Cultură /Unde mergem
DJ Culture: Un zambet cam nehotarat
Am ajuns in Smiley's Pub pur si simplu intamplator. Ma plimbam pe strazile din spatele TNB cand m-am intalnit cu o amica. A fost nevoie sa zarim un happy face pe post de firma luminoasa si o cladire interesanta. Asa ca n-am ezitat sa bem o cafea inauntru
Am ajuns in Smiley’s Pub pur si simplu intamplator. Ma plimbam pe strazile din spatele TNB cand m-am intalnit cu o amica. A fost nevoie sa zarim un happy face pe post de firma luminoasa si o cladire interesanta. Asa ca n-am ezitat sa bem o cafea inauntru.
La parterul pub-ului se afla un salon micut de patru mese. Aici erau cativa domni trecuti de prima tinerete. Si nu m-ar fi deranjat asta, caci tocmai ma prinsese discutia lor despre carti, autori si alte epoci, dar mi-am dat seama ca am “gresit” zona, parterul fiind rezervat pentru nefumatori. Asa ca am cerut indicatii barmanului. Acesta mi-a aratat, usor complice, spre dreapta barului aflat ca un strajer intre etaj si parter. O scara din lemn duce la etaj, acolo unde (urcand scarile mi-am dat seama) e un spatiu putin mai galagios. Nici nu avea cum sa fie altfel din moment ce nimerisem o intrunire aniversara intre studenti. Sau poate liceeni in anul terminal, caci Smiley’s Pub este situat pe Strada Italiana, chiar langa colegiul Spiru Haret. Am cautat cel mai indepartat colt fata de grupul de petrecareti. Dar dupa ce am stat cateva minute in acest spatiu tot nehotarata eram. Mi-am dat seama ca daca as fi ales parterul mi-ar fi placut sa pot urca la etaj. Dar, aflandu-ma aici, ma gandeam serios sa cobor din nou la primul nivel.
Am ramas in salonul de sus cu aspect de mansarda, impresie pe care mi-au creat-o nu doar lambriurile de pe tavan. La prima vedere locul pare “incropit” in podul bunicii, imbinand (prin decor si nu numai) mai multe stiluri si epoci. De jur imprejurul camerei sunt montate canapele pe langa perete. Nu mi s-au parut foarte confortabile (fiind cam inguste) si nici pe departe opere de design. Probabil au fost utilizate doar pentru a fructifica la maximum spatiul. Peretii incaperii sunt varuiti intr-o nuanta de verde-albastrui. Pe acest fond si-au dat intalnire, in mod straniu, doua figuri celebre. Pe dreapta, cum intri, sunt fotografii inramate ale inconfundabilei Marilyn Monroe. Portretul din mijlocul peretelui este unul foarte provocator, in care actrita pare sa zambeasca barbatului “inramat” vizavi. Nimeni altul decat Che Guevara, usor incruntat, cu o spranceana ridicata, purtand pe cap bereta sa cunoscuta. Pozitionarea celor doi este mai mult decat ciudata, caci oricata senzatie ar fi starnit in zilele noastre un astfel de cuplu, fac totusi o pereche nepotrivita. In incapere se mai afla si alte afise, tot fara legatura: imagini din filme, schite de locomotive si tot felul de zeppeline.
Poate ca aceasta a fost si intentia decoratorului, sa nu creeze neaparat un spatiu unitar, obiectele alese parand sa aiba de-a face mai mult cu diverse etape din trecutul bunicii. Asa cum este, de exemplu, un ceas antique montat pe un pilon din lemn al incaperii-mansarda, ca un felinar. Tot “old fashioned” par pardoseala si culorile alese. Dar mai ales scrinul aflat in holul cu scari.
Observand atent spatiul si detaliile care tin de decor mi-am dat seama cat de mult imi place casa in care este situat localul. Daca decoratorii pub-ului par sa fi fost nehotarati in alegerea stilului, eu am dat liber imaginatiei gandindu-ma cum as fi amenajat eu saloanele micute si vestibulul de la baza scarilor.
Meniul pub-ului zambaret cuprinde doar cateva categorii: cafele si ceaiuri, bauturi alcoolice si gustari. Trecand peste cocteilurile de cafele cunoscute (mexican, carribean) sau espresso doppio am zarit apoi cateva sortimente inventive. Mi-au atras atentia cafelele in trei sau patru culori (three/four colors coffee), Cafe Soda (cu espresso, coca-cola sau apa minerala), Irish Monk (espresso, whiskey cream, lichior), Keoke Coffee (espresso, lichior de cafea, brandy, frisca) sau chiar cafeaua-paianjen (Spider Coffee) cu espresso, sos de ciocolata, lichior de cafea si Amaretto.
Am regasit pe urmatoarele pagini sortimente de bere, vinuri si tarii. Apoi cocteilurile alcoolizate cunoscute in genul Screw Driver, Gin Tonic sau Bloody Mary. Dintre “gustari” am preferat tortilla cu ketchup. Ca sa mai condimentez putin ofertele din meniu.
Cultură /Unde mergem
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția