu zona Cotroceni, apoi Icoanei-Ioanid, aș continua pe străzile din jurul bulevardului Dacia, apoi spre Armenească și Cartierul Evreiesc”
