Din vorba-n vorba cu Augustin Dragan - imi place sa dezvolt, nu sa conduc un business
Augustin Dragan, presedintele diviziei de solutii IT a RTC Holding, Sistec-SBsol, a fondat in cariera sa profesionala mai multe companii, luand-o de la capat de fiecare data dupa aproximativ doi ani de zile, insa s-a decis ca in cadrul acesteia sa ramana cel putin pentru urmatorii cinci ani
Augustin Dragan, presedintele diviziei de solutii IT a RTC Holding, Sistec-SBsol, a fondat in cariera sa profesionala mai multe companii, luand-o de la capat de fiecare data dupa aproximativ doi ani de zile, insa s-a decis ca in cadrul acesteia sa ramana cel putin pentru urmatorii cinci ani.
Implineste 34 de ani anul acesta, la sfarsitul verii, dar se poate mandri cu un CV pe care multi nu-l au la aceasta varsta. Cariera profesionala si-a inceput-o inca din anii studentiei si de atunci nu a parasit o clipa domeniul de business si nici pozitiile de top management in cadrul companiilor in care a lucrat.
Bucurestean fiind, Augustin Dragan a terminat liceul in 1990 in Bucuresti si a optat pentru Universitatea Politehnica, Facultatea de Electronica si Telecomunicatii. De ce? “Era una dintre pasiunile mele. Aveam mai multe optiuni de fapt, care erau in acelasi timp si pasiuni, si anume Electronica, Aeronavele si Filozofia”, a explicat presedintele Sistec-SBsol. “Mi-am dat seama insa ca Filozofia si Aeronavele trebuie sa ramana doar hobby-uri, pentru ca din punct de vedere pragmatic niciuna nu reprezenta o oprtunitate de cariera”, a mai spus acesta.
Intotdeauna a avut un grad de pragmatism in modul de viata, asa ca a preferat o cariera care parea promitatoare la vremea aceea. Printre visele de a zbura si micile echipamente sub semnatura proprie, cum ar fi statii de amplificare, a inceput sa lucreze ca ghid, in cadrul companiei Litoral, numita inainte ONT Litoral.
Directia a provenit din partea mamei sale care, in vremea studentiei, a fost si ea ghid. “Era bine ca acest job era unul de vara, ceea ce imi permitea sa-mi vad in continuare de studii si sa frecventez cu constiinciozitate toate cursurile”, isi aminteste Dragan. “In plus, eram destul de invidiat de colegi ca imi petreceam toate vacantele la mare si reuseam totodata sa termin inca un an de studiu cu medie mare, aproape de 9”.
In prima faza a lucrat cu turisti englezi, putand astfel sa cunoasca oameni noi si sa-si exerseze engleza. Dar in 1993 s-a ivit o oportunitate de a se muta la ONT Carpati, cea mai mare companie de turism aflata pe vremuri in posesia statului.
“Asta a insemnat ca deja aveam de organizat excursii pentru turistii americani, si nu pe litoral, ci in toata tara”.
In acest mod si-a inceput practic si viata de calator, putin cate putin in tara si mai tarziu in viata prin toata Europa, din lista lipsind numai Franta si Italia, si asta pentru ca nu a avut nicio ocazie.
“Americanii daca vor sa mearga la mare se duc in Tahiti, Hawaii sau alte locuri exotice. In Romania veneau pentru a cunoaste tara. Asa ca faceam circuite cu ei, incepand cu un tur al Bucurestiului si continuand cu Brasovul, o mare parte a Transilvaniei, Sibiu, Targu Mures, Cluj si tot asa”.
“In general circuitul tinea intre 10 si 14 zile, ceea ce era obositor. Dar asa m-am format mult, atat profesional, cat si personal”, a adaugat el. “Profesional pentru ca eram pus in diferite situatii inedite si trebuia sa rezolv tot felul de probleme, iar personal pentru ca am avut ocazia sa cunosc tot felul de oameni destul de titrati, care fusesera plecati in toata lumea si care ma puteau invata multe”.
Pe masura ce si-a dezvoltat aptitudinile de comunicare si a reusit sa cunoasca o mare parte din tara, a venit si finalul facultatii, ceea ce a insemnat un job stabil. Numai ca pentru Dragan, sa se lase de aceasta munca a fost destul de greu.
“Nu conta ca atinsesem deja apogeul carierei de ghid, fiind foarte apreciat si cautat de turisti. Insa am realizat ca nu este o perspectiva pe termen lung pentru mine”, a spus acesta. “Nu poti fi tot ghid si la 35 de ani. Plus de asta, nu ai cum sa progresezi, decat poate daca vrei sa ajungi seful ghizilor”.
Insa a ajuns la RTC, cu care mai colaborase incercand sa vanda produse din game noi. Octavian Radu, fondatorul RTC Holding, i-a oferit un job in cadrul diviziei de tipografice, care distribuia hartii si cartoane in acest domeniu. “Afacerea reprezenta la vremea aceea cam jumatate din businessul RTC-ului, dar fiind un singur angajat care gestiona contractele si finaliza vanzarile, Radu a considerat ca mai e nevoie de cineva”, a explicat Dragan. “El tinea legatura cu furnizorii, iar eu trebuia sa sprijin distribuitorii in activitate”.
Pe masura ce a inceput sa patrunda tot mai mult in acest business au venit si responsabilitatile, intrucat participa si la intalnirile cu furnizorii, ceea ce a dus la preluarea in totalitate si a acestei activitati. Si asta nu era tot. “Am dezvoltat si cateva game de produse pe care RTC-ul nu le avea – carton duplex sau cartoane speciale”, spune el.
“Eu aveam insa planuri mai mari. Incercam sa-l conving pe Radu sa dezvolte propria retea de vanzare, dar el era destul de sceptic”, isi aminteste Dragan. “Intre timp am ajuns sef al diviziei, cu doi sau trei oameni in subordine si cu dorinta de a dezvolta o relatie directa cu clientul final, chiar daca exista riscul de a pierde distribuitorii”.
Au urmat primele calatorii de business la sediile companiei Antalis, in Spania, Anglia si Polonia. In ultimul sediu a invatat in patru zile mai mult decat a invatat intr-un an in Romania. “Unul din aspectele importante pe care le-am invatat a fost ca toate vanzarile se produc direct, fara distribuitori, pentru ca domeniul este foarte specializat si trebuie sa ai terminologia specifica si sa cunosti si produsele, si tehnica tiparului”, a explicat Dragan.
Asta a realizat si Octavian Radu care la intoarcerea in tara i-a permis sa porneasca afacerea. Prima filiala a fost la Cluj, in primavara lui 1997, iar la scurt timp au urmat Iasi si Timisoara. “Am fost foarte motivat de ideea de a dezvolta ceva prin forte proprii, mai ales ca pana atunci fusesem limitat la zona de marketing de achizitii”, povesteste Augustin Dragan.
De aici a prins gustul infiintarii unei companii, iar dupa plecarea de la RTC in 1997, a fost partener in cadrul mai multor companii, asumandu-si in acelasi timp si un rol executiv. Intai a fost Romanian Paper Distribution, pe care, dupa ce a pus-o pe picioare cat de cat a lasat-o pentru a pune bazele Astra Plus, o firma de distributie care ulterior a fost preluata de RTC si care inca exista si astazi.
“La sfarsitul lui 2004 Octavian Radu mi-a propus sa dezvolt o divizie de solutii IT”, a spus presedintele Sistec-SBsol. De ce IT? “RTC-ul avea deja o aplicatie interna, Cogito, si doua firme, una de dezvoltare de software si una de mentenata si servicii IT”, a explicat el. “Iar eu aveam un oarecare background in tehnologie, plus experienta de business”.
La Sistec-SBsol a avut ocazia sa imbine pasiunea pentru tehnologie cu abilitatile de comunicare, beneficiind de foarte multa libertate de miscare din partea grupului RTC. Dar a plecat de la zero, fara a avea un nume in piata. “Era doar solutia interna si de acolo au plecat toate. Am gasit numele de Sistec-SBsol si am inceput sa ne dezvoltam”.
Istoricul presedintelui diviziei de solutii IT a grupului RTC il recomanda ca fiind un om potrivit sa dezvolte businessuri, dar care nu a condus niciunul pe termen lung pana acum. Explicatia este ca se plictiseste si prefera sa o ia de la capat, sa treaca o companie prin cei mai importanti ani ai dezvoltarii, primii doi ani.
“Pentru urmatorii cinci ani, sper sa am rabdarea sa duc SBsol mai departe. Practic, compania va atinge un potential maxim pe piata in 2011, cand ne-am dori sa o listam la Bursa”, a spus Augustin Dragan. “Pentru ca am si actiuni si optiuni, imi este favorabil din punct de vedere financiar sa raman o perioada mai lunga”, a adaugat el. “Oricum, cea mai mare satisfactie o ai cand o companie pe care tu ai fondat-o incepe sa se descurce fara tine”.
Dragan mai are si timp liber din cand in cand, pe care si-l petrece fie in duplex-ul aflat in zona de nord a Bucurestiului, fie la volanul automobilului BMW X3 pe care il detine, fie implicandu-se in diferite activitati.
Printre pasiunile sale se numara planorismul, si cititul cartilor bune.
“Am vrut in prima faza sa iau lectii de zbor cu motor, dar aveam nevoie de 80 de ore si vreo 5.000 de dolari ca sa-mi pot lua brevet”, povesteste el. “Asa ca am preferat planorismul care este mai ieftin, iar daca mai faci 10 ore iti iei brevetul si pentru zborul cu motor”, a adaugat Dragan. Insa este un hobby pe care l-a pus deoparte pentru o perioada mai indepartata in viata, cand va avea mai mult timp, iar conditiile vor fi altele.
“Ultima carte citita este Egipteanul de Mika Waltari, care m-a impresionat, dar in general citesc si carti de specialitate, atat de business, cat si de tehnologie, a completat Augustin Dragan. “Oricum, Egipteanul este o carte unde este prezentat intreg spatiul cultural din lume, ceea ce mi-a placut si m-a facut sa-mi doresc sa pot urma acest fir cultural”.
Citește și în ediția tipărită nr. 184, Octombrie 2026 — gratuit pentru abonații ZF. Vezi ediția